Subscribe
Este „tranziția verde” doar un alt cuvânt pentru un nou tip de economie planificată, după căderea comunismului? Este folosită problema de mediu pentru a oferi politicienilor un nou motiv pentru a prelua controlul asupra întregii economii?
Când ascult ambițiile pentru politicile ecologice, sunt de acord, în mod natural, că activitățile noastre umane trebuie să reducă impactul negativ asupra mediului și climei locale. Dar atunci când politicienii, atât la nivel național, cât și la nivel european, vorbesc despre o tranziție ecologică, de multe ori se pare că este vorba mai degrabă despre modul în care politicienii pot prelua puterea asupra mediului de afaceri și a vieții de zi cu zi a oamenilor.
Sună atât de bine. Trebuie să salvăm mediul și clima!
Dar, în loc să vorbească despre dezvoltare tehnică concretă, despre noi inovații și dezvoltare eficientă, politica stabilește „obiective” fără a spune exact cum să le atingem.
Când „obiectivele” devin economie de comandă
A vorbi despre obiective ecologice de mare anvergură fără a vorbi în același timp despre ce schimbări concrete și măsuri precise sunt necesare pentru a îndeplini aceste obiective și ce alte obiective sociale prioritare pot fi lăsate deoparte sau abandonate, este o fraudă.
Dacă nu știți cum să obțineți un rezultat dorit, este vorba de ambiții, nu de obiective. Iar ambițiile nu pot fi legiferate.
Atunci când organismele politice decid asupra unor obiective pe care nu știu cum să le atingă, obiectivele se transformă în gândire economică planificată în care puterile statului cred că știu cel mai bine. Modul de gândire care a caracterizat comunismul sovietic. În primul rând, liderii politici își stabilesc obiectivele. Apoi îi obligă pe cetățeni să se supună, indiferent de consecințe.
Ce va fi sacrificat pentru acordul verde al UE?
Uniunea Europeană a stabilit obiective de mare anvergură. Sună bine. Salvați planeta! Dar cu ce preț? „Green Deal” european are ca obiectiv ca Europa să devină neutră din punct de vedere climatic până în 2050 prin reducerea poluării. Dar cum?
Ursula von der Leyen a vorbit recent, în discursul său privind starea Uniunii, despre visul său de a transforma provocările climatice și de mediu în oportunități. „Vom organiza o serie de dialoguri de tranziție curată cu industria” pentru a realiza decarbonizarea industriei, a spus ea.
Dar ce se întâmplă dacă acest lucru nu „stimulează economia prin intermediul tehnologiei ecologice”, ci duce la creșteri puternice ale costurilor, la produse inferioare și la șomaj? Nu este de neconceput, având în vedere că acesta a fost rezultatul tuturor (tuturor!) încercărilor din istoria lumii în care politicienii cu o mână de fier au început să domine industria și întreprinderile.
Deoarece nu există o legislație care să interzică creșterea șomajului, în timp ce există o legislație ecologică privind obiectivul ca Europa să devină neutră din punct de vedere climatic până în 2050, șomajul trebuie, prin urmare, să fie acceptat. Obiectivele ecologice au prioritate față de alte obiective politice mai presante.
Este acest lucru rezonabil? Bineînțeles că nu.
Partidele de centru-dreapta fac pași greșiți din punct de vedere ideologic
Este îngrijorător când chiar și partidele de centru-dreapta adoptă viziuni pur socialiste în politica de mediu. Partidele conservatoare trebuie să pună sub semnul întrebării politicile activiste care pun obiectivele ecologice înaintea tuturor celorlalte.
Nu este nimic greșit în a avea în general ambiții mari, așa cum a avut președintele Comisiei Europene atunci când a spus: „Am transformat agenda climatică într-una economică”.
Dar când a spus apoi că „acest lucru a dat un sens clar al direcției pentru investiții și inovare” și că UE „va continua să sprijine industria europeană pe parcursul acestei tranziții”. Aceasta indică faptul că puterea politică care are legi de mediu dorește să forțeze afacerile și antreprenoriatul să facă ceea ce doresc politicienii, iar atunci ați adoptat o poziție periculoasă.
Da, a spus „sprijin”, nu „dictat”. Dar care este diferența dacă UE a legiferat în ceea ce privește ceea ce trebuie realizat în domeniul mediului și al climei?
Un sprijin real pentru antreprenoriat este acela de a-l lăsa să funcționeze în libertate și să găsească în mod independent noi inovații care să fie atât eficiente și profitabile, cât și ecologice. Fiecare intervenție politică, fiecare subvenție prost gândită riscă să provoace soluții mai proaste și să distrugă ambiția de a crea o societate mai curată și mai durabilă.
Conservatorii trebuie să susțină realismul și pragmatismul
Partidele conservatoare ar trebui să pună sub semnul întrebării metoda de legiferare a obiectivelor generale privind clima și mediul. Este un mod greșit de a utiliza legislația coercitivă. Istoria omenirii este plină de dovezi înfricoșătoare că politica nu poate susține inovația și nu poate ghida dezvoltarea tehnologică.
În loc de obiective mărețe, partidele conservatoare ar trebui să susțină măsuri concrete care să îmbunătățească mediul local al cetățenilor și să sporească bunăstarea, în timp ce inovația este lăsată în seama inventatorilor, ceea ce politicienii nu sunt.