2000 de ani mai târziu, încă nu este ușor să fii creștin

Chiar și astăzi, a fi creștin este o alegere riscantă în anumite zone ale lumii.

În timpul Postului Mare, care se întinde de la Carnaval până la Paște, creștinii reflectează asupra Învierii lui Iisus Hristos, considerată cea mai mare sărbătoare creștină. Această perioadă ne amintește de victoria asupra morții și de manifestarea lui Iisus ca Fiu al lui Dumnezeu. Imaginea adesea amintită este cea a zilelor obositoare în care Iisus se afla în deșert, unde a răspuns ispitelor diavolului și mai târziu a suferit patimile în ultimele zile ale vieții Sale. Acest lucru a dus la moartea Sa pe cruce.

Din nefericire, multe dintre aceste situații sunt încă întâlnite în mod concret de mulți creștini din întreaga lume, forțați să îndure hărțuiri, răpiri, arestări și ucideri. Din acest punct de vedere, anul 2023 este un an „record”, întrucât unul din șapte creștini a suferit maltratări de tot felul, potrivit raportului realizat de Asociația „Open Doors”.

Pentru început, putem observa că actele de violență împotriva creștinilor sunt concentrate în special în lumea arabă. Yemen, Pakistan, Iran, Afganistan, Siria și Arabia Saudită se numără printre țările care raportează cel mai mare număr de atacuri fizice sau psihologice împotriva persoanelor care se identifică drept adepți ai credinței creștine.

Nu în ultimul rând sunt mai multe țări africane, precum Somalia, Libia, Eritreea, Nigeria și Sudan: primele trei sunt țări cu un trecut colonial italian, dar care nu pare a fi o motivație suficientă pentru a da un motiv de persecuție a creștinilor, în timp ce pentru În Nigeria, prezența Boko Haram în nordul țării cu majoritate musulmană va avea probabil repercusiuni cu atacuri și răpiri în centrul-sud, unde majoritatea este creștină, cu o puternică prezență catolică (aproximativ 25% din totalul populației nigeriene). Mai exact, în Nigeria, în 2023, 4.100 de creștini au fost uciși din motive religioase, aproape toți având în vedere că în lume au fost uciși 4.998 de creștini.

Alte țări în care persecuția anti-creștină este puternică sunt cele cu un puternic impuls ideologic comunist: China și Coreea de Nord se află în top, regimul lui Kim Jong-un fiind în fruntea acestui trist clasament. Cu toate acestea, China rămâne un stat deosebit de dur față de creștini, având în vedere distrugerea a 10.000 de lăcașuri de cult și bunuri publice creștine.

Cu toate acestea, zona cea mai afectată de persecuții este Africa subsahariană, unde destabilizările politice au repercusiuni sociale semnificative: odată cu apariția grupărilor jihadiste cu orientare anti-occidentală, primele victime sunt inevitabil creștinii care se repliază astfel în exoduri cu adevărat dramatice. Potrivit estimărilor, în această zonă se găsesc 16 milioane de creștini care trăiesc ca persoane strămutate și refugiați.

Problema creștinilor nu este însă doar în Africa și Asia: o situație foarte complexă este cea din Nicaragua, un stat al cărui președinte este Daniel Ortega. Ortega este președinte din 2007 și provine din Frontul Sandinist de Eliberare Națională, o formațiune politică și paramilitară care amintește de experiența politică și ideologică a lui Augusto César Sandino, care a condus operațiuni de gherilă împotriva prezenței militare americane în anii 1930.

Sandiniștii, care aveau o ideologie comunistă și antioccidentală, s-au confruntat cu comunitatea creștină, care se opunea ateismului susținut de marxiști. Ca urmare, Ortega, liderul sandiniștilor, a declarat „război” Bisericii. Episcopul de Matagalpa, Rolando Alvarez, a fost arestat și condamnat la 26 de ani de închisoare sub acuzația de complot împotriva regimului lui Ortega. Consecințe similare au avut și alți episcopi și prelați care au îndrăznit să-i critice pe sandiniști. După ce a fost închis timp de 528 de zile, Alvarez și alți 18 clerici au fost expulzați din Nicaragua și trimiși în exil la Roma. Deși au găsit libertatea, și-au pierdut țara.

Situația actuală este destul de alarmantă și necesită atenția noastră imediată. Poate părea o problemă din trecut, dar este încă răspândită în societatea noastră. Aceasta nu este doar o chestiune religioasă, ci o preocupare pentru întreaga omenire, deoarece afectează și instituții precum școlile și spitalele, care sunt esențiale pentru dezvoltarea fiecărei țări.