Subscribe
Pentru o lungă perioadă de timp, Europa a fost unul dintre cele mai bogate continente din lume. Comparându-se cu popoarele din Africa sau din America de Sud, europenii și-au păstrat convingerea că sunt cei câțiva privilegiați ai secolului actual și ai celui precedent. Dar un studiu realizat de Centrul European pentru Economie Politică Internațională, un think-tank cu sediul la Bruxelles, vine să arate că atunci când termenul de comparație se schimbă, se schimbă și percepțiile.
În timp ce Uniunea Europeană și-a menținut avansul economic în fața multor alți actori, comparația PIB-ului cu cel al Statelor Unite ale Americii i-a surprins pe mulți.
În 2008, zona euro și Statele Unite ale Americii s-au lăudat cu produse interne brute (PIB) similare, de 14,2 trilioane de dolari și 14,8 trilioane de dolari. Cu cincisprezece ani în urmă, PIB-ul zonei euro a trecut de 15 trilioane de dolari, în timp ce PIB-ul SUA a crescut vertiginos până la un impresionant 26,9 trilioane de dolari. În consecință, diferența de PIB s-a extins la un procent substanțial de 80%.
Experții atribuie acest lucru modului în care UE aproape că și-a oprit economiile în fața pandemiei Covid-19, în timp ce Statele Unite (aflate la acea vreme sub administrația președintelui Trump) au ales o abordare mai concentrată pe economie. În plus, rezultatele se datorează și dificultăților financiare pe care le traversează în acest moment Germania, care a fost puterea Uniunii în aceste domenii.
Dar Germania a fost puternic afectată de reducerea livrărilor de gaz rusesc și s-a confruntat cu provocări din cauza poziției mai stricte a Chinei față de exporturile sale de automobile și mașini-unelte. În schimb, Statele Unite par relativ indiferente la aceste probleme, beneficiind de o abundență de resurse energetice, fiind principalul producător mondial de țiței, cu 20% din producția globală, depășind Arabia Saudită cu 12% și Rusia cu 11%.
În plus, analiștii care comentează informația pun pe seama unui consum redus de bunuri din partea europenilor și a îmbătrânirii populației.
Informația a creat o amplă dezbatere pe cel mai popular forum din lume, Reddit, între europeni și americani, care au discutat despre alte posibile cauze. Majoritatea europenilor care au comentat pe această temă s-au arătat destul de supărați de această situație, deoarece arată că lucrurile nu se îndreaptă într-o direcție bună.
Un utilizator din Republica Cehă a scris în discuția publică, care a adunat aproape două mii de comentarii:
O mulțime de europeni sunt amăgiți de faptul că putem menține același stil de viață fără să facem absolut nimic. Din păcate, lumea nu funcționează așa. Europenii sunt refractari la riscuri, la a încerca lucruri noi. Dacă există vreo inovație, o vindem imediat, în loc să o creștem. Există țări în care cardurile de credit nu sunt încă o normă, deoarece oamenii cred că guvernul îi va spiona. Acest tip de teamă față de tehnologie va fi moartea Europei.
Un comentator român a adăugat:
Acest lucru este supărător, deoarece viitorul apropiat nu prezintă o imagine de creștere economică, ci numeroase probleme, de la criza energetică, schimbările climatice până la valuri de imigranți economici ilegali. Cu toate acestea, rezolvarea acestor probleme va duce cu siguranță la o economie mult mai robustă și la o uniune mai coerentă.
Din Olanda, un alt utilizator a opinat:
Având în vedere povara de a trebui să avem grijă de un număr tot mai mare de persoane în vârstă cu mai puțini cetățeni tineri, lucrurile vor deveni din ce în ce mai dificile pentru toată lumea. Sistemul de sănătate nu va putea face față cu toți bătrânii care se îmbolnăvesc. Îi așteaptă liste de așteptare mai lungi, îngrijiri inadecvate și, probabil, o speranță de viață mai mică. Cei mai deștepți tineri se vor retrage, provocând un exod de creiere. Cei care rămân vor avea un volum de muncă mai mare și, probabil, o calitate a vieții mai scăzută.
Va reuși vechiul continent să recupereze decalajul față de economia noului continent? Acest lucru depinde de mulți factori, dar în multe privințe (mai ales după evenimentele din ultimii ani), probabilitatea pare să devină din ce în ce mai mică, dacă nu se fac schimbări ambițioase nu numai în modul în care noi, europenii, facem politică, ci și în mentalitatea care a dus la stagnare economică și la consecințele pe care le-ar putea avea.