Fenomenul marii demisii în Italia și Europa: date și cauze ale schimbărilor de pe piața muncii

În ultimii doi ani, piața muncii a suferit mai multe schimbări, unele neașteptate, în întreaga lume. Au existat două fenomene, doar că aparent opuse și ireconciliabile: demisii importante și o cerere crescută din partea companiilor. Astfel, pe de o parte, se află cei care au ales să își schimbe radical viața și să își părăsească locul de muncă, iar pe de altă parte, cei care oferă locuri de muncă și caută să își extindă forța de muncă, fără a găsi, însă, niciun corespondent. Dar de ce se întâmplă acest lucru? Care sunt cauzele?

Un dialog, cel dintre demisie și angajare, intermitent și greoi

Fenomenul Marii Demisii a luat amploare în vara anului 2021 în Statele Unite, când, dacă ne uităm la datele din acel august publicate de Departamentul Muncii din SUA, 4,6 milioane de americani și-au părăsit locul de muncă. De-a lungul lunilor, tendința s-a răspândit la nivel global. Motivele? Căutarea de stimulare și de noi oportunități, nemulțumirea față de salariu și programul de lucru, probleme de sănătate mintală și dorința de a recalibra echilibrul dintre viața profesională și cea privată. Cu siguranță, pandemia a avut un impact major, dar, după cum se va vedea mai jos, transformarea pieței muncii este un proces care a început cu ceva timp în urmă.

În orice caz, datele Eurostat privind ocuparea forței de muncă pe teritoriul european, care datează din iulie și se referă la primul trimestru din 2022, indică faptul că, per ansamblu, rata de ocupare a forței de muncă este de 74,5% (femei lucrătoare cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani), deci un +0,5% față de aceeași perioadă a anului trecut. Aceasta este o cifră foarte interesantă, deoarece determină o creștere constantă care este de bun augur, mai ales după doi ani tribulativi afectați de pandemie. Cu toate acestea, trebuie avut în vedere faptul că în multe țări – cum ar fi Italia – administrarea contractelor pe durată determinată este în creștere; prin urmare, se poate afirma că aceasta este o creștere iluzorie, deoarece se bazează pe precaritate. Această paranteză numerică include și consecințele fenomenului Marii Demisii.

Dincolo de fapte, trebuie spus că amestecul de contracte pe durată determinată și dorința oamenilor de a găsi un nou echilibru între viața profesională și cea privată generează o imagine confuză și deloc roz. Este clar că în unele state problema este mai pronunțată decât în altele. Gallup, un institut de cercetare din SUA, a numit această situație „Marea remaniere”. Institutul a constatat recent că, în Germania, de exemplu, patru din zece germani și-ar părăsi locul de muncă dacă ar putea; mai mult, 40% din eșantionul intervievat declară că sunt în căutarea unui nou loc de muncă, deci caută în jur. Acest lucru indică o nemulțumire puternică, în ciuda creșterii generale.

În plus, se arată că 38% dintre lucrătorii implicați nu mai suportă stresul și ritmul dictat la locul de muncă.

Aceasta este o situație în care se află și multe femei angajate și angajați din alte țări.

Un alt sondaj realizat de Lifeworks, o platformă canadiană, oferă, de asemenea, o explicație în acest sens. Studiul arată că, în Italia, Franța, Polonia, Spania și Olanda, sănătatea mintală a 41% dintre respondenți este pusă în pericol din cauza muncii; prin urmare, se legitimează și dorința de a-și schimba rutina zilnică și de a obține un echilibru acceptabil între viața profesională și cea privată.

Euronews scrie în acest sens: „Exodul de la locul de muncă nu a scăzut atunci când viața s-a stabilizat în noua normalitate post-pandemică, dacă nu cumva, noi circumstanțe s-au adăugat la motivele pentru care oamenii nu sunt fericiți să rămână la un loc de muncă care nu le oferă suficient”. Acest lucru arată că cultura muncii și abordarea muncii în sine nu se confruntă cu o schimbare trecătoare. Același document relatează și despre un sondaj realizat de firma de contabilitate PricewaterhouseCoopers, PWC, pe 52 de mii de lucrători repartizați în 44 de țări, din care reiese că unul din cinci respondenți intenționează să își schimbe locul de muncă în următoarele 12 luni, majoritatea pentru un salariu mai bun. Mai mult de o treime dintre respondenți intenționează, de asemenea, să ceară angajatorului o mărire de salariu. Aproape toți cred că schimbarea ar trebui să se refere și la stilul de viață. Prin urmare, s-a stabilit o tendință.

