Email Facebook Twitter LinkedIn
×ECR Party
The Conservative
ECR Party
TheConservative.onlineTwitterFacebookInstagramYouTubeEmailECR Party’s multilingual hub for Centre-Right ideas and commentary
RomanianRomanianEnglishBulgarianCroatianCzechItalianPolishSpanishSwedish
The Conservative
Ştiri și comentarii   |    TV   |    Print   |    Cronicari

Politica de migraţie a U.E.- factor de radicalizare

Politica de migratie a U.E.- factor de radicalizare

Imigrația și azilul refugiaţilor sunt probleme politice cheie în Uniunea Europeană. Cu toate acestea, politicile statelor și ale organismelor supranaționale par să fi avut puțin succes în prevenirea fluxurilor nedorite și gestionarea eficientă a imigrației...

Context

De luni de zile europenii asistă la scene haotice ale migranților care se revarsă în Franţa, Germania Belgia sau Austria. Printre cei care au fugit din Siria, Afganistan sau alte zone de conflict s-au infiltrat membri ai unor grupări teroriste care la sosirea în Europa s-au calificat drept refugiați, ştiind că un refugiat este o persoană care fuge de război sau persecuție, cu drept la protecție internațională. 

După primirea unui număr extraordinar de mare de refugiaţi de către state precum Franta, Germania Suedia, politicienii au spus că vor controla această situaţie astfel încât să nu apară conflicte multiculturale sau rasiale în societate. Planul a eşuat şi astfel asistăm astăzi la scene de o violenţă abonimabila. Uniunea Europeană încearcă să rezolve populist această situaţie, impunând cote de refugiaţi prin ameninţări fiscale asupra celor care refuza aceste cote, fără să ţină cont de suveranitatea statelor membre şi de siguranţa naţională, într-o încercare lamentabilă de coordonare a politicii de azil între cele 28 de state membre. Există însă şi state precum Marea Britanie, Irlanda și Danemarca care au renunțat la majoritatea politicii de azil a UE, respectând propriile reguli, lucru ceea ce a dat încredere şi altor state să încerce să se opună.

Integrarea refugiaţilor în societate şi siguranţa naţională

Creșterea exponențială a solicitanților de azil, în principal musulmani în Uniunea Europeană începând cu anul 2014 a ridicat numeroase preocupări de securitate și nenumărate întrebări cu privire la legătura dintre refugiați și terorism și sentimentul amplificat de islamofobie în unele sectoare ale societăților europene.

Potrivit unui studiu realizat în 2015 de OCDE, 20% dintre copiii adulți născuți nativi ai imigranților din Danemarca nu se aflau în niciun proces de educație, angajare sau formare. Într-un studiu din 2017, Ministerul Finanțelor a contrazis afirmația conform căreia imigrația a fost un avantaj economic pentru țară. Datele oficiale au arătat că noii veniți și descendenții lor au generat o pierdere netă semnificativă pentru bugetul statului danez. În timp ce 80% dintre danezi dețineau un loc de muncă, numărul persoanelor non-occidentale era de doar 56%.

În urma unor cercetări interne Marea Britanie a expulzat 5.684 de pakistanezi, 2.184 de nigerieni şi 875 de afgani, considerând că insurgența talibanilor face multe zone ale țării nesigure. Unele guverne din Europa de Est chiar au indicat în mod specific că nu vor să găzduiască refugiați musulmani, din teama presupusă a capacității lor de a se integra în societatea occidentală.

Vocea cetăţenilor europeni ignorată de politicieni

Atitudinile față de musulmani și refugiați au influențat dezbaterea politică europeană, iar acest lucru se reflectă în opinia publică actuală. Opinia dominantă a cetăţenilor europeni este că musulmanii doresc să fie diferiți de restul societății, mai degrabă decât să adopte obiceiurile și modul de viață al națiunii. Majoritatea europenilor cred de asemenea, că mărirea numărului de refugiați ar putea duce la mai mult terorism.

Refuzul statelor de a asculta vocea cetăţenilor a sporit un sentiment de nesiguranță în Europa, deoarece stabilitatea tradițională pare să fie amenințată. Atacurile teroriste ale grupărilor islamice din ultimii ani au activat, de asemenea, o cantitate ură, ducând la proteste anti-islamiste, atacuri asupra centrelor de azil și alte acțiuni violente.

Radicalizarea şi intoleranţa religioasă.

Această politică de integrare forţată a refugiaţilor la care se adaugă problemele economice generează frustrare în societate şi generează intoleranţa religioasă. Intoleranța religioasă este un teren fertil de recrutare pentru mișcări radicale și atrage atacurile de ambele părţi.

Unii imigranți musulmani nu se integrează bine în societățile impuse de către politica UE de control asupra migraţiei. Drept urmare, Uniunea Europeană creează prin politicile sale o clasă de imigranți care nu se pot adapta în societățile gazdă. Experiența nefastă a refugiaților pot genera un bagaj mai exploziv de nemulțumiri care ar putea da naștere la manifestări radicale în viitor.

În multe țări occidentale, unii cetăţeni musulmani imigranţi sau rezidenţi se confruntă cu o criză de identitate și nu se identifică nici cu societatea gazdă, nici cu țara de origine a familiilor lor. Pentru ei, apelul la idei radicale, care subliniază universalitatea religioasă, este o modalitate de a se diferenția de ambele societăți, oferindu-le o nouă identitate. Tinerii sunt cei mai vulnerabili la cedarea ideologiilor violente, deoarece adolescența este o perioadă extrem de formativă pentru identitate. Traiul în condiții speciale poate slăbi legăturile cu societatea, făcând loc pentru noi sfere de influență. Grupurile conduse ideologic asociate cu radicalizarea violenţei monopolizează adesea asupra acestei oportunități de a oferi unui membru înstrăinat de societate șansa de a fi parte în societate.

Concluzii

Cotele de imigranţi şi imigraţia ilegală pot cultiva sentimente de ură şi nesiguranţă. Abordarea chestiunilor care țin de migrație, refugiați, zone de conflict trebuie făcute atât prin prisma nevoii de a demonstra compasiune față de semeni și cei oprimați, cât și prin prisma nevoii de securitate și stabilitate.

Politicile Uniunii Europene de migrație ar putea avea mai mult succes dacă ar fi legate în mod explicit de agendele politice ale statelor membre pe termen lung în ceea ce priveşte prevenirea conflictelor, dezvoltarea economică și  siguranţa naţională.

Riscul de radicalizare poate fi atenuat dacă se adoptă politici care se extind dincolo de nevoile imediate de salvare a vieții și abordează probleme precum impactul refugiaților asupra țărilor care le găzduiesc.