Garantarea unor drepturi egale pentru disidenții curentului dominant

Nigel Farage, născut în 1964, este un politician britanic. CV-ul său cuprinde numeroase experiențe profesionale și politice. Potrivit CV-ului său, în 1982 a fost broker la banca Drexel Burnham Lambert, apoi la Credit Lyonnais Rouse, Refco și Natexis Metal. A fost membru al Partidului Conservator până în 1992.

În 1993, s-a alăturat noului Partid pentru Independența Regatului Unit (pe scurt, UKIP), devenind liderul acestuia în perioada 2006-2010. În urma referendumului brexit convocat de David Cameron, la 23 iunie 2016, aproximativ 51,9% dintre cetățenii britanici au votat în favoarea ieșirii țării din Uniunea Europeană.

După cum se știe, perioada post-Brexit a fost caracterizată de numeroase vicisitudini în ceea ce privește tipul de brexit care va fi urmat, și anume o linie mai dură sau mai moale. În virtutea acestui fapt, după ce a părăsit partidul UKIP în 2018, dl Farage a decis în februarie 2019 să fondeze Partidul Brexit, un susținător al unei linii dure pentru ieșirea Regatului Unit din Uniunea Europeană. La alegerile din 2019, Partidul Brexit a obținut o cotă de vot de 31,7% (numele partidului a devenit acum Reform UK).

În 2023, Nigel Farage revine pe prima pagină a ziarelor din întreaga lume pentru o afacere care diferă de acțiunea sa politică și de Brexit. Sau, cel puțin, pentru o aventură care nu ar trebui să aibă nimic de-a face nici cu convingerile sale politice, nici cu viața sa personală privată. De fapt, este o știre recentă că binecunoscuta Coutts Bank a închis brusc contul lui Farage. Episodul a devenit în scurt timp un adevărat caz mediatic și, evident, a atras atenția și politicienilor.

Potrivit primelor declarații ale lui Farage, banca Coutts, și mai ales banca-mamă NatWest, nu îi împărtășea opiniile politice. În special, trebuie amintit faptul că Coutts este o bancă britanică care se ocupă, de asemenea, de servicii bancare private și de gestionarea averilor și, mai important, se poate lăuda printre clienții săi cu unele dintre cele mai bogate și mai influente persoane din Regatul Unit și, după cum dezvăluie mai multe ziare influente, nu este străină de excluderea clienților care gândesc diferit de ei.

Cazul Farage a început în primele zile ale lunii iulie, când, conform știrii publicate de BBC pe⁴ iulie, cauza închiderii bruște a fost presupusa nerespectare de către bancă a cerințelor financiare (informație furnizată de o „sursă de încredere”). Cu toate acestea, BBC însuși a corectat la²¹ iulie raportul publicat, numindu-l inexact și incomplet, și chiar și-a cerut scuze pentru acesta.

Evident, domnul Farage a făcut public faptul că a fost maltratat de bancă, dând vina, printre altele, pe așa-numitul capitalism trezit și pe cultura cancelarului, două tendințe care până în ziua de azi par din ce în ce mai periculoase și omniprezente în toate sferele sociale, personale, politice și chiar financiare și economice, reușind chiar să afecteze și să schimbe reguli de obicei bine stabilite și cunoscute.

Coutts a răspuns. Astfel, banca i-a trimis lui Farage un dosar de 40 de pagini care conținea o analiză detaliată a motivelor pentru care a decis să nu-l mai aibă ca și client. Printre justificările din cele 40 de pagini, banca a scris că a considerat că fostul său client este xenofob și rasist, subliniind, de asemenea, că opiniile pe care acesta le-a exprimat în mod public nu erau în concordanță cu politica de incluziune urmărită de organizație.

Astfel de justificări par cu adevărat scandaloase din toate punctele de vedere.

În primul rând, pentru că banca nu este un club literar sau cultural la care se poate avea acces prin teste și audieri legate chiar de etica și valorile personale. Banca reprezintă (sau cel puțin ar trebui să reprezinte) o instituție care acționează și își evaluează alegerile pe baza unor date obiective și economice, care sunt greu de contestat. Toate aceste date, pe scurt, nu au nimic de-a face cu sfera privată, personală, religioasă, politică a oricărui posibil client al băncii.

