Cum va arăta viitoarea componență a Parlamentului European?

Un studiu european publicat recent relevă o schimbare majoră care ar putea avea loc în componența viitorului Parlament European. Potrivit autorilor studiului, partidele de centru-stânga și Verzii ar putea pierde locuri și, pentru prima dată, în legislativul european ar putea apărea o coaliție populistă de eurodeputați creștin-democrați, conservatori și de dreapta radicală. Aceasta în condițiile în care fenomenul populist a crescut încet, dar sigur, în Europa în ultimii ani.

Potrivit unui studiu realizat de Consiliul European pentru Relații Externe (ECFR), bazat pe sondaje de opinie în fiecare stat membru al UE, populiștii europeni ar putea ajunge pe primele două locuri în două treimi din țările UE la alegerile europarlamentare din aprilie.

Partidul ECR va depăși Renew Europe pentru a deveni al treilea cel mai mare grup de eurodeputați

Astfel, potrivit studiului ECFR, în nouă țări – Austria, Belgia, Cehia, Franța, Ungaria, Italia, Olanda, Polonia și Slovacia – partidele de extremă dreapta vor fi pe primul loc, iar în alte nouă țări – Bulgaria, Estonia, Finlanda, Germania, Letonia, Portugalia, România, Spania, Suedia și Suedia – pe locul doi. În acest caz, aproximativ jumătate din locurile din Parlamentul European ar putea reveni partidelor radicale de dreapta. Studiul estimează că, în comparație cu ultimele alegeri, aceste partide ar putea câștiga încă 90-100 de locuri și că există o mare probabilitate ca fie grupul de dreapta radicală Identitate și Democrație (ID), fie grupul Conservatori și Reformiști Europeni (ECR) să ajungă pe locul trei în PE (detronând Renew Europe, care se află pe locul trei după PPE și S&D în actuala legislatură). O astfel de schimbare bruscă spre dreapta va avea consecințe importante pentru politicile europene, în special pentru cele de mediu, prevăd autorii studiului.

„Rezultatele indică faptul că Parlamentul European va lua, probabil, un viraj brusc la dreapta după iunie 2024. Deși parlamentul nu este cea mai importantă instituție a UE atunci când vine vorba de politica externă, modul în care grupurile politice se aliniază după alegeri și impactul pe care aceste alegeri îl au asupra dezbaterilor naționale din statele membre vor avea implicații semnificative pentru capacitatea Comisiei Europene și a Consiliului de a face alegeri în materie de politică externă, în special în ceea ce privește punerea în aplicare a următoarei etape a Pactului Verde European”, se arată în studiu.

Costurile uriașe ale acestor politici i-au scos în stradă în ultimii ani pe fermierii din aproape toate țările UE, de la Olanda, Germania și Franța până la Polonia și România. Iar partidele populiste au potențat aceste nemulțumiri, la fel cum au profitat de valul de migrație, care a atins un nivel record pentru prima dată din 2015, imediat după izbucnirea războiului din Ucraina.

Partidele de extremă dreapta au progresat lent, dar constant în ultimii ani, pe fondul crizei energetice și al creșterii inflației, al confiscării motoarelor aproape tuturor economiilor naționale și al dezbaterilor anevoioase privind reformarea legilor privind migrația și azilul. Peisajul politic european a fost remodelat de alegerile generale de anul trecut din mai multe țări europene. În marile democrații occidentale ale Europei – de la Germania, unde partidele de extremă dreapta au preluat controlul asupra unor landuri, la Olanda, unde partidul anti-sistem al lui Geert Wilders a câștigat alegerile (dar, până în prezent, nu a reușit să formeze o coaliție guvernamentală) și Spania – unde premierul socialist Pedro Sanchez a cooptat partidul secesionist catalan al lui Carles Puigdemont în guvern pentru a se menține la guvernare – dreapta populistă, radicală și extremistă a ajuns la putere, completând un peisaj care a fost în schimbare timp de mai mulți ani. Situația nu este diferită în estul și centrul continentului. După alegerile din Slovacia, populistul Robert Fico – a cărui retorică seamănă izbitor de mult cu cea a liderului de la Budapesta, Viktor Orban, ambii nedorind să vadă Ucraina în UE și în NATO – a preluat șefia guvernului de la Bratislava, printre prioritățile căruia se numără o serie de „reforme”, cum ar fi desființarea procuraturii.

