Politica agricolă comună (PAC) a Uniunii Europene a devenit un subiect politic fierbinte, atât în bula de la Bruxelles, cât și în capitalele statelor membre. Bineînțeles, această politică urmărește să integreze într-un cadru unic agro-economia UE, care include producția animală, agricolă și alimentară.
State membre precum Spania, Franța și Germania au solicitat reformarea PAC pentru a o face mai eficientă, mai puțin birocratică și mai practică pentru sectorul primar european puternic reglementat, care, uneori, a fost afectat de produse din țări terțe.
Cu toate acestea, cel mai recent sondaj Eurobarometru a arătat un sprijin fără precedent pentru PAC a Uniunii Europene, atingând cel mai ridicat nivel de conștientizare publică din 2007, cu 78% dintre respondenți recunoscând politica agricolă comună. De fapt, majoritatea cetățenilor UE consideră că PAC reușește să furnizeze alimente sigure și de înaltă calitate, contribuind în același timp la asigurarea unei aprovizionări stabile cu alimente.
Rezultatele sondajului arată un contrast puternic cu protestele fermierilor de anul trecut împotriva PAC în orașe precum Paris și Madrid.
70% dintre respondenți consideră că politica agricolă comună joacă, de asemenea, un rol-cheie în gestionarea durabilă a resurselor naturale și în stimularea cercetării în sectorul agricol.
În plus, cetățenii sunt favorabili rolului PAC în crearea de locuri de muncă în sectorul agroalimentar și contribuției acesteia la lupta împotriva schimbărilor climatice.
În general, politica agricolă comună este considerată un motor al investițiilor și al creșterii în sectorul agricol, contribuind totodată la reducerea disparităților regionale și încurajând implicarea tinerilor în acest sector.
Rezultatele sondajului reflectă, de asemenea, un nivel ridicat de apreciere din partea europenilor pentru agricultori și zonele rurale, 92% dintre aceștia susținând importanța agriculturii pentru viitorul UE. În plus, 56% dintre respondenți consideră că nivelul sprijinului financiar oferit de UE agricultorilor este adecvat, ceea ce reprezintă o creștere semnificativă față de anul precedent.
Sprijinul pentru subvențiile pentru practicile agricole ecologice este, de asemenea, ridicat, ajungând la 88%.
În ceea ce privește așteptările cetățenilor, majoritatea consideră că este esențial să se garanteze o aprovizionare constantă cu alimente și să se asigure prețuri rezonabile la alimente pentru consumatori. Importanța consolidării rolului agricultorilor în cadrul lanțului alimentar este, de asemenea, subliniată, 91% dintre aceștia considerând că gestionarea durabilă a resurselor naturale este esențială.
Sondajul a evidențiat, de asemenea, o evaluare pozitivă a acordurilor comerciale ale UE – cum ar fi acordul MERCOSUR semnat recent, care a devenit un subiect fierbinte în capitalele europene – 76% dintre respondenți fiind de acord că aceste acorduri favorizează diversificarea pieței și furnizarea de produse agricole. În plus, europenii consideră că aceste acorduri comerciale promovează standarde mai stricte de muncă și de mediu, inclusiv cele legate de bunăstarea animalelor în producția agricolă.
În ceea ce privește etichetele de calitate, cetățenii europeni recunosc bine sigla agriculturii ecologice (56%), deși etichetele Indicație geografică protejată (IGP) și Denumire de origine protejată (DOP) necesită în continuare o mai bună cunoaștere.
Christophe Hansen, comisarul pentru agricultură, a subliniat relevanța PAC, care rămâne un pilon fundamental al integrării și durabilității europene.
Toate datele prezentate de acest nou Eurobarometru clarifică îndoielile cu privire la viabilitatea și acceptarea punerii în aplicare a politicii agricole comune.
Deși mai este un drum lung de parcurs, cifrele arată că politica agricolă comună atinge valori istorice pentru dezvoltarea sa optimă în cadrul politicilor de stat. Cu toate acestea, sondajul în sine nu ar trebui să fie singurul indicator al favorabilității PAC. Comisia trebuie să colaboreze constant cu agricultorii și cu alte grupuri de interese relevante pentru a se asigura că vocile sectorului sunt auzite.
Cu toate acestea, Christophe Hansen se confruntă cu provocarea și oportunitatea de a face din politica agricolă comună o politică care să contribuie la competitivitatea europeană în raport cu alte practici din partea unor terți.