Subscribe
Victorie mare pentru Partido Popular, Blocul Național Gallego s-a descurcat bine
Duminică, 18 februarie, au avut loc alegeri regionale în Galicia, o regiune din nordul Spaniei cunoscută mai ales pentru diferențele lingvistice puternice care au dus adesea la discuții privind statutul autonom al regiunii. De fapt, gallego este o limbă diferită de spaniola castiliană, la fel ca și catalana sau basca.
Alegerile au fost câștigate din nou de Partidul Popular, care deja guverna regiunea, scăzând de la 42 de locuri la 40, suficient totuși pentru a guverna Galicia, întrucât numărul de locuri în parlamentul local este de 75, deci majoritatea „pocnește” la 38. Alfonso Rueda, președintele demisionar, va fi astfel reconfirmat la conducerea regiunii.
Ceea ce este important, însă, este să observăm rezultatele celorlalte forțe politice, naționale și locale, care au concurat în aceste alegeri. Dacă Partido Popular (PP, PPE) a ieșit pe primul loc cu 47,4% din voturi, pe locul al doilea s-a clasat Bloque Nacionalista Gallego (BNG, Verzii/ALE), o formațiune care militează pentru o mai mare autonomie în regiune, cu 31,6% din voturi și 25 de mandate (+6 față de 2020).
Pe locul trei, în colaps vertical, se află Partidul Socialist (PSOE, S&D) cu 14% din voturi și doar 9 locuri, când în 2020 erau 14. Formațiunea locală Democracia Ouresana închide parlamentul galez, care cu 1%, dar cu redistribuirea locală a locurilor ia 1 parlamentar. Atât Vox (ECR), cât și Sumar (GUE/NGL) sunt în afara parlamentului.
La ultimele alegeri generale, în Galicia, pe primul loc s-a clasat PP cu 43,9%, apoi PSOE cu 30%, urmat de Sumar cu 11% și BNG cu 9,5%. Vox a încheiat cursa pentru locuri cu 4,9%, rămânând în afara Parlamentului din Galicia. Parlamentarii aleși au fost 13 pentru PP, 7 pentru PSOE, 2 pentru Sumar și 1 pentru BNG. Tocmai acest loc pentru BNG a fost apoi decisiv pentru formarea guvernului Sánchez III.
De fapt, printre susținerile externe ale executivului se numără cele ale tuturor forțelor politice autonomiste și independente din Spania, inclusiv ale BNG. Pentru a ajunge la acest acord, socialiștii s-au angajat să consolideze transportul feroviar către și dinspre Galicia și să renunțe la 20% din datorie, care se ridică la 2,7 miliarde de euro. Pe lângă aceste angajamente mai „tehnice”, Sánchez a semnat, de asemenea, angajamentul de a recunoaște Galiției același statut autonom ca și Țării Bascilor și Cataloniei, sporind puterea de decizie a autoguvernării galiciene.
Pe lângă gravitatea de a fi folosit, în esență, bani publici pentru a face acorduri politice, subestimând și unitatea națiunii, Sánchez plătește acum și o taxă din punct de vedere electoral, văzând cum electoratul de stânga se îndreaptă unit spre BNG. Sondajele naționale au fost, desigur, afectate de acest rezultat.
Cele mai recente sondaje arată că Partidul Popular se situează la aproximativ 36,5%, devansând PSOE, cu peste șase puncte procentuale față de 30%. Vox și Sumar se află în urmă, cu 11 și, respectiv, 10,5%. Coaliția PP-Vox, potrivit sondajelor, ar avea între 172 și 180 de parlamentari, cu o majoritate stabilită la 175. În 2023, 170 de locuri nu au fost suficiente, de data aceasta ar putea fi suficiente pentru a readuce Spania la dreapta.
Următorul eveniment electoral important va fi reprezentat de alegerile regionale din Țara Bascilor, care vor avea loc până la sfârșitul verii. Până în prezent, regiunea autonomă se află în mâinile Partidului Național Basc (EAJ-PNV, RE) în coaliție cu PSOE. Potrivit sondajelor, coaliția PNV-PSOE s-ar situa în jurul a 48%, deținând între 36 și 38 de locuri din cele 75 disponibile. În cazul în care majoritatea lipsește și în Țara Bascilor, mai ales după un rezultat al alegerilor europene care cu siguranță nu va vedea câștigarea forțelor guvernamentale, s-ar putea deschide cu adevărat o criză guvernamentală pentru Sánchez.