După ce a sesizat probabil uriașa greșeală, directorul general al Nat West, Dame Alison Rose, a dorit să prezinte scuze personale, subliniind că ceea ce conținea dosarul trimis lui Farage conținea comentarii „profund nepotrivite”. O altă consecință a acestui eveniment a fost că Rose însăși a demisionat la scurt timp după aceea, realizând probabil poziția prea slabă și greșeala pe care o făcuse și care a devenit o adevărată bombă mediatică ce a pus la pământ imaginea băncii pe care o reprezenta.

Cu toate acestea, ceea ce i s-a întâmplat lui Farage este un eveniment fără precedent, cu multe laturi întunecate care trebuie neapărat scoase la lumină. Tocmai din acest motiv, dl Farage a decis să solicite o anchetă internă la NatWest pentru a investiga de ce și cum s-a luat o astfel de decizie în numele său. Mai mult, pe rețeaua de socializare X (fostul Twitter), Farage a postat următoarele pe²⁷ iulie 2023: „Industria bancară începe să fugă speriată – și așa ar trebui să fie. Băncile ar trebui să furnizeze servicii bancare; nu să aibă un set de „valori” sociale și politice la care ar trebui să ne aliniem. Ei trebuie să pună capăt imediat la toată prostia asta cu trezitul. A mers prea departe.”

Scopul acțiunii lui Farage a fost, în mod evident, acela de a dezvălui un sistem în care prevalează o singură gândire, la care trebuie să aderăm și de la care să nu ne abatem niciodată. O dictatură a curentului dominant, în care „opozanții” nu au dreptul să vorbească, sub pedeapsa unor consecințe foarte grave, pe toate fronturile posibile. Chiar și acela de a se bucura de drepturi care ar trebui să fie garantate tuturor, indiferent de convingerile sau opiniile politice sau de comportamentul personal.

Cazul Farage a ajuns pe prima pagină a ziarelor, reușind să obțină sprijinul guvernului conservator.

Ceea ce i s-a întâmplat în Marea Britanie lui Farage este un caz izbitor, care a primit o mare atenție din partea presei mondiale. Acest eveniment a scos la iveală o tendință din ce în ce mai frecventă în Occident, și anume aceea de a dori neapărat să se supună unui anumit cod etico-politic. Un cod care nu se aplică doar în relațiile interpersonale, ci trebuie respectat în toate aspectele posibile, chiar și în cele mai private. Pedeapsa pentru nerespectarea acestui cod prestabilit, orientat spre o exasperare a corectitudinii politice, este, bineînțeles, excluderea din tot felul de contexte. Acest episod nu este doar o simplă știre, ci reprezintă ceva mai profund și la care este important să fim atenți.

n fapt, acest episod este unul dintre primele avertismente privind modul în care obsesia pentru cultura woke, din ce în ce mai răspândită, implică modul în care vedem lumea, influențând de sus fiecare aspect al vieții cetățenilor, de la cele mai banale la cele mai complexe.

Cazul Farage ar trebui să fie luat ca un exemplu care să nu se repete. Prin urmare, ar fi necesar ca Uniunea Europeană să înceapă să se gândească la modul în care să controleze acest tip de interferență și să înceapă să se gândească și să lucreze la reglementarea acestui domeniu. Pentru că, dacă deocamdată cazul lui Farage poate fi considerat un caz izolat, riscul ca în curând și alți disidenți ai curentului dominant să fie forțați să plătească pentru opiniile lor politice este cu siguranță ridicat. Dacă libertatea de exprimare, indiferent de gândurile fiecăruia, nu este abordată acum, viitorul va deveni probabil din ce în ce mai dificil. Prin urmare, este necesar să limităm de pe acum fenomenul de reprimare a libertății de exprimare, care pare a fi cel mai des îndreptat împotriva oamenilor și politicienilor conservatori. În cele din urmă, este necesar să se lucreze la reglementarea în special a sectorului bancar, nu numai la nivel național, ci și, mai ales, la nivel european, astfel încât acțiunile lor să fie mai transparente și mai ușor de înțeles și, mai ales, să se bazeze pe date obiective și nu pe simpatii față de un client în special.