Subscribe
Ascunsă în spatele problemelor cotidiene legate de criminalitate, migrație și economie, o potențială catastrofă pândește Europa, și aceasta este aprovizionarea cu apă. Mai puțin de 40 % din lacurile, râurile și apele de coastă ale UE sunt într-o stare ecologică bună, în timp ce doar 26 % sunt considerate nepoluate chimic. Acest din urmă număr a scăzut cu șapte puncte din 2015, indicând o scădere îngrijorătoare a calității apei într-o perioadă scurtă de timp. Toate acestea conform unui raport publicat de Comisia Europeană la începutul lunii februarie, care a examinat resursele de apă ale continentului.
Într-o lume polarizată din punct de vedere politic, este ușor să uităm centralitatea chestiunilor ecologice și de mediu și modul în care acestea influențează societatea noastră, mai ales că dezbaterea privind starea naturii din jurul nostru tinde să fie înclinată în favoarea programelor climatice de mare anvergură. Conservatorii nu trebuie să neglijeze să înțeleagă importanța unei ape sănătoase pentru durabilitatea creșterii culturilor și pentru ca generațiile viitoare ale popoarelor noastre să se plimbe în aceleași păduri și pajiști luxuriante ca și noi astăzi.
Neglijența nejustificată față de subiectele de mediu, care este, din păcate, obișnuită în aripa de dreapta, a fost, din întâmplare, demonstrată la anunțul comisarului care a prezentat raportul privind situația gravă a apei din UE. Jessika Roswall este reprezentanta Suediei în cel de-al doilea „cabinet” al Ursulei von der Leyen, iar responsabilitatea sa ca Comisar european pentru mediu, reziliența la apă și o economie circulară competitivă este departe de prestigiul comisarului suedez anterior, (infamul) Ylva Johansson ca comisar pentru afaceri interne. În cercurile de dreapta, retrogradarea țării în ceea ce este considerată o poziție destul de lipsită de glorie a fost ridiculizată ca o înfrângere. Poate încă o formă în care apare banalizarea problemelor de mediu.
În termeni concreți, raportul constată că, printre altele, poluarea cu nutrienți provenită din activități agricole contribuie la înrăutățirea stării resurselor de apă europene. De asemenea, raportul evidențiază deteriorarea sănătății ecosistemelor marine. Suntem familiarizați cu măsurile controversate ale UE în aceste domenii, deoarece acestea au fost criticate pentru că vizează agricultorii și pescuitul. Consecințele a ceea ce se consideră a fi antagonizarea acestor sectoare de către elita UE este ceea ce îi determină pe fermieri să protesteze în mai multe țări europene.
Acest lucru pune mișcările conservatoare și eurosceptice într-o situație dificilă, fiind nevoite să aleagă între abordarea problemelor grave legate de poluare și pescuit excesiv și apărarea fermierilor și pescarilor lor. Este posibil ca conservatorii să fie nevoiți să își ascută formulările politice cu privire la aceste subiecte, pentru a evita punerea în pericol a viitorului rezervelor de apă ale Europei – dar asigurându-se că nu își pierd sprijinul tradițional din sectorul agricol. În caz contrar, centraliștii UE și activiștii pentru climă ar putea stabili un monopol în abordarea acestor probleme, ceea ce nu va duce decât la penalizarea în continuare disproporționată a agriculturii și pescuitului. Acest lucru trebuie avut în vedere în contextul în care UE formulează o „Strategie de reziliență în domeniul apei”, care va pretinde că va remedia aceste probleme.
Un alt subiect care nu a beneficiat încă de o acoperire largă, în ciuda implicațiilor sale grave pentru sănătatea și longevitatea societății europene, este prevalența poluanților PFAS și a altor „substanțe chimice veșnice” în apă. PFAS sunt compuși sintetici utilizați pentru a face produsele, mai ales țesăturile, rezistente la căldură, apă și pete. Aceștia sunt eliberați în natură odată cu descompunerea acestor produse și cu eliminarea lor necorespunzătoare. Și acest aspect a făcut obiectul planurilor de acțiune ale noii Comisii Europene, care și-a exprimat încă de la început ambiția de a aborda poluarea cu PFAS, care afectează pe termen lung sănătatea și fertilitatea oamenilor, animalelor și plantelor deopotrivă.
În Franța, aproape fiecare persoană este vulnerabilă la un aport excesiv de PFAS prin intermediul apei potabile, conform a două studii recente, potrivit Le Monde. În Paris, unele zone au un nivel uimitor de ridicat de contaminare cu PFAS, de până la 60 de ori mai mare decât limitele recomandate. Scandaluri au avut loc și în Suedia, unde s-a constatat că întregi orașe mici aveau un conținut periculos de ridicat de PFAS în alimentarea cu apă locală.
În această problemă, conservatorilor le este mai ușor să preia conducerea, în comparație cu problema poluării provenite din agricultură. Solicitările de a interzice compușii PFAS în UE sunt deja în creștere, iar singurul risc asociat cu susținerea acestora este de a contracara interesele industriei care ar putea foarte bine să otrăvească Europa pentru tot viitorul.