Schimbările au început în anii precedenți

În Franța, în pofida coalizării tuturor forțelor politice pentru a o împiedica pe lidera extremei drepte Marine Le Pen să câștige fotoliul prezidențial în 2016 și 2020, formațiunea sa politică, Frontul Național, a devenit cel mai mare grup de opoziție din parlament. Iar influența Frontului Național crește cu fiecare protest împotriva guvernului lui Emmanuel Macron. Guvernul Giorgia Meloni, instalat în 2022, este mai la dreapta decât orice partid politic care a condus țara de la cel de-al Doilea Război Mondial încoace. În Finlanda și Suedia, partidele de extremă dreapta susțin coalițiile de guvernare. În Germania, alternativa de extremă dreapta – AfD, a urcat pe locul al treilea în clasamentul partidelor din 2017. Viktor Orban – unul dintre cei mai longevivi prim-miniștri din Europa și unul dintre cei mai mari critici ai Uniunii Europene – a fost reales pentru a cincea oară în funcție în 2022. În Polonia, politicianul proeuropean Donald Tusk a reușit să îl înlăture de la putere pe populistul de dreapta Jaroslaw Kaczynski, dar guvernul său este asediat încă din primele zile de protestele noii opoziții, care și-a declarat sprijinul în președintele Andrzey Duda. În Austria, influența grupărilor neonaziste a crescut în mod sistematic. Valul populist a crescut în ultimii 6-7 ani în Europa și nu numai – același val a fost observat în Marea Britanie și în SUA. Dar, în timp ce în Marea Britanie a dus la Brexit, iar în SUA l-a propulsat la putere pe Donald Trump, alegătorii europeni au rezistat acestui val. Cel puțin până acum.

Există o teorie larg acceptată conform căreia sistemele electorale majoritare – cum ar fi cele din SUA și Marea Britanie – care funcționează pe baza principiului „câștigătorul ia totul”, facilitează excluderea opiniilor extreme, în timp ce sistemele proporționale – comune în Europa – le ajută să se dezvolte. Chiar și așa, până de curând, ascensiunea la putere a partidelor extremiste în Europa a fost aproape imposibilă din cauza reticenței principalilor actori politici de a le coopta ca parteneri de coaliție. Totuși, acest lucru s-a schimbat. Odată cu această schimbare, chiar și linia care separă centrul de extrema dreaptă pare să devină tot mai subțire.

Ascensiunea populismului poate fi pusă, de asemenea, în ecuația cerere-ofertă. Odată cu creșterea nemulțumirilor economice sau a problemelor sociale – cum ar fi migrația – în rândul populației, a crescut în mod natural oferta de partide anti-sistem, care, fără a avea neapărat soluții concrete la probleme, au canalizat aceste nemulțumiri și le-au dat o voce comună. Începutul anilor 2020 pare să ofere condiții și mai bune pentru dezvoltarea acestei tendințe populiste decât în deceniul precedent, odată cu revenirea inflației sufocante și a creșterii costurilor de trai, a creșterii cheltuielilor de apărare și a problemelor nerezolvate privind imigrația. Nu în ultimul rând, această schimbare majoră în peisajul politic european vine cu o serie de provocări pentru UE, deoarece entuziasmul publicului pentru valorile sale scade.

Riscul unui nou Brexit este unul dintre acestea. Geert Wilders, liderul extremei drepte olandeze, se definește prin antipatia sa față de islam și față de UE și spune că este pregătit să își manifeste acest sentiment până când țara sa va părăsi Uniunea. În campania pentru alegerile generale, Wilders s-a dovedit a fi cel mai favorabil politician față de Rusia. Astfel, ultranaționaliștii de la Moscova i-au salutat victoria în alegeri și i-au dedicat „ode” în publicațiile lor autohtone, după cum notează analiștii de la Politico.

Nici România nu a fost ferită de acest val populist. Potrivit unui sondaj realizat de The Center for International Research and Analyses, 40% dintre alegători ar vota pentru un partid de centru sau de dreapta și doar 13% pentru stânga. Cele mai recente sondaje de opinie, realizate în ianuarie și care arată diferențe mici, plasează partidul naționalist AUR, înființat înainte de alegerile din 2020, pe locul trei sau doi în preferințele alegătorilor.