Subscribe
Într-un moment în care Uniunea Europeană se confruntă cu provocări din ce în ce mai mari în ceea ce privește competitivitatea globală, este urgent ca UE să caute alternative strategice în diferite sectoare-cheie, inclusiv în cel energetic. Tranziția către o economie mai competitivă trebuie să se bazeze pe surse de energie regenerabile și pe tehnologii emergente, ceea ce reprezintă un pas necesar pentru a garanta că Europa își menține relevanța pe scena internațională. Cu toate acestea, pentru ca această tranziție să fie durabilă, UE are nevoie de o viziune pe termen lung care să integreze inovarea și cooperarea între părțile interesate publice și private, atât în interiorul, cât și în afara UE.
Unul dintre sectoarele în care UE își poate spori competitivitatea este energia, în special hidrogenul ca sursă-cheie de energie în viitoarea sa strategie energetică. În ciuda progreselor înregistrate în politica privind hidrogenul, cum ar fi Strategia europeană privind hidrogenul, asociațiile industriale și alți actori continuă să solicite ajustări ale modului în care această politică este pusă în aplicare.
Necesitatea de a crea o piață competitivă a hidrogenului care să permită o producție rentabilă și eficientă a devenit evidentă, dar acest lucru nu poate fi realizat fără o abordare mai pragmatică și neutră din punct de vedere tehnologic.
Dacă UE dorește să conducă această nouă industrie, trebuie să permită inovarea fără a impune bariere inutile care să împiedice dezvoltarea de noi tehnologii.
Asociațiile industriale precum Hydrogen Europe au subliniat importanța revizuirii politicilor actuale care afectează producția de hidrogen, cu un accent deosebit pe competitivitate în ceea ce privește costurile. UE trebuie să acorde prioritate eliminării obstacolelor de reglementare care cresc costul producției de hidrogen și al energiei regenerabile în general, fără a compromite durabilitatea. Este esențial ca politicile să se concentreze nu numai asupra ofertei de tehnologii cu emisii reduse de carbon, ci să includă și stimulente pe partea cererii, care ar stimula crearea unei piețe reale și solide pentru produsele derivate din hidrogen.
Dincolo de hidrogen, UE trebuie să exploreze alte alternative strategice pentru a-și consolida poziția competitivă. Digitalizarea și inteligența artificială sunt domenii în care Europa poate excela dacă politicile încurajează cercetarea și dezvoltarea, promovând în același timp colaborarea cu universitățile și companiile de tehnologie pentru accelerarea inovării. Combinate cu o rețea de infrastructură energetică mai interconectată, acestea ar asigura o mai mare integrare a surselor de energie regenerabilă și ar îmbunătăți reziliența sistemului energetic european în fața eventualelor crize globale.
În plus, rolul UE în crearea piețelor globale nu poate fi subestimat. Hidrogenul, de exemplu, este un produs care poate fi exportat și utilizat la nivel internațional. Dar pentru ca Europa să aibă un avantaj competitiv, trebuie să își îmbunătățească strategiile de internaționalizare. UE trebuie să acționeze rapid pentru a-și consolida poziția pe piețele internaționale și să depună eforturi pentru a crea alianțe strategice cu alte țări și regiuni, asigurându-se că reglementările și standardele sale sunt adoptate la nivel mondial.
Pentru a realiza acest lucru, asociațiile industriale joacă un rol crucial. Ele sunt vocile care înțeleg cel mai bine provocările cu care se confruntă sectoarele productive și, prin urmare, trebuie să fie auzite în deciziile politice luate. Colaborarea dintre Comisia Europeană și entitățile reprezentative ale diferitelor sectoare, cum ar fi energia sau industria, trebuie să devină mai strânsă și mai eficientă în elaborarea de politici care nu numai că aduc beneficii corporațiilor, dar oferă și oportunități pentru întreprinderile mici și mijlocii, care sunt vitale pentru economia europeană.
Pe măsură ce UE continuă să își promoveze agendele ecologice și digitale, aceasta nu își poate permite să se bazeze exclusiv pe soluții care au fost eficiente în trecut. Este esențial ca UE să caute noi strategii care să urmărească nu numai îmbunătățirea eficienței piețelor interne, ci și să îi permită să devină un lider mondial în materie de inovare și durabilitate. Dacă UE poate integra aceste elemente și își poate îmbunătăți eficient politicile, își va putea asigura competitivitatea pe termen lung, nu numai în domeniul energetic, ci și în multe alte domenii-cheie pentru viitor.