Eu-Cuba: rezoluția europeană și denunțarea regimului de către CEDO

La¹² iulie 2023, Parlamentul European a aprobat o rezoluție referitoare la regimul din Cuba. Această rezoluție se referă la situația actuală din Cuba și la relațiile UE-Cuba, inclusiv în lumina vizitei Înaltului Reprezentant în insulă.

Relațiile dintre Uniunea Europeană și guvernul Cubei sunt marcate de numeroase acorduri de dialog. Pentru a numi doar câteva dintre acestea, putem menționa că raportul este așa-numitul ADPC (Acord de dialog politic și cooperare), care datează din 2016; Pactul internațional privind drepturile civile și politice din 1966; și Convenția ONU împotriva torturii și a altor pedepse din 1984.

Cu toate acestea, este necesar să ne amintim care este situația reală de pe insula Cuba.

De fapt, condițiile actuale ale Cubei sunt foarte departe de valorile și principiile urmărite de Uniunea Europeană. Insula se confruntă cu o criză generală, care afectează societatea în mai multe moduri, de la cel economic până la cel al libertăților oamenilor. În plus, ar trebui menționată și situația actuală a migrației, deoarece exodul migrator din ultima perioadă a atins niveluri fără precedent. Anul trecut, aproximativ 250.000 de persoane au părăsit insula.

Printre cauzele principale ale migrației se numără cu siguranță situația economică a insulei, care se confruntă cu una dintre cele mai grave crize de după căderea URSS în anii 1990. Printre consecințele acestei situații dificile se numără, de asemenea, inflația galopantă și lipsa proviziilor, a medicamentelor și a benzinei.

În același timp, deteriorarea sistemului energetic al insulei provoacă pene de curent continue chiar și în orele de vârf. Această criză energetică a continuat din 2022, până în punctul în care o mare parte a țării a fost afectată de pene de curent care au ajuns la 12 ore pe zi.

O altă problemă majoră care afectează realitatea cubaneză se referă la rasism. O problemă, aceasta, care pare departe de a fi rezolvată și care exacerbează conflictul din cadrul societății însăși.

Toată această serie de aspecte problematice face ca contextul cubanez să fie dificil de trăit și complex din punct de vedere al relațiilor internaționale. Mai ales având în vedere faptul că aspectul democratic este practic inexistent în viața politică și socială din Cuba. Ceea ce îngreunează nu numai viața în interiorul insulei, ci și relațiile dintre Cuba și alte țări din lume.

Revenind la analiza conținutului raportului european, acesta arată cum, în ciuda faptului că ADPC este încă în vigoare, regimul cubanez continuă să ignore principiile democrației și respectului conținute în acesta, perpetuând o încălcare a drepturilor omului de zeci de ani. În raportul său, Uniunea Europeană condamnă în termenii cei mai fermi încălcările sistematice ale drepturilor omului și abuzurile comise de regimul cubanez împotriva protestatarilor, dizidenților politici, liderilor religioși, activiștilor pentru drepturile omului și artiștilor independenți, printre alții. În același timp, UE îndeamnă autoritățile cubaneze să pună capăt imediat politicii de represiune și condamnă lipsa de libertate religioasă în Cuba. Pe lângă toate acestea, există și situația dramatică în care, din păcate, în ciuda eforturilor internaționale, situația din Cuba nu s-a îmbunătățit, ci s-a înrăutățit progresiv.

Punctul crucial în relațiile internaționale, nu numai între UE și Cuba, este tocmai respectarea drepturilor omului. Din partea UE, Parlamentul European a cerut în mod repetat Cubei să pună în aplicare reformele menite să normalizeze mediul social, politic și economic. Însă aceste solicitări nu au avut niciun rezultat pozitiv.

Nici recenta vizită pe insulă a Înaltului Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politica de securitate, Josep Borrell, nu pare să fi adus vreun beneficiu. Această vizită, într-adevăr, pare să fi justificat cumva ceea ce se întâmplă de ceva timp în Cuba și, într-adevăr, s-a declarat împotriva deciziei SUA de a include insula pe lista țărilor care sponsorizează terorismul. Un eveniment acesta, care cu siguranță nu este o noutate, atât de mult încât încă din 1982 Cuba a fost plasată pe „lista neagră” a SUA, pentru ca în 2015 să fie scoasă de președinția lui Barack Obama și reintrodusă în 2021, înainte de sfârșitul mandatului lui Donald Trump. În legătură cu această vizită, a luat cuvântul raportorul alternativ al ECR, Herman Tertsch, care a afirmat: „Rezoluția este un nou pas pentru a pune capăt complicității intolerabile a Uniunii Europene și, în special, a Înaltului său Reprezentant, Josep Borrell, cu dictatura cubaneză.”

