Ce urmează după moartea lui Raisi. Un nou Iran?

Iranul se întoarce la vot: Alegeri prezidențiale după moartea lui Raisi.

Alegerile prezidențiale din Iran sunt un eveniment major care reflectă intersecția dintre politica internă, tulburările sociale și relațiile internaționale.
Alegerile, care au avut loc la 28 iunie, au fost marcate de o serie de evenimente dramatice, inclusiv de moartea fostului președinte Ebrahim Raisi într-un accident de elicopter la 19 mai.
Consiliul Gardienilor a aprobat șase candidați pentru alegeri, dintre care trei radicali, doi conservatori și un reformist.
Acest proces de selecție a generat îngrijorări cu privire la competitivitatea și legitimitatea alegerilor.
Mediul politic din Iran a fost caracterizat de ani de neliniște și nemulțumire în rândul populației, nemulțumire care a ieșit la suprafață în timpul alegerilor prezidențiale din 2021, care au înregistrat o scădere semnificativă a prezenței la vot, atribuită deziluziei generalizate față de regim și față de modul în care acesta a gestionat probleme-cheie precum economia și libertățile civile. Economia iraniană a fost în centrul atenției la recentele alegeri, țara confruntându-se cu urmările dure ale pandemiei COVID-19.
Inflația în spirală și șomajul în creștere au împins națiunea într-o stare de suferință.
Aceste turbulențe economice au provocat tulburări sociale, declanșând demonstrații împotriva unor nemulțumiri precum creșterea prețurilor la combustibil și nereguli guvernamentale.
Reprimarea în forță a acestor proteste de către autorități nu a făcut decât să adâncească fractura cu populația, determinând mai multe organizații ale societății civile să pledeze pentru evitarea procesului electoral.
În ciuda apelurilor la boicot, unele facțiuni reformiste au continuat să pledeze pentru participarea la alegeri, subliniind importanța eforturilor de a realiza reforme, chiar dacă treptate, în cadrul sistemului.
Alegerile, care au avut loc la 28 iunie și 5 iulie, au marcat un punct de cotitură semnificativ în peisajul politic al țării: în primul tur de scrutin, Masoud Pezeshkian s-a impus, obținând 44 % din voturi, în timp ce Saeed Jalili l-a urmat îndeaproape, cu 40 %.
Prezența scăzută la vot, de aproximativ 39,93 %, a fost cea mai scăzută din istoria alegerilor prezidențiale din Iran, reflectând scepticismul publicului față de procesul electoral.
În turul al doilea al alegerilor din 5 iulie, Pezeshkian l-a înfruntat pe Jalili în turul doi, unde Pezeshkian a obținut o victorie zdrobitoare cu 54,8% din voturi.
Acest rezultat a fost notabil nu numai pentru implicațiile sale asupra politicii interne, ci și pentru potențialul său de a remodela relațiile internaționale ale Iranului, în special cu Occidentul.
Printre liniile principale ale programului său, noul președinte a subliniat importanța deschiderii unui dialog cu Washingtonul, întotdeauna dușman al Iranului, în ceea ce privește programul nuclear iranian, și cu Uniunea Europeană pentru a scoate statul din condiția de „izolare”.
De importanță socială este în schimb problema vălului pentru femei, pe care președintele a promis să o clarifice și să o rezolve mai ales având în vedere consecințele pe care le-a provocat teribilul episod al lui Mahsa Amini, nu în ultimul rând nașterea vastei mișcări de protest care a zguduit țara din 2022.
Statele vecine au reacționat pozitiv la numărători, mai ales Azerbaidjanul (apropiat de pozițiile turcești) al cărui președinte Ilham Aliyev și-a exprimat dorința de a încheia acorduri bilaterale cu Iranul, în timp ce, dintre superputerile mondiale, Rusia vede în victoria lui Pezeshkian continuarea alinierii dintre cele două națiuni, mai ales în interesele lor comune împotriva influenței occidentale.
În schimb, Statele Unite au fost sceptice, considerând controlul Consiliului Gardienilor drept potențial ilegitim.
Alegerile prezidențiale iraniene din 2024 au evidențiat în mare măsură tensiunile din cadrul societății iraniene și complexitatea sistemului său politic: Victoria lui Masoud Pezeshkian oferă o licărire de speranță reformiștilor și celor care susțin schimbarea, însă calea de urmat rămâne plină de provocări.
Pe măsură ce Iranul avansează, noua administrație va trebui să își demonstreze angajamentul de a răspunde nevoilor și aspirațiilor poporului său, navigând în același timp prin dinamica complexă a puterii din cadrul Republicii Islamice.

The text was translated by an automatic system