Email Facebook Twitter LinkedIn
×ECR Party
The Conservative
ECR Party
TheConservative.onlineTwitterFacebookInstagramYouTubeEmailECR Party’s multilingual hub for Centre-Right ideas and commentary
RomanianRomanianEnglishBulgarianCroatianCzechItalianMacedonianPolishSpanishSwedish
The Conservative
Ştiri și comentarii   |    TV   |    Print   |    Cronicari

shareholder versus stakeholder

Octavian Bădescu: problema companiilor de stat este una de proprietate, nu una de management (partea I)

Octavian Badescu - personal credit

De fapt, managementul nici nu se mai fereşte, o spune răspicat, cu obrăznicie: ,,noi am decis ca interesul prevalent al unei companii este al stakeholderilor, nu doar al shareholderilor...

Debutăm astăzi sub umbrela The Conservative cu interviuri grupate sub denumirea ,,Voci Conservatoare’’, unde vom prezenta opiniile, răspunsurile şi argumentele oamenilor cu valori conservatoare, de dreapta, care activează în diferite industrii şi care sunt interesaţi de politică. Interviurile The Conservative vor fi grupate în două categorii, aceasta şi  ,,Interviuri politice’’, unde vom găzdui răspunsurile celor care deja sunt implicaţi în politică.

Primul care a răspuns invitaţiei noastre la ,,Voci Conservatoare’’ este omul de afaceri Octavian Bădescu, căruia îi mulţumim pentru promptitudinea sa.

 - Pentru început, Octavian Bădescu, vă rog să ne spuneţi despre formarea dvs. De ce Academia de Studii Economice la Bucureşti (ASE) şi de ce Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative (SNSPA), după absolvirea unui liceu cu profil bilingv, prin urmare, cu certe perspective spre studii umaniste?

Liceul a devenit bilingv cȃnd am ajuns eu în clasa a 10-a, iar clasa mea era una cu profil ,,real” (n.n. la la profilul ,,real’’ se punea accent pe matematică şi fizică), nu ,,uman”, nu ,,informatică”. Am descoperit manualul de economie la începutul clasei a 11- a, urmăream cu interes emisiunile economice de la începutul anilor ’90 – îmi plăceau. Am participat la olimpiadele de economie în clasele a 11-a şi a 12-a, am fost premiant pe sector, pe Capitală. ASE-ul a fost o rezultantă firească, atȃt ca facultate, cȃt şi ca absolvent apoi de EMBA. Iar studiile academice post-universitare în Comunicare şi Relaţii Publice la SNSPA au venit oarecum în relaţie cu o altă pasiune şi activitate din acea perioadă – politica; am fost implicat activ într-un partid creştin-democrat.

- Nu reluăm aici în termeni sinonimi CV-ul dvs.; de altfel, acesta este public şi poate fi găsit cu uşurinţă la www.badescu.ro. Aş continua cu întrebarea: cele aproximativ 6 luni la Poşta Romȃnă s-au concretizat cu un rezultat valabil şi astăzi: Prioripost. Cum a fost experienţa de atunci, cum aţi reuşit să creaţi Prioripost, iar pentru cititorii The Conservative, dacă doriţi, să împărtăşiţi o experienţă despre care nu aţi mai povestit pȃnă acum.

Divizia de curierat rapid a Poştei Romȃne exista deja, eu am venit să transform un serviciu în nume de companie, să creez o companie distinctă, să îi dau o identitate. Am stat doar cȃteva luni, întrucȃt am constatat foarte rapid că intenţiile statului ca proprietar, nu erau cele declarate şi, implicit, nu coincideau cu viziunea managementului (adică subsemnatul) adus tot de reprezentanţii statului. Am publicat foarte multe articole pe tema companiilor de stat, despre experienţa de la Poşta Romȃnă, nu e cazul să reiau, însă concluzia este că problema companiilor de stat este una de proprietate, nu una de management. Fără piaţă liberă, fără decizii bazate pe fundamente economice, fără schimbarea formei de proprietate, lucrurile vor rămȃne la fel şi contribuabilul va fi mereu prejudiciat, însă foarte puţini realizează aceasta şi nu pun presiune pentru schimbare.

Peste tot în lume asistăm din ce în ce mai mult la o dictatură a managementului economic şi politic în detrimentrul acţionarilor, cetăţenilor, iar Poşta Romȃnă nu face excepţie. De fapt, managementul nici nu se mai fereşte, o spune răspicat, cu obrăznicie: ,,noi am decis ca interesul prevalent al unei companii este al stakeholderilor, nu doar al shareholderilor”. Adică observăm decuplarea riscului de beneficiu – un proces extrem de periculos.