Cauza acestor relații bilaterale dificile dintre Cuba și SUA are rădăcini foarte adânci în timp, dar faptul că aceste două guverne nu au reușit să ajungă la un acord provine și din situația dificilă din care insula nu reușește să se ridice.

Apoi, pentru a exacerba acest tablou geopolitic complex, a intervenit și războiul din Rusia. Conflictul, deși îndepărtat din punct de vedere geografic, a implicat totuși și regimul cubanez. Și, de fapt, este bine cunoscut modul în care Putin are o relație privilegiată cu insula, atât de mult încât însuși președintele cubanez, Miguel Díaz-Canel, în 2022, a fost cel care a luat apărarea acțiunilor lui Vladimir Putin, atacând chiar SUA și NATO și indicându-le drept principalii autori ai războiului din Ucraina. Prin urmare, rezoluția a reiterat, de asemenea, condamnarea regimului cubanez pentru apărarea și susținerea actelor de agresiune ale Rusiei și Belarusului.

Având în vedere toate acestea, pare clar că o transformare în interiorul insulei este foarte complexă de realizat și este greu de crezut că până și un ajutor substanțial (aici se face referire la milioanele de euro promise de UE pentru întreprinderile mici și mijlocii din Cuba) poate aduce un sentiment de bun-simț într-un mediu care a fost mult timp afectat de multiple probleme.

În acest sens, rezoluția Parlamentului European urmărește să condamne toate acțiunile care au condus la actuala criză economică, socială și a drepturilor omului care afectează insula și întreaga sa populație și nu numai. „Parlamentul European a condamnat cu fermitate și consecvență încălcările drepturilor omului și atrocitățile comise de regimul comunist cubanez”, a declarat Anna Fotyga, coordonatorul Grupului ECR pentru afaceri externe.

Referitor la această chestiune, și raportorul alternativ al ECR, Herman Tertsch, a dorit să sublinieze următoarele: „Uniunea Europeană trebuie să își schimbe atitudinea față de guvernul cubanez și să ajute la încetarea acestui regim care este incompetent în toate domeniile, cu excepția criminalității. Comuniștii cubanezi, la fel ca și comuniștii din întreaga lume, vor sfârși, sperăm, în coșul de gunoi al istoriei ca niște nenorociți, criminali și eșecuri. Și, odată cu ei, complicii lor din democrațiile din America și Europa, care au provocat atât de multe daune și durere poporului cubanez în acești 64 de ani.”

Prin urmare, este esențial să se facă progrese în domeniul drepturilor omului, în primul rând, și să se restabilească o stare de egalitate și liniște în termeni economici, sociali și politici. Este inacceptabil ca Uniunea Europeană să sprijine un regim care nu numai că nu protejează populația care trăiește pe insulă, dar nu respectă tratatele internaționale și sprijină (mai mult sau mai puțin implicit) Rusia și agresiunea acesteia împotriva Ucrainei.

Condamnarea împotriva Cubei și acțiunile puse în aplicare de guvern trebuie să fie denunțate cu fermitate. Uniunea Europeană nu poate împărtăși abordarea unui regim care încalcă în mod sistematic și continuu drepturile oamenilor, derogând de la ceea ce este prevăzut în documente și acorduri oficiale, îndepărtându-se efectiv de orice posibilitate de dialog și cooperare egală.

Dreapta conservatoare a Uniunii Europene, și în special partidul ECR, va continua să reitereze cu tărie că regimul cubanez nu trebuie sprijinit, până când nu vor fi create toate condițiile necesare pentru a crea un dialog politic bazat pe principii și valori comune și împărtășite, și va continua să condamne ferm orice acțiune care ar submina respectarea drepturilor omului, care, așa cum afirmă chiar dreptul internațional, au un caracter universal, inviolabil și inalienabil.