Subscribe
Destul de des, există tendința de a îmbunătăți condițiile de muncă ale lucrătorilor independenți prin transformarea acestora în angajați, ca și cum lucrătorii independenți ar fi sortiți în mod fatal să fie cea mai slabă parte a pieței muncii.
Cu toate acestea, mulți lucrători independenți se bucură de statutul lor, deoarece acesta servește vocației lor, oferă flexibilitate și stimulează succesul profesional. Pornind de la această premisă, o politică guvernamentală rezonabilă ar fi aceea de a îmbunătăți protecția acestora fără a le submina statutul juridic.
A făcut Uniunea Europeană ceva în această privință? La 29 septembrie 2022, Comisia Europeană a publicat un set de orientări privind aplicarea legislației UE în domeniul concurenței la convențiile colective referitoare la condițiile de muncă ale lucrătorilor independenți, inclusiv la remunerația acestora.
Aceasta înseamnă că abordarea UE în materie de protecție a lucrătorilor independenți se face prin intermediul contractelor colective și, în special, prin clarificarea sau relaxarea anumitor norme antitrust atunci când acestea se aplică lucrătorilor independenți și nu întreprinderilor.
Orientările conțin o descriere a diferitelor tipuri de negocieri colective, de la negocieri prin intermediul partenerilor sociali sau al altor asociații până la negocieri directe purtate de un grup de lucrători independenți sau de reprezentanții acestora. Acestea acoperă, de asemenea, cazurile în care persoanele care desfășoară activități independente în mod individual sau în grup doresc să fie acoperite de o convenție colectivă existentă („opt-in”) încheiată între contrapartea lor și un grup de lucrători/persoane care desfășoară activități independente în mod individual.
Ce condiții pot negocia? Un astfel de obiectiv de protecție include salariul, alte beneficii, timpul de lucru, sărbătorile, concediile, spațiile fizice în care se desfășoară activitatea, obligațiile privind sănătatea și securitatea la locul de muncă, asigurările și securitatea socială.
O primă critică la adresa acestei abordări este aceea că se concentrează doar pe dispozițiile antitrust. Cu siguranță, atât statele membre, cât și Uniunea Europeană ar putea face mult mai mult pentru a stimula protecția lucrătorilor independenți.
În al doilea rând, abordarea conflictuală este tipică pentru o mentalitate socialistă: Lucrătorii independenți ar trebui să recurgă la negocierea colectivă pentru a revendica ceea ce altfel le-ar fi refuzat. Dar unde sunt rolul și conducerea guvernului în ceea ce privește îmbunătățirea protecției lucrătorilor independenți? În cele din urmă, pentru ce sunt politicienii, conform acestei viziuni a Comisiei Europene?
Dimpotrivă, o protecție mai largă a lucrătorilor independenți ar putea fi îmbunătățită prin intermediul fondurilor UE. De exemplu, în Spania, unul din cinci euro nici măcar nu a fost utilizat, ceea ce înseamnă mai mult de 8 miliarde în fiecare an. Dacă aceste sume nu sunt alocate în mod corespunzător înainte de septembrie 2026, ele vor fi pierdute.
Acest lucru a fost recunoscut de dna Nadia Calvino, fost ministru al economiei în guvernul socialist-comunist și în prezent șef al Băncii Europene de Investiții din Luxemburg. Mai mult de 37 de miliarde de euro din fondurile UE în Spania nu au fost încă identificate cu proiecte concrete.
Cu toate acestea, nu este doar responsabilitatea guvernelor naționale. Regulamentele actuale pentru a beneficia de fonduri sunt complexe și birocratice, în special pentru administrațiile regionale, care nu sunt familiarizate cu complexitatea Bruxelles-ului.
Guvernele regionale din Spania se plâng, de asemenea, că guvernul național nu le-a luat în considerare la elaborarea planului. Dacă aplicăm această situație la lucrătorii independenți, consecința este că aceștia nu pot beneficia din cauza disfuncționalităților din structura teritorială a puterii.
Cel mai clar paradox este poate faptul că Spania a trebuit să reducă protecția împotriva șomajului pentru a primi fonduri UE. Cu alte cuvinte, unei țări i se rețin 10 miliarde de euro care ar putea fi utilizate pentru a crește protecția socială a lucrătorilor independenți dacă reduce în continuare protecția față de angajați. Lucrătorii naționali pierd de două ori din cauza Bruxelles-ului. Nu este de mirare că atât de mulți văd Uniunea Europeană ca pe o amenințare la adresa propriei lor vieți și ca pe un mijloc de a servi interesele țărilor terțe și ale cetățenilor acestora.
În acest scenariu, rămâne îndoielnic dacă UE ar trebui să dispună de fonduri suplimentare. Nu doar prin transferarea de către statele membre a unui buget mai mare către Uniune, ci și prin creșterea profitului acesteia din urmă, așa cum s-a sugerat. Salvarea economiilor care reprezintă o problemă socială, inclusiv a lucrătorilor independenți, ar fi una; distribuirea de împrumuturi ieftine pentru a înhăma generațiile viitoare ale statelor membre și ale acestora cu momeala nevoilor de apărare este o chestiune diferită.
Sursa imaginii: Premier Jobs UK