Europa, principalul cumpărător de gaze lichefiate din SUA

Invazia rusă în Ucraina, urmată de sancțiunile Kremlinului care au inclus exporturile de gaze rusești, a dus la schimbări majore în comerțul cu gaze al Uniunii Europene începând cu 2022. Renunțarea la gazele rusești prin conducte a dus la o aproape dublare a importurilor de gaze naturale lichefiate – GNL – pe piața UE în 2022, comparativ cu anul precedent, și la un record de 120 de miliarde de metri cubi în 2023. În contextul în care UE își diversifică furnizorii pentru a-și asigura necesarul de gaze, principalul partener comercial de GNL a devenit SUA, ale căror exporturi către piața europeană s-au triplat. Până în 2022, UE va importa GNL din SUA, Qatar și Rusia.

Importurile de GNL din SUA sunt de două ori mai mari decât cele din Qatar

Conform datelor oficiale, importurile din SUA au ajuns să fie de două ori mai mari decât cele din a doua sursă, Qatar. Iar odată cu consolidarea poziției sale pe piața europeană și cu scăderea exporturilor Qatarului în contextul crizei din Orientul Mijlociu, SUA au detronat această țară din fruntea clasamentului exporturilor de GNL. Pe de altă parte, în ciuda independenței sale mult discutate față de gazul rusesc, UE nu a renunțat complet la acesta, ci doar a schimbat gazul din gazoduct cu GNL, care în prezent nu face obiectul sancțiunilor. Și o mare parte din ele nu rămân în țările importatoare. Conform datelor oficiale, GNL rusesc tranzitează Europa continentală prin terminale din mai multe porturi din UE.

Miniștrii Energiei din țările blocului comunitar au decis la 4 martie, la propunerea Comisiei Europene, să prelungească cu încă un an restricțiile voluntare privind gazele naturale. În cadrul aceleiași întâlniri, au fost discutate și consecințele opririi tranzitului de gaze rusești prin Ucraina, comisarul european pentru energie, Kadri Simson, anunțând că UE nu este interesată de prelungirea contractului și că va pregăti cadrul legal pentru oprirea livrărilor fără penalizări pentru cumpărători în aprilie. Contractul dintre Naftogaz Ucraina și compania rusă Gazprom expiră la sfârșitul acestui an, iar ucrainenii au anunțat încă de anul trecut că nu intenționează să îl prelungească, subliniind că livrările de gaze au continuat doar în ciuda războiului „pentru a-i sprijini pe colegii noștri europeni” pentru a nu crea o criză a prețului gazelor.

După întâlnirea de la Bruxelles, Kadri Simson a dat asigurări că rezervele din depozitele subterane de gaze înainte de sfârșitul sezonului rece actual sunt la un nivel destul de ridicat, ceea ce va facilita pomparea pentru iarna viitoare. Kadri Simson a subliniat, de asemenea, că furnizorii și rutele de aprovizionare cu gaze s-au diversificat – ceea ce are, evident, un cost – dar dependența UE de gazul rusesc a scăzut substanțial. Dincolo de costurile suplimentare legate de diversificarea aprovizionării, reducerea voluntară a consumului a însemnat o reducere cu 18% a cererii între august 2022 și decembrie 2023. Această scădere trage, de asemenea, semnale de alarmă cu privire la dezindustrializarea regiunii. În plus, autoritățile europene iau în considerare interzicerea centralelor electrice pe gaz pentru încălzire, o măsură pentru care multe țări UE nu sunt încă pregătite.

Pe de altă parte, fiind voluntară, nu toate statele membre din blocul comunitar sunt dispuse să pună în aplicare recomandarea de reducere a consumului de gaze. Este și cazul României, ministrul Energiei, Sebastian Burduja, anunțând că autoritățile de la București nu se așteaptă la o scădere, ci la o creștere a consumului de gaze în perioada următoare, pe fondul planurilor de relansare a industriei de îngrășăminte chimice și prin extinderea rețelelor de distribuție a gazelor către populație. Burduja a explicat că alte țări din UE trebuie să își reducă dependența de gazul rusesc, nu și România, care mizează pe acoperirea consumului suplimentar prin începerea exploatării gazelor din platoul continental al Mării Negre începând cu 2027, ceea ce va face din România„primul producător de gaze din UE”.

Este discutabil în ce măsură UE a reușit să își reducă dependența de gazul rusesc. Conform unui raport al grupului anticorupție Global Witness, UE este încă departe de independența mult lăudată. Potrivit raportului, exporturile rusești de GNL către țările UE au crescut cu 40% în 2023 față de anul precedent. Potrivit sursei citate, jumătate din exporturile rusești de GNL au fost destinate țărilor europene.

