Email Facebook Twitter LinkedIn
×ECR Party
The Conservative
ECR Party
TheConservative.onlineTwitterFacebookInstagramYouTubeEmailECR Party’s multilingual hub for Centre-Right ideas and commentary
RomanianRomanianEnglishBulgarianCroatianCzechItalianPolishSpanishSwedish
The Conservative
Ştiri și comentarii   |    TV   |    Print   |    Cronicari

#digitaldecade

5G şi deceniul digital al Europei

5G - free source

Deceniul 2020 – 2030 este dedicat sporirii gradului de digitalizare a tuturor aspectelor sociale proprii continentului nostru......

5G şi deceniul digital al Europei

29 ianuarie a.c. a fost ultima zi a ediţiei online a Forumului Economic Mondial Davos, 2021; se ştie că în luna mai a..c. se va desfăşura şi întȃlnirea propriu-zisă, la Singapore. Am comentat deja despre principalele discursuri online   şi remarcam în analiza anterioară o expresie folosită de doamna Ursula von der Leyen cu privire la procesul de digitalizare, care a fost mult accelarat în condiţiile pandemice actuale, dublate de măsurile de carantinare sanitare luate, şi anume: ,,deceniul digital al Europei’’: deceniul 2020 – 2030 este dedicat sporirii gradului de digitalizare a tuturor aspectelor sociale proprii continentului nostru.

            Doamna Ursula von der Leyen, şefa C.E., nu a dat detalii cum se va produce asta, dar bănuim că şi recentul Acord de principiu pentru un posibil Tratat în domeniul investițiilor semnat cu China stă la baza acestui ,,deceniu digital’’; mai înainte de a citi mai departe, sugerez să lecturaţi următoarele conexiuni, deoarece ele vorbesc despre istoria telefoniei mobile      în Romȃnia şi Europa

Deşi Mike Pompeo a avertizat despre riscurile acordului dintre China şi Europa, iar SUA chiar au propus C.E. să nu se grăbească, totuşi,  C.E. a semnat acordul de investiţii bilaterale. La acest moment, diferenţa de miliarde investite este în favoarea Chinei (143 mld. euro  investite de chinezi, în Europa, comparativ cu 110 miliarde europene în China (143 mld. euro investite de chinezi, în Europa, comparativ cu 110 miliarde europene în China ).  

D.p.m.d.v., graba cu care C.E. a semnat acordul (30 decembrie 2020) are la bază două premise principale:

  • încheierea mandatului  preşedinţiei rotative C.E. a Germaniei –  6 luni;
  • dorinţa C.E. de a transmite opţiunea unei lumi dominate de trei centre de putere: SUA, China, U.E.

Cȃnd am scris mai sus ,,grabă’’ am avut în vedere data semnării acordului şi chiar ignorarea relaţiei de apropiere dintre actualii lideri politici ai C.E./U.E. şi noua administraţie Biden (cel puţin, doamna Ursula von der Leyen şi-a exprimat clar satisfacţia pentru primenirea adminstraţiei politice americane, chiar în discursul de la Davos).

20 ianuarie a.c., începînd cu ora 12.00 a fost prima zi a noii administraţii Biden, iar actualul şef al diplomaţiei americane, Antony Blinken a exprimat destul de tranşant poziţia administraţiei Biden, care, destul de previzibil, va continua poziţia fostei administraţii Trump, în relaţia cu China. 

Ceea ce urmează să citiţi în continuare nu e o pledoarie pro domo pentru o anume poziţie a C.E./U.E. în relaţiile cu China, ci reprezintă o argumentaţie de bun-simţ cu privire la dorinţa disimulată a liderilor politici europeni ca U.E. să fie un centru de putere al lumii, alături de SUA şi China.

China nu a ascuns niciodată interesul ei uriaş ca Huawei să aibă o parte însemnată din construcţia reţelei 5G europene; U.E. reprezintă  o colosală piaţă de consum din lume, iar gigantul chinez din telecomunicaţii îşi doreşte să fie prezent aici, pentru a vinde atȃt echipamente de telecomunicaţii, cȃt şi gadget-uri cu valoare adăugată mare.