 

- Cum a fost primită propunerea dvs. de a primi un salariu de 1 Euro, pȃnă la redresarea situaţiei financiare la Prioripost?

Indirect am aflat că ministrul de la acel moment a spus că există un ,,Robin Hood” în companie şi că asa ceva nu e în regulă. Am fost aspru criticat în interiorul companiei, la nivel de management pentru această iniţiativă, apreciată insa la acel moment de colegi, de către majoritatea salariaţilor. A fost o iniţiativă normală în context pentru mine, însă periculoasă pentru managementul politic şi a fost taxată ca atare, prin neimplementare. Ȋn luna următoare am şi decis să plec; dealtfel, era clar că nu eram ,,aliniaţi”.

 

- 2016, Elcen, membru în consiliul de administraţie; povestiţi-ne ce e nepotrivit, ce nu funcţionează la nivelul conducerii instituţiilor şi companiilor de stat?

Acolo am ajuns practic nu în vreo pozitie de management executiv, ci în Consiliul de Administraţie, care avea un rol de supraveghere. La momentul numirii mele,  compania era deja  într-o situaţie de insolvenţă, dar nedeclarată oficial. Dupa şase luni am reuşit să avem o majoritate care să accepte această situaţie de fapt, iar rolul nostru s-a încheiat, după care firma de insolvenţă şi-a intrat în rol. Experienta de la Elcen mi-a întărit ceea ce am constatat şi precizat anterior referitor la Poşta Romȃnă. Problema e una de proprietate. Ȋn cazul proprietăţii de stat toată lumea încearcă să extragă resurse din companie, de toate tipurile, pe toate căile, în interes personal. Implicit performanţa companiei de stat pe o piaţă liberă are de suferit, iar ineficienţa e foarte mare oricum. Păgubiţi – contribuabilii şi clienţii.

 

- Un prim proiect de suflet, Sameday Courier (companie Emag-Naspers), care astăzi e şi mai mult prezent în piaţa serviciilor de curierat; cȃt a contat în succesul acestei companii experienţa de la Poşta Romȃnă?

Relatia a fost în sens invers, eu aveam experienta în piaţa de curierat încă din 2001, iar Sameday Courier am demarat-o în 2007. Episodul cu Poşta Romȃnă, datorat experientei mele anterioare, a avut loc în 2013 şi puteam realiza multe pentru Prioripost, implicit pentru clienti şi pentru acţionarii de fapt – contribuabilii - avȃnd în vedere această experienţă.

 

- Un al proiect de inimă, Romanian Business Leaders, care v-a condus de la experienţa în antreprenoriat la cea de mentorat; de ce are nevoie de mentorat în afaceri un tȃnăr care doreşte să facă business? Sau nu are nevoie, de fapt?

Sincer, la acest moment lumea este întoarsă şi pe acest palier ,,cu fundul în sus”; mă refer la volumul şi impactul fondurilor europene, al creditării, al creşterii accelerate a masei monetare, a dobănzilor ţinute la niveluri nerealist de scăzute. Ȋn lumea de azi, ca să ai succes în afaceri trebuie să fii cel care a fost finanţat în cea mai mare măsură de stat, altfel rişti să eşuezi, piaţa fiind profund distorsionată, mentalitatea profund pervertită. Antreprenorul devine asistat social, taxele iau alte directii decȃt ar trebui, expansiunea monetară sărăceşte pe majoritatea la nivelul puterii de cumparare.

Cel cumpătat este pedepsit, prejudiciat, acum e şi o discutie ca cel care îşi asumă 100% din risc nu mai are nici dreptul la 100% din profit, trebuie să îl împartă. E clar că e din ce în ce mai riscant să iţi pui propriile economii la bataie în tot contextul dat. Iar tăcerea complice a majorităţii economiştilor şi a oamenilor de afaceri în faţa acestor anomalii şi nedreptăţi este realmente impardonabilă.

- Aţi scris articole în cele mai multe publicaţii de profil economic şi de afaceri din Romȃnia. Ȋn 2012 aţi scris ,,mulţimea tăcută şi falsele majorităţi’’, articol apărut în Wall-Street.ro, în care aţi punctat: ,,Exact ca şi în societate în ansamblu, în orice grup pȃnă la urmă ajunge să se impună – ca persoane, puncte de vedere şi acţiuni – o minoritate cu tupeu, gălăgioasă şi ilogică, doar pentru că ceilalţi au prea mult bun simţ, au simţul ridicolului şi au alte preocupări. Totodată, au simţul propriei valori, orgolii puternice şi nu se pot coagula’’. Sesizaţi aceeaşi stare şi acum? Practic, cum s-ar putea modifica aceste efecte care pot avea consecinţe dezastruoase, în anumite situaţii? Puteţi da exemple concrete din prezentul romȃnesc de astfel de situaţii?