Care sunt principalii cumpărători europeni de gaz lichefiat rusesc?

Principalii cumpărători din Uniunea Europeană sunt Spania și Belgia, urmate de Franța, aceste trei țări importând în total 44% din gazul lichefiat rusesc. Restul, de până la 50%, este destinat altor țări din UE. Și, potrivit High North News, aceasta reprezintă aproape jumătate din totalul țărilor din blocul comunitar. Potrivit High North News, UE importă în continuare din Rusia GNL în valoare de 1 miliard de dolari pe lună. Și asta pentru că GNL, spre deosebire de gazul rusesc prin conducte, nu este supus sancțiunilor. Cu toate acestea, gazul lichefiat rusesc nu rămâne în întregime în principalele țări europene importatoare – Spania și Belgia – și este exportat mai departe. Sursa a explicat că UE facilitează exporturile rusești în afara continentului prin intermediul terminalelor sale. Peste 200 de transporturi/an de la instalația rusească de GNL Yamal trec prin porturile UE, iar odată cu recentul proiect Arctic LNG 2, lansat în 2024, aceste importuri vor crește și mai mult începând din acest an.

Potrivit datelor oficiale ale guvernului belgian, citate de The Guardian, principalul cumpărător al gazului lichefiat rusesc care trece prin HUB-ul din portul belgian Zeebrugge este China, cu o cincime din volumul total al acestora. Conform acelorași date, doar 2,8% din gazul consumat de belgieni ar proveni din Rusia. Până la izbucnirea războiului din Ucraina, 70% din importurile de GNL ale UE proveneau din trei țări: SUA, Qatar și Rusia. Începând din 2022, odată cu demersurile UE de a reduce dependența de Rusia și de a diversifica furnizorii de gaze, precum și cu orientarea către importuri de la „parteneri de încredere„, importurile de GNL din SUA în Europa – UE și Regatul Unit – au explodat.

În 2023, SUA – care a fost cel mai mare producător de gaze din lume din 2011 – a reușit să detroneze și principalii exportatori de GNL din lume, Qatar și Australia. Exporturile masive către alte țări au fost posibile doar după punerea în funcțiune a primului terminal de export major de pe coasta Golfului Alaska, în 2016. Inițial, țările asiatice – în principal Japonia și Coreea de Sud – au fost principalii cumpărători de GNL din SUA. Dar, pe măsură ce cererea de pe piața europeană a crescut, exporturile americane către piața asiatică au scăzut și ele. În 2023, exporturile de GNL din SUA au crescut cu 12,4%, ajungând la un nivel record de 4,34 trilioane de picioare cubice. Iar cea mai mare parte din această sumă – 62% – a mers în Europa.

Pentru al doilea an consecutiv, Europa a fost principalul cumpărător de gaze lichefiate din SUA, importurile urmând să atingă un nivel record de 2,79 trilioane de metri cubi în 2023. În aceste condiții, moratoriul adoptat de președintele Joe Biden, care oprește temporar construcția de noi terminale GNL, ar putea avea repercusiuni inclusiv asupra exporturilor către Europa. Actualul lider de la Casa Albă – care a promovat un plan masiv de finanțare a tranziției energetice în timpul mandatului său – a invocat „amenințarea existențială” a schimbărilor climatice ca justificare pentru această măsură. În prezent, în SUA sunt în funcțiune șapte terminale de export de GNL, care gestionează peste 300 de milioane de metri cubi de gaz pe zi, potrivit Agenției americane pentru informații energetice.

Gazul natural lichefiat (GNL) este o formă de gaz natural care a fost transformat în stare lichefiată pentru a facilita depozitarea și transportul acestuia. Procesul de lichefiere a gazului natural presupune răcirea acestuia la temperaturi extrem de scăzute, de obicei în jur de -162 de grade Celsius. Prin răcire, gazul natural își reduce semnificativ volumul, devenind un lichid dens, ușor de transportat. Acest proces reduce volumul gazului de aproximativ 600 de ori, ceea ce face posibilă transportarea eficientă a acestuia pe distanțe lungi și stocarea lui în condiții controlate. GNL este utilizat pe scară largă în industria energetică pentru a alimenta centralele electrice, precum și în industria chimică și în transportul maritim. Utilizarea GNL prezintă avantaje în ceea ce privește manipularea, depozitarea și transportul mai ușor în comparație cu gazele naturale în formă gazoasă. GNL poate reprezenta, de asemenea, o sursă de energie mai curată, deoarece arderea sa produce mai puține emisii de gaze cu efect de seră și alți poluanți în comparație cu alte surse tradiționale de combustibili fosili.