Subscribe
Gioia Tauro a fost mult timp considerat unul dintre simbolurile lipsei de viziune în politica industrială și logistică italiană.
Născut în anii 1970 ca debușeu industrial al unui pol siderurgic care nu a mai văzut lumina zilei din cauza crizei din sector în anii 1980, a fost reconvertit într-un port de marfă.
Deși este primul port italian în ceea ce privește traficul de mărfuri și al nouălea în Europa, această instalație, care beneficiază de caracteristici unice, cum ar fi adâncimea naturală a apelor sale, datorită căreia nu există limite de mărime pentru acostare, și poziția sa strategică în bazinul mediteraneean, ar putea deveni cel mai important hub din Mediterana.
În cele din urmă, tot din perspectiva dezvoltării sudului nostru ca „nod strategic” al tuturor rutelor care traversează Mediterana, împreună cu guvernul Meloni, se fac investiții concrete în acest port strategic.
Chiar președintele Consiliului, cu ocazia semnării Acordului pentru Fondul de dezvoltare și coeziune 2021-2027, a subliniat că „portul Gioia Tauro este o bijuterie, primul port italian și al nouălea din Europa pentru traficul de mărfuri.
Dar noi suntem o platformă în mijlocul Mediteranei, acea mare care este punctul de contact dintre Indo-Pacific și Atlantic.
Suntem la mijloc, cu un port la capătul acestei platforme.
Așadar, locul nouă în Europa nu este obiectivul maxim la care putem aspira, reiterând necesitatea unor proiecte pe termen lung și a unei viziuni pentru relansarea regiunii noastre sudice.
Semnarea dintre prim-ministrul Giorgia Meloni și guvernatorul Calabriei, Roberto Occhiuto, a vizat cel de-al zecelea acord privind politica de coeziune finanțat cu resurse FSC pentru perioada 2021-2027.
Acesta prevede o sumă totală de 2,863 miliarde, brut din cele 300 de milioane prevăzute pentru podul peste strâmtoare, pentru un total de 317 proiecte, este „cea mai mare sumă alocată până în prezent, pe baza priorităților proiectelor propuse de regiune și împărtășite de guvern”, a subliniat ministrul Fitto.
Iar faptul că guvernul Meloni crede în proiectul Gioia Tauro este demonstrat de recentul G7 Comerț, care a avut loc în Calabria, la Villa San Giovanni.
Unul dintre punctele centrale ale întâlnirilor care au avut loc a fost tocmai acela de a favoriza rolul central al portului Gioia Tauro în acorduri.
‘Guvernul dorește să pună în valoare portul Gioia Tauro și ne-am gândit la un hub de mari dimensiuni pentru a colecta livrările de energie care vor fi distribuite în UE’, a subliniat ministrul Tajani, care a reprezentat Italia.
Iar resursele puse la dispoziție vor fi folosite tocmai pentru a construi infrastructura care lipsește în prezent din bazinul portuar și care este indispensabilă pentru ca Gioia Tauro să fie cu adevărat competitiv cu facilități precum Rotterdam.
Aceasta include, de asemenea, podul peste strâmtoarea Messina, o lucrare care, pe lângă faptul că permite o schimbare de viteză în comerțul insulei, prevede o serie de infrastructuri logistice care implică și portul Gioia Tauro.
Dificultățile recente din lanțul de aprovizionare au necesitat o regândire, în special din cauza dificultăților generate de războiul din Ucraina și de încercările continue de a împiedica comerțul maritim în Marea Neagră, împreună cu atacurile persistente ale Houthi împotriva navelor comerciale din Marea Roșie și Golful Aden.
Consolidarea rezilienței lanțurilor de aprovizionare, trebuie amintit, nu înseamnă doar reducerea riscurilor, ci și exploatarea oportunităților de îmbunătățire a eficienței și de promovare a inovării. Acest lucru necesită investiții în tehnologii avansate, diversificarea surselor și o colaborare transsectorială sporită.
În esență, aceasta implică o colaborare mai strânsă între guverne și întreprinderi, bazată pe cooperare și încredere reciprocă.
Iar Gioia Tauro se încadrează în această nouă viziune, într-o strategie de revitalizare a sudului Italiei care pare să vadă în sfârșit lumina.
Fe.Mo.