Elysée la testul votului de neîncredere

Totul se joacă în această săptămână, iar la Palatul Elysée jocul nu a fost niciodată mai clar. Criza din guvernul francez, care ocupă paginile știrilor străine și la noi în țară, își are rădăcinile în decizia lui Macron din 9 iunie, după alegerile europene, de a-și repune mandatul în mâinile alegătorilor. O decizie care, deși parțial, a recompensat Rassemblement National al lui Le Pen cu un rezultat care, la ultimele alegeri pentru reînnoirea Adunării Naționale, desfășurate la 30 iunie și 7 iulie, a înregistrat o creștere interesantă a dreptei franceze. Acum, lui Macron i se adaugă greutatea atât a lui Jean-Luc Mélenchon, cât și a lui Le Pen, întotdeauna în tabere opuse, dar în acest caz cu obiectivul comun de a-l forța pe șeful statului să demisioneze, devansând alegerile prezidențiale cu mult înainte de 2027. CONFRUNTAREA PRIVIND ASISTENȚA SOCIALĂ
Așadar, în aceste zile va avea loc confruntarea și vom ști dacă guvernul în funcție de mai puțin de trei luni va reuși să ducă la bun sfârșit manevra privind asistența socială – termenul limită este 31 decembrie – fără să se lovească de „furtuna” evocată în ultimele zile de premierul Barnier. Unul dintre elementele acestei furtuni (care poate, până în prezent, este încă doar o turbulență minoră) este cu siguranță greutatea piețelor și a spread-ului, care a atins deja un nivel foarte ridicat. Apoi, există moțiunea de cenzură depusă de Noul Front Popular al Gauche, în timp ce Le Pen a anunțat deja că nu va vota doar documentul deja prezentat, ci Rassemblement National va produce propria sa moțiune pentru a o prezenta Camerei. Încercarea este de a nu permite guvernului să adopte măsurile care expiră, descrise de Le Pen drept „nedrepte față de poporul francez”. Printre elementele cele mai criticate ar fi reducerile prevăzute asupra clasei de mijloc și reducerea, considerată prea nesemnificativă, a medicamentelor gratuite pentru imigranții ilegali și sans papier: o măsură care ar costa 1,6 miliarde de euro pe an din care Macron ar tăia doar 200 de milioane de euro. Există încă unele posibilități tehnice de a „salva ceea ce poate fi salvat” și de a securiza manevra. În special, Barnier ar putea recurge la articolul 49 din Constituție, care permite adoptarea legii fără dezbatere, modificând în același timp textul pentru a-l face mai digerabil pentru aliații guvernului și pentru a depăși impasul. FACTORUL ECONOMIC
Există foarte puțin timp pentru a ajunge la un echilibru, timp care este dictat în primul rând de rezultatele obligațiunilor guvernamentale franceze – în prezent egale cu cele ale Greciei – precum și de valoarea Spread-ului, care în acest moment se află la aceleași valori ale crizei din 2012. Desigur, nici piețele financiare nu vor întârzia să se pronunțe asupra crizei, deoarece instabilitatea ar putea determina rapid migrarea capitalului internațional către alte țărmuri. În sfârșit, frontul economic intern, manevra financiară urmând să fie votată până la 31 decembrie. În absența unei noi legi, singura soluție viabilă ar fi o prelungire a textului 2024, în așteptarea verii și a posibilității de a reveni la voința urnelor. O POSIBILĂ CRIZĂ
Executivul numit la 5 septembrie ar putea deveni cel mai scurt din istoria celei de-a cincea Republici și primul care va fi contestat oficial din 1962. De fapt, la acea dată, premierul Georges Pompidou a fost mai întâi contestat și apoi repus pe calea cea bună de către generalul De Gaulle.

În prezent, analiștii francezi vorbesc de 320 de deputați împotrivă, când 289 ar fi suficienți pentru un vot de neîncredere. Dar, în orice caz, care ar putea fi viitorul pe termen mediu al majorității care a fost remaniată vara trecută? Riscul unei remanieri pentru sprijin matematic este chiar după colț, iar continuarea legislaturii cu o criză iminentă – ca o sabie a lui Damocles -, precum și cu un vot de neîncredere, nu este ușoară. Mai ales cu actualul scenariu internațional și cu un rol de lider pe care trebuie să încercăm să-l menținem. S-ar părea că mai mult de jumătate dintre francezi speră în prezent la o cădere, cu siguranță cei 11 milioane de votanți ai Rassemblement National al lui Le Pen. Un vot de neîncredere după altul ar putea aduce guvernul francez la paralizie. Un alt element de luat în considerare în acest caz ar fi însă greutatea dictatului constituțional, care ar împiedica un nou tur de scrutin înainte de vară, Macron fiind obligat să dizolve Adunarea abia din iunie.