Cea de-a douăzeci și opta „stea” de pe firmamentul european

Bosnia și Herțegovina în vederea aderării la UE.

Ar fi cea de-a douăzeci și opta „stea” din firmamentul european.

La 21 martie anul trecut, Consiliul European a luat o decizie importantă. Aceștia au autorizat inițierea procedurilor necesare pentru a include Bosnia și Herțegovina ca stat membru al Uniunii Europene. Această decizie are o mare importanță din mai multe motive și a stârnit discuții în mai multe țări cruciale din Europa.

Mai multe țări europene, printre care Țările de Jos, Danemarca, Franța și Estonia, și-au exprimat îngrijorări semnificative cu privire la punerea în aplicare a diferitelor reforme. Potrivit site-ului Consiliului European, aceste țări consideră că sunt necesare noi legi constituționale și electorale pentru a asigura egalitatea și nediscriminarea, pentru a consolida statul de drept și pentru a combate corupția și crima organizată. În plus, aceste țări subliniază importanța menținerii unor relații geopolitice pozitive cu Rusia și Belarus, susținând în același timp drepturile omului și libertatea presei. Aceste aspecte sunt de mare importanță și necesită o atenție și o analiză atentă.

Bosnia și Herțegovina este o țară care s-a confruntat cu numeroase provocări de la înființarea sa în 1992, în urma destrămării Iugoslaviei. Primii câțiva ani de existență au fost afectați de un conflict brutal între trei grupuri etnice – bosniacii, croații și sârbii. Acest conflict a durat trei ani și abia în 1995 a fost instaurată pacea prin intervenția Organizației Națiunilor Unite și a NATO. Ca parte a tratatelor de pace, contingente militare au fost trimise în zonă pentru a asigura menținerea păcii și a stabilității. Chiar și astăzi, Bosnia și Herțegovina continuă să se confrunte cu provocări și este esențial să se creeze o înțelegere cuprinzătoare a compoziției sale și a problemelor cu care se confruntă.

După conflictul bosniac, s-a luat decizia de a împărți țara în trei zone distincte. Prima zonă este cunoscută sub numele de Federația Bosniei și Herțegovinei, care include întreaga regiune vestică și o parte semnificativă a hinterlandului central. Această zonă cuprinde orașe importante, precum Sarajevo și Tuzla. A doua zonă este Republica sârbă din Bosnia și Herțegovina, care acoperă nordul și estul țării, corespunzând în principal frontierei sârbe. În cele din urmă, districtul Brčko din nord-est este o mică regiune cu autonomie administrativă.

În afară de districtul autonom Brčko, Bosnia și Herțegovina a fost divizată în două entități în 1995 – Federația Bosnia și Herțegovina, care reprezintă în mare parte populația bosniacă și croată și acoperă 51% din teritoriul național, și Republica Srpska, care reprezintă populația sârbă și acoperă 49% din teritoriul țării. Fiecare dintre aceste entități are propriul sistem de guvernare, care încorporează o serie de acorduri între diferitele comunități pentru a asigura o reprezentare și o administrare echitabile.

De fapt, Bosnia-Herțegovina este o țară în care coexistă trei grupuri etnice distincte cu credințe religioase diferite – bosniacii musulmani (50,7% din populație), sârbii ortodocși (30,7%) și croații catolici (15,2%). Este important de subliniat faptul că Bosnia-Herțegovina va deveni prima țară europeană cu majoritate musulmană atunci când va adera la UE.

Cadrul politic și instituțional este la fel de complex: Președinția Republicii este, de fapt, deținută în esență de un triumvirat, cu trei membri aleși prin vot universal, fiecare din comunitatea etnico-religioasă de referință. În 2022, au fost aleși bosniacul Denis Bećirović (SDP, S&D), croatul Željko Komšić (DF, pro-S&D) și sârbul Željka Cvijanović (SNSD, fost pro-S&D).

Președinția și sistemul parlamentar din Bosnia și Herțegovina reprezintă o structură politică complexă și unică. În timp ce există o continuitate ideologică între cei trei membri ai Președinției, imaginea parlamentară este mai complicată. În acest caz, cei 42 de parlamentari sunt aleși în mod egal, cu 28 în Federația Bosniacă-Croată și 14 în Republica Sârbă. Prima formațiune care a fost scoasă la vot este Partidul Acțiunea Democratică (SDA), considerat pro-PPE. Cu 17,23% din voturi și 9 mandate, SDA a devenit o forță politică semnificativă în regiune.

