Subscribe
Săptămâna trecută, Președinția belgiană a Consiliului UE și negociatorii Parlamentului European au ajuns la un acord provizoriu cu privire la Regulamentul privind ambalajele și deșeurile de ambalaje, o propunere legislativă ambițioasă pe care Comisia Europeană a prezentat-o în noiembrie 2022 pentru a inversa tendința de generare din ce în ce mai mare a deșeurilor de ambalaje.
În acest sens, propunerea de regulament stabilește cerințe pentru întregul ciclu de viață al ambalajelor în ceea ce privește durabilitatea mediului și etichetarea. De asemenea, prezentul regulament urmărește să contribuie la funcționarea eficientă a pieței interne prin armonizarea măsurilor naționale privind ambalajele și deșeurile de ambalaje, pentru a evita obstacolele în calea comerțului, denaturarea și restrângerea concurenței în cadrul UE, prevenind sau reducând în același timp impactul negativ al ambalajelor și al deșeurilor de ambalaje asupra mediului și sănătății umane, pe baza unui nivel ridicat de protecție a mediului.
Pentru context, Parlamentul European a aprobat dosarul legislativ în primă lectură în noiembrie 2023, în timp ce Consiliul UE a adoptat abordarea sa generală în decembrie 2023, ceea ce a permis colegislatorilor să înceapă negocierile interinstituționale, „trilogurile”. După două triloguri politice, la5 februarie și4 martie, și mai multe triloguri tehnice între acestea, colegiuitorii au ajuns în cele din urmă la un acord provizoriu după trilogul politic din4 martie.
Intrând în detalii cu privire la ceea ce s-a convenit, unele dintre cele mai relevante prevederi ale textului convenit sunt următoarele. În ceea ce privește cerințele referitoare la substanțele din ambalaje, textul convenit le consolidează prin introducerea unei restricții privind comercializarea ambalajelor care intră în contact cu alimentele și care conțin substanțe alchil-perfluorurate și alchil-polifluorurate (PFAS) peste anumite niveluri. De asemenea, acordul restricționează suma nivelurilor de concentrație de plumb, cadmiu, mercur și crom hexavalent care rezultă din substanțele prezente în ambalaje sau în ambalaje.
Legislația stabilește, de asemenea, obiective de reducere a deșeurilor de ambalaje care ar trebui să ajungă la 15% până în 2040, în timp ce anumite formate de ambalaje de plastic de unică folosință vor fi complet interzise începând cu 2030.
În plus, textul convenit stabilește un obiectiv de reciclare obligatorie a ambalajelor până în 2030, obiective minime de conținut reciclat pentru orice parte din plastic a ambalajelor, obiective minime de reciclare în funcție de greutatea deșeurilor de ambalaje generate și cerințe sporite de reciclare, precum și obiective obligatorii de reutilizare până în 2030 și obiective orientative pentru 2040, care afectează diferite ambalaje și sectoare, cum ar fi băuturile alcoolice și nealcoolice, ambalajele de transport și de vânzare și ambalajele grupate.
Legislația introduce, de asemenea, dispoziții importante pentru a stimula tranziția către o economie circulară, cum ar fi cerința ca, până în 2029, statele membre să garanteze colectarea separată a cel puțin 90 % din sticlele de plastic de unică folosință și ambalajele metalice pentru băuturi în fiecare an și să instituie sisteme de returnare a deșeurilor (DRS) pentru a atinge aceste obiective. De asemenea, statele membre trebuie să adopte obiective de colectare obligatorii și să ia măsurile necesare pentru a asigura colectarea diferitelor materiale, inclusiv a plasticului, aluminiului, sticlei, hârtiei și cartonului.
Cu toate acestea, este important de subliniat că dosarul legislativ nu a fost încă adoptat, iar textul convenit este doar rezultatul unor negocieri interinstituționale informale între colegiuitori, care va trebui acum să fie ratificat în mod oficial atât de Consiliul UE, cât și de Parlamentul European. În primul rând, în numele Consiliului, textul de compromis convenit în cadrul trilogurilor trebuie mai întâi să fie aprobat de COREPER I, pentru ca apoi să fie aprobat în mod oficial de Consiliul UE (posibil în cadrul Consiliului miniștrilor mediului din25 martie). Apoi, în ceea ce privește Parlamentul, Comisia ENVI trebuie mai întâi să aprobe textul, pentru ca apoi acesta să fie votat în plenul Parlamentului (probabil în aprilie).
În plus, textul convenit așteaptă încă undă verde din partea Comisiei Europene. Deși executivul UE acționează ca un intermediar neutru în timpul trilogurilor, Comisia informează colegiuitorii dacă este de acord cu modificările aduse propunerilor sale. Acest lucru are consecințe politice, deoarece, dacă Comisia nu poate fi de acord cu modificările aduse propunerii sale, Consiliul este obligat să adopte un dosar legislativ în unanimitate, și nu cu majoritate calificată. Deși Comisia nu este de acord cu unele dintre amendamentele aduse de Parlament și Consiliu, va trebui să decidă dacă se va implica pentru a asigura adoptarea legislației sau dacă va risca ca acest dosar să eșueze.