Da, bineînţeles că  situaţia persistă, mai mult – evoluţiile se accelerează, iar cauzele şi explicaţiile sunt complexe.

Din pacate, necesara modificare a efectelor trece printr-o reevaluare a actualei forme a democraţiei, în care puterea tuturor celor implicati (votanţi, politicieni) este decuplată de aport şi de responsabilitate. Nu există corelaţie proporţională între aceşti 3 factori: putere, aport, responsabilitate. Ajungem ca cei cu aport redus la bugetul public să aibă o putere prea mare de decizie, politicianul să ia decizii in consecinta, decizii ale caror efecte depăşesc cu mult capacitatea de răspundere individuală patrimonială. Fără o reformă profundă sistemică, care îmi pare extrem de improbabilă - o reformă care să aibă la baza subsidiaritatea şi limitarea bugetelor publice, singura şansă e protecţia individuală.

 

- Implicarea dvs. în politică a început cu participarea la alegeri pe listele unui partid de orientare creştin-democrată, şi a continuat în 2016 cu implicarea într-o mişcare politică cu orientare liberală; ce v-a atras atenţia la cele două partide, dpdv al culturii organizaţionale?

La nivel personal cred foarte mult în 3 piloni esenţiali (libertate, proprietate, viaţă), în viziunea lui Bastiat cu privire la rolul statului, cred în subsidiaritate. Am o viziune care ar putea fi asimilabilă probabil zonei clasic liberal-conservatoare, cu elemente de creştin-democraţie şi cu ceea ce azi ar fi încadrabil probabil în libertarianism, din perspectivă economică.

Din pacate, pe zona de branding etatiştii au fost mereu mai buni, aşa-zisul progresism ,,sună’’ mai bine decat conservatorism. Libertarian sună pentru unii a libertinaj, iar socialism sau justiţie socială ,,sună’’ şi ele bine, deşi pe fond sunt anti sociale şi foarte injuste. Deci proiectele politice respective se apropiau cel mai mult de conceptiile mele. Din perspectiva culturii organizaţionale – toate partidele stau foarte prost – aici tind să împărtăşesc perspectiva lui George Washington, care nu era un fan al acestui tip de organizaţie – partidul politic. Nici eu nu sunt, cred ca lucrurile ar putea fi făcute mai bine altfel, pornind de la comunităţi de bază.

 

- Cazul companiei de stat Tarom este unul emblematic despre felul cum se gestionează resursele financiare primite periodic de la bugetul de stat; aţi scris articole pe acest subiect, precum şi a slabei prestaţii a unicului manager privat al Tarom . Cum vedeţi dvs. nevoia de eficientizare a companiilor de stat, cȃte mai sunt?

Aşa cum spuneam – nu cred în ,,proprietatea de stat”, ,,proprietatea publică”, prin urmare forma de proprietate e necesar a fi modificată. Romȃnia are cele mai multe companii de stat din Europa, aproape 1.500, majoritatea înregistrȃnd pierderi, următoarea ţară fiind Polonia cu numai 300, deşi e o ţară aproape dublă. Iar ţările nordice au cȃteva zeci. Trebuie renunţat la subvenţii şi trebuie deschis semnificativ acţionariatul, prin listare la bursă.

 

Partea a II-a a interviului va fi publicată mȃine, 25 martie 2021.

Legat de

Thriftiness is a Virtue

In Defence of Tax Avoidance

Hannes H. Gissurarson 11 October 2021

Philosophical Perspectives

Insider Trading: Victimless Crime?

Hannes H. Gissurarson 5 October 2021

Philosophical Perspectives

Prostitution as Exploitation of Women: Hardly Any More

Hannes H. Gissurarson 4 October 2021

Philosophical Perspectives

Prostitution as Degradation of Women: Implausible

Hannes H. Gissurarson 4 October 2021

Thriftiness is a Virtue

In Defence of Tax Avoidance

Hannes H. Gissurarson 11 October 2021

Philosophical Perspectives

Insider Trading: Victimless Crime?

Hannes H. Gissurarson 5 October 2021

Philosophical Perspectives

Prostitution as Exploitation of Women: Hardly Any More

Hannes H. Gissurarson 4 October 2021

Philosophical Perspectives

Prostitution as Degradation of Women: Implausible

Hannes H. Gissurarson 4 October 2021