Cu toate acestea, primul loc nu a fost suficient pentru a obține guvernul național, atât de mult încât majoritatea (destul de slabă, numărând doar 23 de locuri din 42) îi vede la putere pe SNSD și SDP în coaliție cu „gemenii” bosniaci ai HDZ-ului croat (PPE), conservatorii de la Popor și Justiție (NiP, NI) și liberalii de la Naša Stranka (ALDE). Guvernul este condus de Borjana Krišto (HDZ, PPE), o reprezentantă a populației croate, aleasă probabil pentru a-i „mulțumi” pe catolici, având în vedere că partidul membrului croat al președinției a fost pus în opoziție prin această manevră. Trebuie subliniat faptul că Krišto este prima femeie care deține președinția Consiliului Bosniei și Herțegovinei, un alt semn al unui proces de reînnoire în această țară.

Deschiderea Bosniei-Herțegovina către Uniunea Europeană a fost posibilă datorită eforturilor colective ale unui grup de națiuni din Europa Centrală și de Sud. Printre aceste națiuni se numără Austria, Croația, Republica Cehă, Grecia, Italia, Slovacia și Slovenia, care au scris o scrisoare comună prin intermediul miniștrilor lor pentru afaceri europene pentru a face presiuni în vederea negocierilor. Decizia de a deschide Bosnia-Herțegovina către Uniunea Europeană a fost primită cu mare satisfacție de Giorgia Meloni (FDI, ECR). Ea consideră că acest eveniment va trimite un mesaj clar și fără echivoc tuturor țărilor din Balcanii de Vest.

Bosnia și Herțegovina este o țară care are o importanță strategică în regiunea Balcanilor. Aderarea sa la UE ar avea implicații profunde asupra peisajului politic din regiune. Aceasta ar slăbi semnificativ influența Serbiei în zonă și ar contribui la contrabalansarea implicării tot mai mari a Rusiei în Balcani. Cu toate acestea, drumul spre aderarea la UE pentru Bosnia și Herțegovina nu este lipsit de provocări.

În primul rând, țara ar deveni prima țară cu majoritate musulmană care să adere la UE, ceea ce ar necesita extinderea liberei circulații pentru bosniaci. Acest lucru ar duce în mod inevitabil la schimbări și ajustări culturale care ar putea fi dificil de gestionat. În al doilea rând, Bosnia și Herțegovina se confruntă cu diverse provocări economice și sociale care ar trebui abordate înainte de a putea adera la UE. Țara are cele mai mari niveluri de inegalitate a veniturilor din Europa, cu un coeficient Gini care reprezintă un motiv de îngrijorare. De asemenea, are o rată scăzută de fertilitate și o rată ridicată a șomajului, de aproximativ 34%. PIB-ul pe cap de locuitor este puțin peste jumătate din cel al Bulgariei, ultima țară din UE în acest clasament.

În concluzie, recenta extindere a Uniunii Europene pentru a include Bosnia și Herțegovina are implicații semnificative pentru potențialul de investiții în regiunea Balcanilor.
Această extindere reprezintă o oportunitate unică pentru țările din regiune de a beneficia de integrarea economică și politică a UE. Cu toate acestea, procesul de extindere nu vine fără provocări. Diferențele etnice și religioase, gestionarea frontierelor și migrația internă sunt aspecte deosebit de complexe care trebuie abordate în mod eficient pentru a asigura succesul pe termen lung al acestei extinderi.

După cum am văzut, regiunea Balcanilor are o istorie de conflicte etnice și religioase, care a dus adesea la instabilitate politică și subdezvoltare economică. Prin urmare, este esențial să abordăm aceste diferențe în mod sensibil și incluziv. Acest lucru va necesita eforturi semnificative atât din partea UE, cât și din partea guvernelor locale pentru a promova dialogul, înțelegerea și respectul între diferitele comunități.

Gestionarea frontierelor este o altă provocare majoră care trebuie abordată pentru a asigura integrarea cu succes a Bosniei și Herțegovinei în UE. În plus, gestionarea migrației interne în cadrul Uniunii este, de asemenea, o chestiune crucială care trebuie luată în considerare.

În cele din urmă, extinderea UE prezintă întotdeauna atât oportunități, cât și provocări, iar gestionarea cu succes a acestor provocări va fi crucială pentru a determina succesul pe termen lung al acestei extinderi. Cu o planificare atentă, cooperare și o punere în aplicare eficientă a politicilor și reglementărilor, UE și guvernele locale se pot asigura că această expansiune duce la o regiune mai prosperă, mai stabilă și mai integrată.