Subscribe
De la izbucnirea conflictului din Ucraina, Uniunea Europeană a căutat soluții pentru a înlocui importurile de gaz rusesc de care depindeau atât de multe țări europene. Pe de altă parte, Federația Rusă dorește, de asemenea, să continue să își vândă producția de gaze către țările europene care nu mai doresc să cumpere direct de la ea din cauza sancțiunilor economice impuse de UE asupra produselor rusești. Cu toate acestea, pentru a obține gaz la un preț rezonabil, țările UE au nevoie de un intermediar. În acest context, valoarea Turciei ca partener în cooperarea energetică triunghiulară cu țările europene și Rusia a crescut considerabil în ultima vreme. Poziția geostrategică a Turciei a făcut din ea candidatul ideal pentru a fi cooptată într-un proiect inițiat de Kremlin, din care, cel puțin la prima vedere, toate cele trei părți au de câștigat, cel puțin la prima vedere. Dar succesul unui hub de gaz rusesc în Turcia, anunțat de președintele rus Vladimir Putin, depinde de ambițiile președintelui turc Recep Tayyip Erdogan de a deveni „noul țar al gazului”, în timp ce țara sa intră într-o nouă „eră energetică”, odată cu recenta descoperire de către Turcia a unor zăcăminte uriașe de petrol în Marea Neagră.
La scurt timp după exploziile care au avariat gazoductul Nord Stream, care leagă Rusia de Germania prin Marea Baltică, președintele rus Vladimir Putin a propus în octombrie 2022 ideea de a crea un hub de gaze în Turcia. Deși vicepremierul rus Alexander Novak a anunțat recent că se așteaptă ca Moscova și Ankara să ajungă la un acord „în viitorul apropiat”. Deocamdată, nu există termene concrete, oficiale, avansate în acest proiect.
Cine va controla gestionarea centrului de gaze din nordul Turciei?
Partea rusă dă asigurări că proiectul va merge mai departe, afirmând că grupul rus Gazprom și grupul turc Botas „cooperează îndeaproape și au discutat despre foaia de parcurs a proiectului”. Anterior, un oficial de la Kremlin a afirmat că proiectul este complex și că va dura mult timp pentru a fi finalizat. Potrivit acestuia, există probleme care trebuie rezolvate, cum ar fi înființarea unui grup de lucru comun, dezvoltarea unui cadru juridic și a unor „scheme de comercializare și transfer al gazelor achiziționate”. Deși, oficial, părțile implicate în construirea unui hub de gaze în nordul Turciei au pus întârzierile pe seama cutremurului devastator care a lovit sud-estul Turciei și Siria pe 6 februarie 2023, presa internațională a relatat, pe surse, că de vină ar fi dezacordul privind competențele părților implicate în proiect sau, mai exact, cine ar trebui să controleze managementul hub-ului.
Unele capitale occidentale și-au exprimat îngrijorarea că acest proiect ar putea permite Moscovei să se sustragă sancțiunilor economice pentru acțiunile sale militare din Ucraina și să mascheze exporturile de gaz prin folosirea statului turc ca intermediar. Potrivit explicațiilor oficiale ale Moscovei, hub-ul de gaze din Turcia presupune crearea unei platforme electronice de tranzacționare a gazelor, care ar putea deveni un loc de stabilire a prețului final al gazelor pentru consumatorii europeni, ceea ce ar exclude politizarea problemei. Însă unii analiști din domeniul energiei susțin că proiectul hub-ului de gaze din Turcia, prin crearea unei platforme de aprovizionare și de stabilire a prețurilor la granița UE, ar putea deveni o alternativă la alte hub-uri de stabilire a prețurilor la gaze din Europa.
Prin crearea hub-ului turcesc, Federația Rusă intenționează să transfere în regiunea Mării Negre volumele care treceau anterior prin gazoductele Nord Stream și să faciliteze crearea unei infrastructuri de aprovizionare prin Turcia pentru țările care își exprimă interesul. Bineînțeles, Bulgaria, Serbia și Slovacia vor juca un rol important în acest proiect. Rusia livrează gaze Turciei prin Marea Neagră prin intermediul conductelor Blue Stream și TurkStream, cea din urmă fiind destinată, de asemenea, exporturilor către Europa de Sud și de Est, inclusiv Ungaria, Grecia, Bosnia și Herțegovina, România și Serbia. Se știe că, de la 1 ianuarie 2020 , Gazprom a început să livreze gaze prin TurkStream, inclusiv către Bulgaria și Macedonia de Nord, înlocuind livrările prin conducta Trans-Balcanică prin Ucraina și România. Conducta a fost inaugurată la 8 ianuarie 2020 de către președinții Putin și Recep Tayyip Erdoğan.
