
Cu câteva ore înainte de reuniunea Consiliului European de la Bruxelles, Uniunea Europeană face un nou pas spre consolidarea apărării sale comune.
Prezentarea Cărții albe privind apărarea a marcat un punct de cotitură, Comisia Europeană condusă de Ursula von der Leyen introducând posibilitatea depășirii limitelor de cheltuieli stabilite prin Pactul de stabilitate pentru finanțarea investițiilor în sectorul militar.
Nucleul propunerii constă în activarea așa-numitei „clauze de salvgardare”, care permite statelor membre să obțină derogări de la normele stricte ale Pactului de stabilitate. Această măsură ar permite alocarea de resurse extraordinare pentru apărare, deblocând până la 650 de miliarde de euro de investiții suplimentare în următorii patru ani. Comisia Europeană a solicitat guvernelor naționale să activeze aceste derogări până la sfârșitul lunii aprilie, cu perspectiva unei evaluări de către executivul comunitar până în iunie și a adoptării finale de către Consiliul European până în iulie. Mesajul este clar: Europa trebuie să își consolideze rapid și pe scară largă capacitatea de apărare.
Ministrul italian al economiei, Giancarlo Giorgetti, a subliniat necesitatea de a clarifica durata și domeniul de aplicare al acestei măsuri, subliniind că investițiile în apărare au efecte pe termen lung asupra finanțelor publice. Antonio Missiroli, consilier principal la Institutul pentru Studii de Politică Internațională (ISPI), a subliniat, de asemenea, modul în care această exceptare reprezintă o oportunitate pentru țările cu o datorie publică ridicată, precum Italia. După ani de cereri pentru o mai mare flexibilitate în ceea ce privește normele fiscale, Italia ar putea beneficia acum de o scutire specifică pentru a-și consolida capacitățile militare. În plus față de clauza de salvgardare, Cartea albă propune crearea unui nou instrument financiar, cu o dotare estimată la aproximativ 150 de miliarde de euro în trei sau patru ani. Acest fond ar oferi împrumuturi în condiții avantajoase țărilor membre care investesc în noi proiecte comune de apărare.
Această măsură face parte dintr-o strategie mai largă de încurajare a cooperării între statele membre în ceea ce privește producția de arme, dezvoltarea tehnologică militară și consolidarea descurajării strategice. Comisia insistă asupra necesității de a dezvolta proiecte la scară largă, promovând achizițiile comune pentru a face industria europeană de apărare mai competitivă la nivel mondial. Într-un discurs susținut la Copenhaga, președintele Comisiei, Ursula von der Leyen, a reiterat că obiectivul este de a face din Europa o putere militară credibilă până în 2030. Programul „Readiness 2030” își propune să consolideze logistica militară, producția de muniție, dezvoltarea de drone, apărarea aeriană și antirachetă. Potrivit lui von der Leyen, complexitatea și costurile acestor proiecte depășesc capacitățile unui singur stat, făcând necesară o cooperare mai strânsă între statele membre.
Cartea albă a relansat dezbaterea privind posibilitatea creării unei armate europene. Deși UE nu are un personal militar comun precum NATO, ideea unei forțe comune câștigă consens. Missiroli a subliniat că o armată formală a UE nu este prevăzută în tratate, dar unele state membre ar putea decide să creeze o structură de apărare comună pe bază de voluntariat. Cu Cartea albă privind apărarea, Uniunea Europeană face un pas decisiv către o politică militară mai structurată și mai ambițioasă. Adoptarea clauzei de salvgardare și crearea de noi instrumente financiare ar putea marca un punct de cotitură în capacitatea Europei de a-și garanta propria securitate. Cu toate acestea, rămân întrebări cu privire la durabilitatea pe termen lung a acestor investiții și la voința politică a fiecărui stat membru de a avansa către o mai mare integrare în sectorul apărării. Drumul către o Europă autonomă din punct de vedere militar este încă lung, dar calea pare să fie trasată. Va fi esențial ca fiecare țară membră să poată avea libertatea de a alege în mod autonom condițiile de aderare la noul plan strategic european. Apărarea comună rămâne o prioritate, la fel ca definirea unei păci internaționale stabile și durabile.