Subscribe
Politicieni, filosofi, jurnaliști, comentatori de radio și televiziune, poeți concurează pentru a explica care este semnul distinctiv al vremurilor noastre.
Care este trăsătura caracteristică, ceea ce ne diferențiază de orice altă epocă din istorie.
De cele mai multe ori, însă, aceste opinii nu sunt altceva decât expresia celei mai grosolane propagande în serviciul celor care au construit lumea noastră și care își dedică tot timpul, toată puterea și toți banii pentru a se asigura că aceasta nu se schimbă.
Acest lucru nu este din vremea noastră, pentru că așa a fost întotdeauna.
Unii spun că este vorba de diversitate.
Dar apoi următoarea știre de la televizor ne arată un boxer italian care se retrage din competiția olimpică deoarece Comitetul Olimpic Internațional, foarte divers, a permis, împotriva experienței acumulate de Federația Internațională de Box, ca o femeie cu semne cromozomiale masculine clare să bată femei fără semne cromozomiale masculine.
Diversitatea nu înseamnă să fii bătut într-un ring de box.
Alții spun că ceea ce este tipic timpurilor noastre este mila pentru imigrantul ilegal care asaltează granițele națiunilor occidentale.
Apoi dai pagina de ziar și citești că în Spania imigranții ilegali au tăiat gâtul a doi spanioli în Valencia în mai puțin de 30 de ore.
Le-au tăiat gâtul.
Și că în Austria, o familie de imigranți sirieni poate primi până la 6.000 de euro pe lună, inclusiv ajutor pentru locuință.
Șase mii de euro care ies din buzunarele clasei de mijloc și muncitoare a lucrătorilor austrieci, inclusiv ale imigranților care trăiesc și muncesc pașnic în Austria.
Îndurarea nu poate merge împotriva justiției; atunci nu mai este îndurare, ci sinucidere programată.
Cred că acesta este adevăratul semn al vremurilor.
Și scriu asta ca o femeie catolică, este dispariția absolută a lui Dumnezeu din arena publică.
Politica se face fără Dumnezeu.
Economia se face fără Dumnezeu.
Orașele sunt proiectate fără Dumnezeu.
Se renunță la Dumnezeu în politica internațională; Dumnezeu este evitat în politicile sociale sau culturale.
Acest lucru nu s-a întâmplat în Europa de mii de ani.
Politica, economia, societatea, cultura, arta, publicitatea sau propaganda îl exclud pe Dumnezeu.
În mod conștient.
În mod voluntar.
Ceea ce este cu adevărat distinctiv pentru epoca noastră este triumful instituțional al unui ateism violent și excluziv.
Chiar și catolicii, creștinii în general, au renunțat la prezența publică a lui Dumnezeu.
Cu câteva excepții în fiecare țară, politicienii, filosofii, poeții, comentatorii de la radio și televiziune, își dau cu părerea și acționează ca și cum Dumnezeu nu ar exista.
Dezbaterea publică
exclude întrebări precum: ce ar crede Dumnezeul creator, Dumnezeul Tată și milostiv, Dumnezeul bun și personal, despre creșterea impozitelor, frontierele neprotejate, consumul de droguri în rândul tinerilor, infracțiunile importate din culturi necreștine, hijab, cartierele multiculturale, ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice sau faptul că discursurile publice în favoarea terorismului Hamas sunt permise în universitățile europene?
Am construit o lume politică în care Dumnezeu nu mai contează atunci când vine vorba de elaborarea politicilor educaționale, urbane, culturale sau fiscale. Mulți oameni cred că este greșit ca creștinii să dea 10% bisericii, dar este în regulă ca până la 60% să fie plătiți statului.
Mulți îi critică pe creștini pentru că denunță sexualizarea bestială a societății noastre, dar în numele evlaviei față de imigranți și diversitate, ei aleargă să închidă piscinele atunci când islamismul se manifestă pentru că fetele europene poartă costume de baie în piscinele municipale.
Caracterul distinctiv al vremurilor noastre este că elitele conducătoare sunt în luptă deschisă împotriva creștinismului.
Și, făcând acest lucru, ne conduc la devastarea totală a ceea ce am moștenit de la părinții și bunicii noștri.
Este datoria noastră, ca și cum nu ar exista alta, să inversăm situația.
Trebuie să vorbim mult despre Dumnezeu și să aducem credința și exigențele credinței în dezbaterea socială.
Vom câștiga astfel pentru noi o societate mai sănătoasă și pentru copiii noștri un viitor pe care elitele conducătoare îl refuză.