Criza dintre Israel și Hamas: O luptă perpetuă pentru pace și libertate

În urmă cu puțin mai mult de o săptămână, lumea s-a trezit la priveliștea inimaginabil de oribilă a unui atac terorist comis de Hamas în Israel. De atunci, am aflat că aproximativ 1300 de persoane au fost masacrate cu sânge rece, în timp ce alte câteva mii au fost rănite de bărbați înarmați, care au reușit să treacă prin instalațiile de apărare ale Israelului la granița cu Fâșia Gaza. Tragicul eveniment a fost comparat de atunci cu atacurile Al-Qaeda asupra World Trade Center, care au avut loc în urmă cu peste două decenii, și este considerat de mulți ca fiind cea mai neagră zi din întreaga istorie a statului Israel. Înțelegerea exactă a modului în care s-a putut întâmpla un astfel de lucru va dura cu siguranță ceva timp, dar pentru a avea o imagine cât mai clară a întregii situații este necesar să analizăm în profunzime relația complicată și violentă dintre Israel și Hamas.

Conflictul dintre Israel și Hamas este o problemă veche și profund înrădăcinată, care a atras atenția și preocuparea internațională timp de decenii. Având rădăcini în dispute istorice, politice și teritoriale, acest conflict în curs de desfășurare a avut consecințe profunde pentru populația din regiune și pentru geopolitica globală.

Pentru a înțelege pe deplin criza dintre Israel și Hamas, trebuie mai întâi să ne întoarcem la contextul istoric care a dat naștere conflictului. Rădăcinile acestei probleme pot fi urmărite până la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, când imigranții evrei au început să se mute în Palestina. Acest aflux de coloniști evrei a dus la tensiuni cu populația arabă, ceea ce a dus la diverse ciocniri și dispute.

Planul de împărțire al Națiunilor Unite din 1947 a avut ca scop împărțirea Palestinei în două state separate, evreiesc și arab, dar a întâmpinat rezistență din partea națiunilor arabe, pregătind terenul pentru războiul arabo-israelian din 1948. Acest război s-a încheiat cu un armistițiu, lăsând Israelul să controleze o parte semnificativă a teritoriului palestinian, ceea ce a dus la strămutarea a sute de mii de arabi palestinieni. Această perioadă a marcat începutul problemei refugiaților palestinieni, care rămâne un punct central de dispută în conflictul dintre Israel și Hamas.

Unul dintre cele mai importante aspecte ale crizei dintre Israel și Hamas este controlul teritoriilor, în special al Fâșiei Gaza și al Cisiordaniei. Fâșia Gaza, o enclavă îngustă de coastă, a fost un punct de focar al conflictului și rămâne un bastion al grupării militante palestiniene Hamas.

Hamas, format în 1987, în timpul primei Intifada, este o ramură a Frăției Musulmane. Organizația combină aripi politice și militare și este dedicată eliberării întregii Palestine istorice, militând pentru un stat palestinian independent și rezistând ocupației israeliene. Activitățile sale militante, inclusiv atacurile cu rachete asupra Israelului, au fost o sursă constantă de tensiune în regiune.

Cisiordania, pe de altă parte, este controlată de Autoritatea Palestiniană, condusă de Fatah. Cu toate acestea, chiar și în Cisiordania, există tensiuni între Fatah și Hamas, ceea ce complică și mai mult situația.

Unul dintre cele mai dureroase aspecte ale conflictului dintre Israel și Hamas este ciclul recurent al violenței. Confruntările periodice și operațiunile militare au dus la pierderi semnificative de vieți omenești și la suferințe atât pentru israelieni, cât și pentru palestinieni. Conflictul din 2014, cunoscut sub numele de Operațiunea Protective Edge, a făcut peste 2.200 de victime palestiniene și 73 de victime israeliene.

Înainte de evenimentele tragice de sâmbăta trecută,⁷ octombrie, cea mai recentă escaladare majoră a conflictului a avut loc în mai 2021, când tensiunile au degenerat într-un război de 11 zile. Această ultimă izbucnire s-a soldat cu distrugeri și victime importante de ambele părți, peste 250 de palestinieni și 12 israelieni fiind uciși. Amploarea devastării și criza umanitară care a urmat au atras atenția întregii lumi.

