fbpx

Genova, o frumusețe care nu trebuie ratată

Cultură - august 27, 2024

În timpul vacanței de vară am avut ocazia să vizitez mai multe orașe europene.
Dintre toate, cum nu știam, mă voi opri la Genova, un frumos oraș italian, al cărui centru istoric este extraordinar de frumos.
În primul rând, pentru clădirile sale, atât civile – Universitatea -, cât și religioase – Catedrala San Lorenzo, printre altele.
Dar și pentru că a reușit să își păstreze străzile întortocheate, scările imposibile, aleile înguste, care amintesc de amenajările medievale în care designerii arhitecturii urbane moderne nu își introduseseră încă exactitatea și liniile drepte.
Culoarea clădirilor sale, tipică perioadelor Renașterii și Goticului italian, grandoarea palatelor sale fac din Genova o oprire obligatorie.
Clădirile sale civile, împodobite la colțuri cu imagini prețioase ale Fecioarei Maria, Maica Domnului, mângâiere a celor suferinzi, ajutor al creștinilor, refugiu al păcătoșilor și al pescarilor; atât de esențiale într-un oraș care a fost republică și care domină Mare Nostrum.

Orașul se întinde pe mai multe dealuri, la o altitudine foarte abruptă, ceea ce necesită un efort atât fizic, cât și spiritual pentru a-l vizita și a-l cunoaște.
Întregul oraș are vedere la marea care l-a făcut mare și care și astăzi este o vocație pentru schimbul de experiențe, comerț și prosperitatea oamenilor săi.

Dar, pe lângă frumusețea și splendoarea trecutului, Genova oferă și o imagine a lumii postmoderne, care vă lasă un gust de neliniște și disperare.
Sute de tineri africani se înghesuie printre turiști și călători, așteptând ca lucrurile lor să fie lăsate nesupravegheate; iar comerțul local este în mod evident degradat.
Nu te plimbi cu un sentiment de siguranță.
Și, în acest sens, este la fel ca în alte orașe, atât de europene și de mariane, precum Barcelona, Marsilia sau Anvers.   Pereții, chiar și ai palatelor și ai clădirilor civice istorice, sunt plini de graffiti împotriva Israelului și în favoarea cauzei teroriste a Hamas și Hezbollah – întotdeauna sub pretextul poporului palestinian -, alături de altele în favoarea mișcării „squatters”.
Discursul politic public este clar antieuropean și pro-islamist.
Discursul politic public distruge mobilierul urban și contrastează cu perfecțiunea, ordinea, armonia civilizației creștine care luminează orașul.
Genova este o bună metaforă pentru această Europă pe care elitele politice, culturale și economice au distrus-o.
Moștenirea creștină – care este, de asemenea, universitatea, palatele vechii nobilimi și burghezia înfloritoare care a făcut din Genova o republică prosperă și dorită – este confruntată cu barbaria murdăriei, a graffiti-urilor urbane, a insecurității și a sărăciei expuse sub forma oamenilor care cerșesc pe stradă.
Dizolvarea ordinii creștine a fost întotdeauna obiectivul celor mai radicale teze ale liberalismului revoluționar francez, ale liberalismului revoluționar al lui Garibaldi, ale marxismului lui Spinelli și ale Wokismului predominant.
Aliatul său natural, islamismul radical care se află deja pe străzile Europei Occidentale.
Dimpotrivă, apărarea conservatoare a ordinii europene și, prin urmare, creștine, trebuie să implice confruntarea la toate nivelurile a celor care promovează, încurajează și finanțează dezordinea, sărăcia, nesiguranța și mizeria.
Genova, ca atâtea alte orașe europene, nu poate intra într-un proces definitiv de distrugere.
Frumusețea cupolelor sale verzi, aspectul străzilor sale, înălțimea crucilor sale, merită toate eforturile noastre.
Pentru că în această frumusețe se află binele și adevărul.
În această frumusețe se află dreptatea, libertățile individuale și colective ale națiunilor europene, libertatea noastră de exprimare, de religie și de gândire.
Pe străzile sale se află memoria strămoșilor noștri, eroismul martirilor națiunilor noastre.
Genova, nemuritoare, trebuie să fie capabilă să rămână astfel și, prin urmare, discursul politic public nu poate fi cel al violenței grafice, al bandelor de tineri de pe străzi și al promovării fundamentalismului islamic.