Drumul Poloniei de la comunism

Jurnal european: Varșovia, noiembrie 2021

Probabil că niciun oraș european important nu ilustrează atât de bine ravagiile istoriei europene recente ca Varșovia, capitala Poloniei. Inițial un mic oraș pescăresc de pe râul Vistula, a fost capitala vastului Commonwealth polono-lituanian de la sfârșitul secolului al XVI-lea până în 1795, când Polonia a încetat să mai existe ca țară independentă, după ce a fost împărțită de trei ori de vecinii săi, Prusia, Rusia și Austria. Cu toate acestea, la sfârșitul secolului al XIX-lea, orașul a prosperat și a devenit cunoscut pentru arhitectura sa frumoasă și bulevardele largi: A fost numit chiar „Parisul Nordului”. Pe atunci era capitala Regatului semiautonom al Poloniei, aflat sub dominație rusă, și al treilea oraș ca mărime al Imperiului Romanov, după Sankt Petersburg și Moscova. În 1918, Varșovia a devenit capitala noii Republici Poloneze și a continuat să înflorească. Cu toate acestea, în luptele care au urmat invaziei naziste din Polonia, la 1 septembrie 1939, mari părți ale orașului au fost distruse. Ca răspuns la acest atac, Regatul Unit și Franța au declarat război Germaniei naziste, așa cum erau obligate să facă în temeiul tratatelor cu Polonia, dar nu au declarat război Uniunii Sovietice, care a invadat Polonia dinspre est la 17 septembrie, finalizând astfel cea de-a patra împărțire a Poloniei. În 1944, era clar că Germania nazistă pierdea războiul. În iulie, Armata Roșie a lui Stalin se apropia de râul Vistula. Mișcarea de rezistență poloneză a decis să se ridice. Dar apoi Stalin a ordonat armatei sale să se oprească pe malul estic al Vistulei, oferindu-le naziștilor ocazia de a reprima brutal revolta. Polonezii au luptat cu vitejie, retrăgându-se în orice colțișor ascuns al orașului și ascunzându-se chiar și în sistemul de canalizare al acestuia. Înfuriat, Hitler a ordonat ca orașul să fie ras de pe fața pământului. Doar aproximativ 15 % din Varșovia a supraviețuit.

Muzeul Înălțării din 1944

În timp ce soldații polonezi luptau cu disperare pentru viața lor, din casă în casă, Armata Roșie privea pasiv de pe malul estic al râului Vistula. Potrivit romancierului anglo-ungar Arthur Koestler, aceasta a fost „una dintre cele mai mari infamii ale acestui război”. Stalin nu dorea ca guvernul comunist marionetă pe care intenționa să îl instaleze în Polonia după război să fie contestat. El l-a încurajat pe Hitler să distrugă toate aceste provocări. În Varșovia există un muzeu magnific dedicat tragediei Răscoalei din 1944, foarte emoționant, chiar obsedant. Directorul său adjunct, Dr. Pawel Ukielski, este un prieten de-al meu: A ținut prelegeri în Islanda la invitația mea și am avut plăcerea de a-l vizita pe el și pe minunata sa familie în casa lor din Varșovia. Amândoi suntem activi în cadrul Platformei Europene a Memoriei și Conștiinței, care caută să obțină dreptate pentru numeroasele victime ale totalitarismului în Europa.

Poate că este cel puțin o dreptate poetică faptul că sediul imens al Partidului Comunist Polonez din centrul orașului a fost preluat, după prăbușirea comunismului, de Bursa de Valori din Varșovia, care l-a folosit până în anul 2000. În prezent, complexul de clădiri (ilustrat mai sus) este un centru comercial, iar una dintre afacerile care se află acolo este Freedom Lounge, administrat de Institutul pentru Întreprinderi de piață liberă din Varșovia, un bar, un restaurant și un loc de întâlnire. Cocktailurile servite la Lounge poartă numele unor gânditori și lideri liberali clasici de marcă, precum Ludwig von Mises, Ayn Rand și Margaret Thatcher.

Inspirat de Friedman și Hayek

La 2 noiembrie 2021, la Freedom Lounge, am prezentat cartea mea în două volume despre douăzeci și patru de gânditori conservatori-liberali, în cadrul unui panel cu Marek Tatała de la Fundația pentru Libertate Economică și Sebastian Stodolak de la Institutul pentru Întreprinderi din Varșovia. De asemenea, Stodolak mi-a luat un interviu pentru ziarul polonez Dziennik Gazeta Prawna și a înregistrat un podcast cu mine. În prelegerea mea introductivă, am subliniat că în capitolul despre Milton Friedman din al doilea volum din cartea mea există o scurtă relatare a rapidă și de succes proces în care polonezii și alte națiuni din Europa Centrală și de Est, inspirate nu în ultimul rând de Friedman și Friedrich von Hayek, au revenit la normalitate în anii ’90, după ce le fusese impus cu forța socialismul timp de peste patruzeci de ani.

Soluția de piață liberă a problemelor de mediu

În discuția aprinsă de la Freedom Lounge, care a urmat discursului meu introductiv, am subliniat faptul că problemele de mediu nu sunt cauzate de capitalism, ci de absența drepturilor de proprietate privată. Elefanții din Africa erau pe cale de dispariție deoarece nu existau proprietari care să aibă grijă de ei, în timp ce în Islanda existau oile în proprietate privată. Dintr-o singură lovitură de pix, braconierii africani ar putea fi transformați în paznici de vânat dacă comunitățile lor ar primi drepturi de proprietate asupra stocurilor de elefanți. Același lucru este valabil și pentru lacurile poluate și râurile supraexploatate: Protecția mediului avea nevoie de protectori care aveau un interes privat și personal în rentabilitatea maximă pe termen lung a resurselor naturale, fie că era vorba de terenuri, stocuri de pește, puțuri de petrol, râuri, lacuri sau păduri. În cazul mediului, ca și în alte domenii, cel mai bun remediu pentru libertate a fost mai multă libertate.

De ce s-a prăbușit Islanda în 2008

Întrebat despre prăbușirea băncilor din Islanda în 2008, am subliniat că, la momentul respectiv, activele băncilor islandeze erau probabil la fel de bune (sau mai puțin bune), în medie, ca și activele băncilor din țările vecine, deși bancherii islandezi ar fi trebuit să fie mai precauți în extinderea activităților lor. Diferența constă în faptul că Islandei i s-a refuzat asistența pentru lichidități din partea Rezervei Federale a SUA, de care au beneficiat țările scandinave și Elveția, ceea ce a permis acestor țări să salveze bănci care altfel ar fi dat faliment, cum ar fi Danske Bank din Danemarca și UBS din Elveția. Mai mult, guvernul britanic, condus de premierul Gordon Brown și de cancelarul Alistair Darling, a închis băncile britanice deținute de islandezi, în același timp cu salvarea tuturor celorlalte bănci din Regatul Unit, invocând, în plus, o lege antiteroristă împotriva Islandei, un prieten și aliat de lungă durată, care nu dispune de o armată proprie. Acțiunea lor fără precedent a fost, am sugerat, motivată de dorința lor de a le demonstra alegătorilor scoțieni pericolele independenței. Cu toate acestea, redresarea rapidă a Islandei după prăbușire a fost o dovadă a solidității liberalizării cuprinzătoare a economiei în perioada 1991-2004.