Subscribe
Oprirea temporară a tarifelor vamale americane decisă de președintele Donald Trump nu a schimbat cu siguranță părerea mai multor analiști cu privire la rolul jucat de China în această chestiune.
A STARS AND STRIPES RING
Dragonul, de fapt, potrivit diferitelor ziare și analiști internaționali, nu este nimeni altul decât adevărata țintă a lui Trump și, în cazul în care acesta își va atinge obiectivele, ar fi, de asemenea, gata să dea înapoi (de data aceasta pentru totdeauna) cu restul lumii. O analiză care privește cu siguranță mișcările, declarațiile și acțiunile magnatului nu numai în această legislatură, ci și în anii primei sale președinții. Fără a uita indiscrețiile care au apărut în ultimele zile din paginile Wall Street Journal. Potrivit ziarului economic, de fapt, emisarii lui Trump în dialogurile care vor fi deschise cu mai mult de 70 de țări din întreaga lume, toate având ca scop reducerea tarifelor vamale ale SUA, se vor concentra puternic pe relațiile cu China. Elementul central va fi asigurarea din partea acestor țări că nu numai că nu se vor aproviziona pe piața Made in China, dar mai ales că nu vor face posibil ca mărfurile dragonului să treacă prin teritoriile lor, astfel încât să ocolească și să eludeze taxele magnatului. Obiectivul din spatele acestei strategii ar fi acela de a plasa Statele Unite într-o poziție superioară la o eventuală masă de negocieri cu Xi Jinping. Într-adevăr, speranța președintelui Trump ar fi să slăbească economia chineză și să forțeze China să negocieze. Acest lucru este valabil mai ales dacă diferitele țări cu care SUA vor deschide negocieri se angajează să nu profite de lacunele pentru produsele chinezești.
MIȘCAREA DRAGONULUI
Desigur, pe scena internațională, China nu stă cu mâinile în sân. Nu există niciun motiv pentru Xi Jinping să meargă pe calea negocierilor cu Donald Trump, cu siguranță nu pe termen scurt sau mediu. Pentru China, de fapt, jocul ar trebui să se desfășoare prin atragerea la cacealma a președintelui SUA, menținând în același timp moralul intern ridicat, ceea ce se face prin asigurarea că țara ar deține suficiente instrumente pentru a contracara războiul comercial al lui Trump. Pentru Beijing, nu este vorba de un război deschis, ci mai degrabă de o serie de măsuri utile pentru a contracara mișcările magnatului. Contradatoriile au fost, desigur, impuse. Nu s-ar fi putut face altfel, mai ales după declarațiile lui Trump. Cu toate acestea, au existat și alte inițiative, cum ar fi controlul asupra exportului de pământuri rare sau controlul din ce în ce mai mare asupra operațiunilor companiilor în stele și dungi care operează în China. Un fel de represalii „blânde” care, deși ar putea cel puțin umfla ecranul taxelor impuse de SUA, în același timp ar putea prezenta investitorilor străini o strategie care nu este deloc primitoare. Toate acestea într-un moment în care Beijingul nu își poate permite să piardă investiții străine. Există, prin urmare, alte două strategii cuprinse în mișcările pe care dragonul le va pune în aplicare pe termen scurt și mediu. În primul rând, politicile (deja anunțate de unii analiști atenți la dinamica chineză) menite să crească consumul intern. Apoi, accelerarea elaborării de acorduri comerciale în primul rând cu cei mai apropiați parteneri. Recentele deplasări ale lui Xi Jinping în Vietnam, Malaezia și Cambodgia se înscriu în această linie, la fel ca și încercarea de a obține deblocarea acordului de liber schimb China-Japonia-Coreea de Sud.
ROLUL VECHIULUI CONTINENT
Tot de partea chineză, rămâne necesitatea de a lărgi tot mai mult dialogul cu Uniunea Europeană. O adevărată tablă de șah pe care se vor înfrunta cele două mari puteri. Pe de o parte, Xi Jinping va încerca să găsească noi debușeuri pe piețele europene, dar și modalități de eludare a taxelor americane. Pe de altă parte este dorința lui Trump de a folosi bau-bau-ul chinez în negocierile privind reducerea taxelor vamale. La mijloc se află statele membre ale Uniunii Europene care, încă o dată, se vor afla în poziția dificilă de a alege un răspuns ferm și unit sau de a face față acestei noi conjuncturi internaționale fără a urma un plan comun.