Argumentele fostei administraţii americane Trump, cu privire la securitatea datelor consumatorilor ce folosesc Huawei, cu precădere datele variabile pe care multiplele nivele instituţionale europene le pot partaja şi trimite prin internet, mijlocite de echipamente Huawei, dar mai ales multiplele legături ale Huawei cu Partidul Comunist Chinez, legături pe care presa europeană şi nord-americană le-a prezentat în multe articole şi analize de presă, par să fie menţinute la nivel declarativ de C.E. La acestea se adaugă şi acuzaţii de corupţie, dacă dăm atenţia cuvenită opiniei fostului ambasador american în Romȃnia, Adrian Zuckerman.

De exemplu, respingerea pe baza de memorandum cu SUA la nivel de stat în Romȃnia şi Polonia a participaţiilor Huawei în construcţia reţelelor 5G, descalificarea de la anumite licitaţii a Huawei sau chiar ZTE pe motive de tip ,,geografic’’, par să se acordeze cu poziţia leadershipului politic european.

Pe de altă parte, acest motive des invocate ,,securitatea datelor’’ sau ,,corupţie’’ în construcţia 5G europeană, nu ţin la o analiză atentă, deoarece chiar şi compania suedeză Ericsson a fost acuzată în trecut cu privire la acest aspect, corupţia.

Prin urmare, nu este vorba, în primul rȃnd, despre cine vinde datele clienţilor şi cu ce preţ, ci este despre cine ocupă un procent mai mare din piaţa 5G. Aşa se vede din perspectiva oamenilor de afaceri din telecomunicaţii, care nu coincide cu perspectiva decidenţilor politici.

Dacă ne vom pune întrebarea de ce  Huawei îşi doreşte o parte însemnată din 5G-ul european, (pentru că despre 100% nu poate fi vorba nicidecum, nici de 60%, poate chiar mai puţin de 40%) va trebui să ne aplecăm gȃndul spre caracteristicile pieţelor de consum – americană, europeană şi cea chinezească. 

Se ştie că U.E. este printre primele trei pieţe de consum din lume, iar asta se datorează în principal veniturilor realizate în Europa, deşi ideea salariilor nesemnificative pentru muncitorii chinezi este deja un mit.

La nivel populaţional, Europa este clar devansată de China, prin urmare, premisele de creştere a consumului de bunuri şi servicii par să se alinieze în favoarea Chinei, pe termen lung. Privind din această perspectivă, ne punem întrebarea de ce China îşi continuă ofensiva de achiziţii în Europa, cu precădere companii ce produc înaltă tehnologie, cȃt şi branduri iconice de lux  ale economiei europene?

Deja au fost date rȃspunsuri avizate. Totuşi, recenta tendinţă din C.E. de scoatere a capitalului chinez din circulaţia monetară a economiei europene pare să aibă acoperire solidă , dacă ne gȃndim la nerespectarea standardelor europene în construcţii; de exemplu, cine a mers pe autostrăzile din Turcia ştie despre ce vorbesc, pentru că din jocul licitaţiilor pe bani europeni vor fi excluse şi companii turceşti.

Realocarea prin capital investit a companiilor europene de tehnologie alături de cele iconice în portofolii chinezeşti depăşeşte cadrul argumentelor pro şi contra ale discuţiilor despre piaţa liberă, despre piaţa de capital; dacă vom extinde cadrul discuţiilor la nivelul perspectivelor de strategie economică,  politică şi militară, la nivelul discuţiilor despre valori şi despre modul de a construi societatea actuală pentru a asigura noile generaţii ce vor veni pȃnă la jumătatea secolului în curs, atunci inevitabil vom avea o altă perspectivă, vom dobȃndi o altă înţelegere.

 Nu e în intenţia mea de a argumenta circular, dar inevitabil ajungem la discuţiile aparent interminabile despre mesajele date la Davos, despre teoretizarea pe baze ideologice a capitalismului occidental din perspectivele green-stakeholders, considerȃndu-se că state capitalism (din China) şi aşa-numitul ,,capitalism al părţilor interesate” (stakeholders) sunt variante net superioare capitalismului occidental / liberalismului clasic (capitalismul acţionarilor – shareholders), teoretizat magistral la nivel academic-aplicativ şi de Max Weber în ,,Etica protestantă şi spiritul capitalismului’’.