Două perspective diferite

În ecuație intră, așadar, creșterea cererii din partea companiilor. Dar de ce nu pot angaja oamenii, deși este o nevoie împărtășită și de cei care își caută un loc de muncă? Cauzele sunt multiple; conform diferitelor studii elaborate pe această temă, în care sunt chestionați lucrătorii, se pare că exigențele angajatorilor nu mai pot fi împăcate cu nevoile celor care doresc și au nevoie să fie angajați. Nu este o coincidență faptul că unele țări testează săptămâna de lucru de patru zile și încearcă să normalizeze condiția muncii agile. În plus, aspecte critice semnificative sunt tipul de contract administrat și salariul.

Dacă și înainte de pandemie și de creșterea inflației, o consecință a conflictului din Ucraina, perspectivele de creștere, în special pentru cei tineri, nu erau liniștitoare, astăzi situația s-a schimbat profund, definindu-se într-un sens și mai negativ.

Pe de altă parte, multe companii au impresia că nu pot face angajări pentru că nu găsesc personal calificat. Adică: nu există o lipsă de candidați, dar cei care participă la selecții prezintă aptitudini care nu sunt potrivite pentru postul vacant. Privit din această perspectivă, totul se schimbă. Matricea nu mai este dorința de a perturba abordarea muncii, ci calitatea „slabă” a formării. Având în vedere tranziția digitală și ecologică în curs de desfășurare, este evident că întreprinderile caută profiluri calificate în acest sens, care să poată face față noilor cerințe ale pieței.

Un studiu, intitulat „Locuri de muncă rămase și șomaj între trecut și viitor”, realizat de Randstand în 2021, a raportat că, pentru 58% dintre companiile din Italia, cea mai mare problemă la angajare constă în deficiențele tehnice și științifice ale candidaților. În plus, a subliniat că 34% dintre căutările de locuri de muncă din 2021 nu au dat niciun rezultat; astfel, s-a constatat că dialogul dintre angajator și candidat este intermitent, greoi și, practic, o pierdere de timp.

O situație critică: Italia, NEETs săi și venitul de bază

Vorbind de formare și de politicile care vizează plasarea pe piața muncii, există două probleme care au fost cel mai mult discutate și abordate în Italia în ultima vreme: numărul tot mai mare de NEETs, adică tineri cu vârste cuprinse între 15 și 29 de ani care nu studiază și nici nu lucrează, și gestionarea venitului de bază. În primul caz, Istat, institutul italian de statistică, confirmă că există peste două milioane de tineri care nu sunt nici angajați în sistemul de educație și nici nu au un loc de muncă. Aceasta este o cifră descurajantă care implică revizuirea nu numai a politicilor familiale (adesea, fetele și băieții nu își permit să frecventeze școlile sau universitățile din cauza situației economice instabile a familiilor), ci și a celor care vizează formarea profesională. Vorbim despre oameni care ar trebui să aibă instrumentele necesare pentru a putea accesa lumea muncii, pentru a acoperi un decalaj important și care ar trebui să poată aborda viitorul fără a se teme că nu vor putea depăși obstacole importante, cum ar fi decalajul cultural cu alte țări sau incapacitatea de a face față cheltuielilor, chiar și celor esențiale.

În ultimii ani, în anumite cazuri, eșecul de a se apropia de angajamentul de a studia și lipsa de dorință de a se expune pentru a căuta un loc de muncă au fost puse pe seama venitului de bază. Ultimele alegeri generale au fost marcate de victoria centrului-dreapta, condusă de încrederea exprimată de alegători în Fratelli di Italia: acest lucru este relevant pentru discurs, deoarece în programul dezvăluit de partidul lui Giorgia Meloni este hotărâtă înlocuirea venitului de bază „cu măsuri mai eficiente de incluziune socială și cu politici active de formare și inserție în lumea muncii”. O gândire foarte specifică care intenționează să rezolve o condiție critică și complexă, întorcându-și concret privirea spre viitorul lumii muncii ca instrument de incluziune socială.

–

The text was translated by an automatic system