Apa, un bun valoros care trebuie protejat

Sosirea primelor ploi în lumea occidentală, în ciuda consecințelor dramatice în unele cazuri, aduce cu siguranță un suspin de ușurare pentru numeroasele sectoare care au fost grav afectate de seceta severă din timpul verii.
În special, sectoarele agroalimentar și manufacturier au tras de mult timp un semnal de alarmă.
Problemele legate de deficitul de apă dulce sunt, de fapt, multiple și nu se limitează la nevoile alimentare ale cetățenilor, ci afectează în primul rând lumea agricolă și industrială.
De fapt, în ultimele două decenii, nevoia de apă pentru lumea productivă a crescut exponențial, iar cererea se așteaptă să crească și în viitor.
Din nefericire, criza climatică modifică frecvența și intensitatea precipitațiilor, afectând cantitatea de apă disponibilă și perioadele de secetă, iar Europa este din ce în ce mai mult un continent cu un risc ridicat de stres hidric, adică incapabil să satisfacă cererea în perioadele critice.
Este suficient să spunem că vara trecută, 60 % din teritoriul Europei a fost în stare critică sau extrem de critică din cauza secetei.
Dar de unde provine apa dulce pe care o folosim?
Deși planeta este acoperită de apă, doar 1 % din aceasta este apă dulce utilizabilă și este în mare parte subterană.
Prin urmare, precipitațiile joacă un rol esențial în aprovizionare.
Apele de suprafață, fie că este vorba de râuri sau lacuri, trebuie să fie realimentate, iar precipitațiile sunt principala sursă de hrană. Creșterea temperaturii Pământului provoacă tulburări globale care iau forma unor dezastre ecologice, cum este cazul Pakistanului sau a unor fenomene pluviometrice ieșite din comun, cum este cazul recent al regiunii Marche din Italia, valuri de căldură anormale și creșterea în consecință a zonelor predispuse la secetă.
Pe lângă cele de mai sus, una dintre cele mai îngrijorătoare consecințe este retragerea progresivă a ghețarilor și a stratului de zăpadă din zonele muntoase, o problemă foarte gravă în Italia, de exemplu.
Având în vedere că ghețarii au o contribuție fundamentală la alimentarea cu apă a acviferelor.
Prin urmare, este necesar ca politicile globale să se deplaseze pe două căi paralele, una referitoare la protecția mediului și la scăderea temperaturii globului, și una referitoare la reducerea deșeurilor și la recuperarea apei utilizate.
În ceea ce privește primul punct, se pare că guvernele occidentale au ajuns în sfârșit la o conștientizare, după cum o demonstrează și planurile europene de tranziție ecologică. Planuri care, deși sunt supuse multor variabile, așa cum o demonstrează criza energetică rezultată din războiul din Ucraina, pe termen lung ar trebui să reușească să oprească sau cel puțin să încetinească urgența climatică.
Discursul privind deșeurile este diferit: în acest caz, de fapt, fiecare națiune va trebui în mod necesar să elaboreze un plan de reducere și de recuperare.
În Italia, în special, necesitatea de a consolida rețelele este din ce în ce mai evidentă, investind în întreținerea și modernizarea infrastructurilor legate de ciclul apei și în studiul unui proces care ar permite purificarea și reutilizarea la nivel industrial a apei canalizate în prezent în canalizare.
De asemenea, s-a vorbit și despre posibilitatea oferită de însămânțarea norilor, o metodă utilizată pe scară largă în alte țări, SUA, China și Emiratele Arabe în frunte.
Prin intermediul unor agenți chimici injectați în nori, se pare că este posibil să se provoace ploaia sau să se mărească debitul acesteia.
Din păcate, necunoscutele și limitările acestei metode sunt numeroase.
În primul rând, nu poate fi aplicată decât în prezența norilor; în al doilea rând, nu toți norii pot fi utilizați, ci doar cei aflați la anumite înălțimi și cu anumite conformații; în sfârșit, pe lângă faptul că rezultatele nu sunt sigure, este și extrem de costisitoare și riscantă: nu se cunosc efectele asupra ecosistemului ale agenților chimici utilizați și nu există certitudinea că utilizarea lor provoacă ploi.
Prin urmare, este necesar, acum mai mult ca oricând, să creăm o cultură a apei ca bun prețios în țările care până ieri nu au abordat cu adevărat această problemă, o cultură care să conducă la o reducere a consumului, la o reducere drastică a deșeurilor și la o conștientizare a faptului că apa nu este un bun infinit.

The text was translated by an automatic system