Problema în discuţie are rădăcini mult mai adȃnci, care merg spre felul cum s-au structurat în istorie arealurile cultural-geografic-economice. Pentru că în discuţia aceasta nu putem avea pretenţia că înţelegem mecanismele social-economice unice ale Occidentului şi prin ce sunt acestea diferite de cele ale civilizaţiilor asiatice, dacă nu ştim felul în care, spre sfȃrşitul Evului Mediu în cultura apuseană a ,,Creştinătăţii’’, s-au produs mai multe schimbări esenţiale: separarea filosofiei de teologie (în culturile şi civilizaţiile asiatice majore – cea chineză şi cea indiană -  nu s-a produs un astfel de fenomen!), apariţia Reformei protestante, a Renaşterii, a Iluminismului  în Lumea Veche şi în Lumea Nouă (cele două Americi), apariţia burgheziei, a colonialismului global. Apariţia mijloacelor de producţie (a fabricilor) a dus la acumularea de capital şi la crearea premiselor sociale de apariţie şi dezvoltare a liberalismului clasic sau a capitalismului occidental aşa cum îl cunoaştem în mare parte astăzi, pe baza contractului social, premisă filosofică de apariţie a Statului.

Sigur, Marx  a avut un rol important în portretizarea negativă a capitalismului, fie şi prin faptul că a criticat în mod distructiv structurarea şi formarea societăţii occidentale, dar diferiţii critici ai acestuia par emiţători de blȃnde conjecturi, dacă luăm în calcul felul cum diversele aplicări ale marxismului în Europa de Est, U.R.S.S., China şi alte ţări au dus la rezultatele pe care le ştim, nu doar la nivelul secolului trecut, ci şi la nivelul actualului secol!

Tocmai de aceea, d.p.m.d.v., o discuţie serioasă despre rolul capitalismului de stat chinezesc, injectat sub formă de achiziţii de companii din economia europeană nu este completă, dacă îl separăm de modul cum acesta s-a format, de ideologia comunistă. Va fi doar o conversaţie despre miliardele chinezilor…

Prin urmare, provocările reale ce vor apărea în urma debutului de aplicare a prevederilor  acordului investiţional semnat de C.E. cu China abia urmează să fie cunoscute chiar şi de semnatarii acestuia, de acum încolo.

5G nu înseamnă doar telecomunicaţii – telefonie mobilă şi celulară plus internet şi tv. Mai înseamnă digitalizarea serviciilor publice, apariţia de aplicaţii şi softuri dedicate tuturor aspectelor sociale, de la medicină la distanţă la comanda unui taxi autonom, fără şofer, de la car sharing la livrare produse cu ajutorul dronelor, etc.; în termeni reali, per vulgu, înseamnă supra-capitalizarea Chinei pe baza consumului european! Consider că este necesar ca Europa să-şi păstreze atuurile economice şi iconice; avem companii europene puternice, care pot susţine deceniul digital al Europei, iar banii europeni pot rămȃne în Europa, pentru capitalizarea sectorului privat.

Revenind la ce îşi doresc decidenţii politici europeni, un centru de putere de nivel mondial, acesta se poate construi economic, militar şi politic avȃnd resursele necesare  ,,in-house’’, fără dependenţe şi vulnerabilităţi de securitate - ţinȃnd cont şi de alianţele istorice cu SUA; d.a.p.d.v., decidenţii politici europeni ar trebui să ţină cont şi de limitările tehnice ale 5G, despre care am adus vorba în primele link-uri ale articolului, limitări pe care le confirmă şi Elon Musk, vorbind despre Starlink

Starlink reprezintă un mod nou de înţelegere a funcţionalităţii internetului şi evitarea apariţiei splinternetului, aşa cum este el în China. Ȋn concluzie, (nu definitivă!), dictonul latin ,,festina lente’’ pare mai actual ca oricȃnd astăzi, la nivelul decizional al C.E.

Legat de

Creştinism şi Europenitate

9 Mai – Europa şi / sau Creştinătatea?

Valentin Licxandru 09.05.2021.

Crimea is Ukraine

Ucraina – războiul din vorbe, pacea din fapte

Valentin Licxandru 29.04.2021.

APOLOGIA DELLA DIGNITA’

Giulio Guarino 26.04.2021.

Creştinism şi Europenitate

9 Mai – Europa şi / sau Creştinătatea?

Valentin Licxandru 09.05.2021.

Crimea is Ukraine

Ucraina – războiul din vorbe, pacea din fapte

Valentin Licxandru 29.04.2021.

APOLOGIA DELLA DIGNITA’

Giulio Guarino 26.04.2021.