Înțelegerea cauzelor profunde ale crizei dintre Israel și Hamas este esențială pentru orice efort de soluționare a acesteia. Unele dintre problemele-cheie care stau la baza acestei probleme includ:

1. Dispute teritoriale: Lupta continuă pentru controlul teritoriilor și frontierelor rămâne o problemă centrală a conflictului. Israelienii și palestinienii au revendicări concurente asupra terenurilor, inclusiv Ierusalimul de Est, Cisiordania și Fâșia Gaza.
2. Problema refugiaților: Deplasarea refugiaților palestinieni din 1948 și a descendenților lor continuă să fie un punct de dispută. Palestinienii cer dreptul de întoarcere, în timp ce Israelul insistă că reprezintă o amenințare demografică pentru majoritatea evreiască.
3. Diviziunea politică: Diviziunea dintre Fatah și Hamas, atât din punct de vedere politic, cât și teritorial, a slăbit capacitatea conducerii palestiniene de a negocia eficient cu Israelul.
4. Preocupări legate de securitate: Principala preocupare a Israelului este securitatea cetățenilor săi. Amenințările la adresa securității sunt adesea întâmpinate cu răspunsuri militare, ceea ce duce la escaladarea conflictului.
5. Blocaje și sancțiuni: Din 2007, Israelul a impus o blocadă asupra Gaza, care, împreună cu sancțiunile internaționale, a paralizat economia regiunii și a restricționat circulația bunurilor și a persoanelor.

Eforturile de soluționare a crizei dintre Israel și Hamas au luat diverse forme de-a lungul anilor, implicând atât actori regionali, cât și internaționali. Organizația Națiunilor Unite, Statele Unite și Uniunea Europeană au fost implicate în inițiative de pace, dar obținerea unei păci durabile s-a dovedit a fi ocolitoare.

Acordurile de la Oslo, semnate în anii ’90, au reprezentat un pas important către pace, dar nu au dus la o rezolvare finală. Negocierile și planurile de pace ulterioare, cum ar fi Summitul de la Camp David din 2000 și Conferința de la Annapolis din 2007, nu au reușit, de asemenea, să ajungă la un acord durabil.

În 2021, acordurile Abraham, negociate de Statele Unite, au dus la normalizarea relațiilor diplomatice între Israel și mai multe națiuni arabe. În timp ce această inițiativă urmărea să izoleze Hamas și să îi reducă influența, a evidențiat, de asemenea, dinamica schimbătoare din regiune.

În plus, Egiptul a jucat un rol în medierea începerii focului și a negocierilor între Israel și Hamas. Cu toate acestea, în timp ce aceste armistiții temporare oferă ușurare populației afectate, ele nu abordează problemele de bază ale conflictului.

Criza dintre Israel și Hamas este un conflict adânc înrădăcinat și cu multiple fațete, care a avut implicații umanitare, politice și de securitate grave. Conflictul își are rădăcinile în evenimente care au avut loc în urmă cu 75 de ani și se poate spune că Hamas există doar din cauza a ceea ce palestinienii numesc Nakba – un cuvânt care înseamnă literalmente „catastrofă” și care este folosit pentru a se referi la strămutarea lor în 1948.

Calea către pace în conflictul israeliano-palestinian a fost întotdeauna una complexă și dificilă. Atacul de săptămâna trecută a devenit mult mai complicat, iar pentru a ajunge la o rezolvare durabilă este necesară abordarea problemelor fundamentale care se află în centrul conflictului. Răspunsul Israelului la recenta criză a fost extrem de dur, provocând până acum mii de victime de partea palestiniană și este posibil să provoace mult mai multe, deoarece, potrivit autorităților israeliene, este doar începutul unei operațiuni lungi și dificile care are ca obiectiv final distrugerea completă a Hamas.

Singura modalitate de a rezolva criza, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung, este prin negocieri directe între părțile implicate. Un acord de pace cuprinzător ar trebui să abordeze chestiuni precum frontierele, refugiații, securitatea și statutul Ierusalimului. Comunitatea internațională ar trebui să joace un rol constructiv în facilitarea negocierilor și în asigurarea unui proces corect și echilibrat. Toate părțile trebuie să adere la dreptul internațional și la standardele privind drepturile omului. Încălcările comise de ambele părți, inclusiv atacurile nediscriminatorii asupra civililor și utilizarea disproporționată a forței, ar trebui să fie investigate și abordate.

Întrucât acest atac a fost fără precedent ca amploare, amploare și număr de victime, răspunsul Israelului va fi cu siguranță fără precedent ca amploare și intensitate. Mulți alții vor muri înainte ca părțile implicate să se gândească măcar să se așeze la masa discuțiilor. Poate că cel mai tragic aspect al întregii situații este faptul că sângele nevinovat, atât israelian cât și palestinian, va face ca pământul pe care ambele părți îl prețuiesc și tânjesc să devină roșu închis.