Până în 2022, exporturile totale de gaze prin conducte ale Rusiei s-au înjumătățit aproape la 100,9 miliarde de metri cubi, un minim post-sovietic. Anul trecut, multe țări, inclusiv marea majoritate a membrilor UE, s-au angajat să înceteze sau să limiteze importurile de petrol și gaze din Rusia. Ținta UE era de două treimi din importuri într-un an. În schimb, Marea Britanie le-a eliminat complet.
În timp ce lucrează la acest proiect cu Federația Rusă, Turcia își promovează propria agendă de export de gaze. Pe fondul evoluțiilor volatile din domeniul energiei, Ankara intenționează să înființeze un centru de finanțare pentru proiectele de export de gaze, urmând exemplul centrelor financiare din Londra și Hamburg.
„Prețul mondial al gazelor naturale va fi stabilit în Turcia. Aproximativ 40-50% din gazele naturale care vor ajunge în Tracia vor acoperi nevoile Turciei, dar Europa așteaptă acum gaze naturale de la noi”, a declarat Erdogan la mijlocul lunii septembrie, potrivit jurnaliștilor greci de la EnergyPress.
Președintele turc a identificat deja locul în care se va întâmpla acest lucru: centrul de afaceri din cartierul Atasehir din Istanbul, care ar urma să devină un centru atât pentru resursele energetice, cât și pentru comerțul cu metale. La jumătatea anului, Turcia a lansat producția de gaze naturale dintr-o rezervă uriașă descoperită în Marea Neagră. Pentru o țară care până mai ieri era dependentă de importurile de gaze din Rusia, acesta este un pas important către independență și către prețuri mai mici pentru consumatorii turci.
Turcia ar putea bloca în orice moment livrările de gaze din Marea Caspică către Europa
Turcia a descoperit primele sale rezerve mari de gaze naturale în Marea Neagră în 2020. În plus, Turcia se apropie de finalizarea primei sale centrale nucleare și a terminalului său plutitor de GNL din Golful Saros și dezvoltă numeroase alte proiecte de energie verde (hidroelectrică, eoliană) pentru a-și reduce rapid dependența de importurile de energie. Dar a anunțat, de asemenea, ambiții în domeniul exporturilor de gaze. În plus, Turcia a demonstrat că poate bloca livrările de gaze din regiunea caspică către Europa oricând dorește. Turcia se află în imediata apropiere a țărilor producătoare de gaze (Azerbaidjan, Iran, Rusia) și a țărilor consumatoare de gaze care sunt membre ale Uniunii Europene.
Ca și alte țări din UE, după izbucnirea războiului ruso-ucrainean, România a căutat alternative la importurile de gaze din Federația Rusă. O soluție – gazele din Marea Caspică, adică pe ruta Azerbaidjan – Georgia – Turcia – Grecia – Bulgaria. Interconectorul dintre Grecia și Bulgaria a fost finalizat în toamna anului trecut, iar primele importuri de gaze naturale din alte țări decât cele rusești au fost efectuate de Romgaz prin intermediul unui contract cu Socar, compania azeră de petrol și gaze naturale. Dar contractul a fost încheiat cu câteva luni întârziere, deoarece a fost blocat de Turcia, care a cerut taxe de tranzit exorbitante. Ankara a demonstrat astfel că poate bloca oricând livrările de gaze din regiunea caspică către țările UE prin impunerea unor taxe suplimentare.
La trei săptămâni după întâlnirea dintre Putin și Erdogan de la Soci, în septembrie anul trecut, OMV Petrom a anunțat că a semnat un acord cu compania turcă Botas. Compania româno-austriacă va furniza 4 milioane de metri cubi pe zi din Turcia, aproape 10% din consumul României într-o zi obișnuită de iarnă. Potrivit conducerii OMV Petrom, „principala piață de destinație pentru gaze este România”. De remarcat că România se află pe locul 3 în rândul statelor membre UE în ceea ce privește rezervele de gaze.
Cu toate acestea, Turcia exportă deja nu numai în România și, prin România, în Europa. Pentru prima dată în acest an, compania turcă Botas a semnat un acord cu MVM din Ungaria pentru a vinde aproximativ 300 de milioane de metri cubi de gaz, fiind pentru prima dată când Turcia a exportat gaz către o țară vecină.