Subscribe
Acum câteva zile, în drum spre casă, ascultam unul dintre cele mai importante posturi de radio spaniole, Cadena COPE. Se presupune că este un post de radio cu o linie editorială catolică – este deținut de Conferința Episcopală Spaniolă – și, prin urmare, în lumea de astăzi, ar trebui să fie mai orientat spre mișcarea europeană conservatoare sau de dreapta. Vorbeau despre sport. Spania este în semifinalele Campionatului European de Fotbal. Echipa de baschet a câștigat un loc pentru Jocurile Olimpice în turneul preolimpic. Carlos Alcaraz a reușit să treacă de o nouă rundă la Wimbledon, iar piloții spanioli s-au ținut bine în weekend. În general, normal.
Brusc, conversația jurnaliștilor și a gazdelor de talk-show-uri s-a îndreptat spre alegerile din Franța; astfel, fără nicio nevoie, într-un mod forțat. A fost o amintire a faptului că Mbappé a cerut un vot pentru Frontul Popular antisemit, cu care Macron a acționat în coaliție în ultima săptămână, între primul și al doilea tur. Aceștia sărbătoreau, în cadrul celebrei emisiuni sportive, „victoria democrației” asupra Rassemblement, în timp ce străzile Franței ardeau – la propriu – pentru cei care câștigaseră alegerile.
Dar chiar mai mult. Următorul pas a fost să comenteze declarațiile făcute de portarul echipei naționale spaniole în care, după presiuni din partea întregii prese, sportive sau nu, și a rețelelor de socializare, a fost forțat să retragă practic unele declarații anterioare în care, din bun simț, și întrebat despre declarațiile starului francez, indicase că sportivii nu ar trebui să se implice în dispute partizane. Și așa mai departe. Un portar de fotbal, un sportiv de elită obligat să ia atitudine pentru a mișca opinia publică. Dezacordul nu este permis. Opinia contrară nu este permisă. Nu este permisă nicio opinie alternativă.
Victor Orbán, președintele Ungariei, se deplasează la Kiev pentru a se întâlni cu Zelenski. Niciun ziar spaniol nu îl publică. Niciun organ de presă din bula de la Bruxelles nu atrage atenția asupra faptului că actualul președinte al Consiliului Uniunii se află la Kiev pentru a-și arăta sprijinul și, în același timp, pentru a solicita, în nume propriu, o apropiere între părțile aflate în conflict (Rusia și Ucraina) pentru a testa posibilitatea unei soluții negociate.
În ziua următoare, Orbán însuși s-a deplasat la Moscova pentru a se întâlni cu Putin și a-i face exact aceleași afirmații ca și lui Zelensky. În acel moment, întreaga presă spaniolă l-a acuzat pe Orbán că este pro-rus, extinzând această „pată” la oricine l-a văzut într-o zi pe Orbán, s-a apropiat de el, a colaborat cu el, l-a sprijinit sau l-a înțeles, chiar dacă aceste apropieri, colaborări sau sprijin și înțelegere se refereau la chestiuni atât de diferite precum limitarea imigrației ilegale, proiectele de îmbunătățire a competitivității întreprinderilor europene sau lupta împotriva gândirii „woke” și a ideologiei de gen răspândite în școli și universități.
Manipularea mass-media, pe care Von der Leyen și Comisia sa Europeană doresc să o sprijine și să o subvenționeze, a devenit insuportabilă. De ce? Unii au spus, și eu sunt din ce în ce mai mult de acord, că motivul este că știu că pierd.
Proprietarii și managerii acestor mass-media fac parte din elitele manageriale care iau decizii indiferent de rezultatul alegerilor din diferitele țări ale Europei. Ei sunt interesați doar de menținerea status quo-ului. Aceasta înseamnă că societățile europene devin mai slabe, mai puțin înrădăcinate, mai puțin structurate.
Obțin rezultate mai bune partidele care promovează apărarea frontierelor împotriva imigrației ilegale? Ei orchestrează o campanie cu reportaje „umane” despre viața celor care iau cu asalt frontierele. Că există alegeri în Franța sau Anglia? Ei organizează o alta pentru a impune teroarea în rândul fotbaliștilor de elită, astfel încât aceștia să adere la declarațiile făcute în numele lui Mbappé. Este o nebunie. Este sfârșitul libertății individuale. Este calea către tiranie.