Subscribe
În cadrul unei conferințe ECR la nivel înalt, care tocmai s-a încheiat în Cipru, conservatorii au evaluat politicile ecologice ale Comisiei Europene și au evidențiat mai multe lacune și limitări în această abordare. În acest fel, vorbitorii au confirmat, de asemenea, ideea de bază a principiilor de la Kilkenny, care a reieșit în urma conferinței anterioare din Irlanda, din noiembrie anul trecut.
La doar câteva luni de la conferința de la Kilkenny, a devenit extrem de evidentă abordarea îngustă adoptată de Comisia Europeană în ceea ce privește tranziția ecologică. Pentru început, această abordare este centrată pe reducerea emisiilor de dioxid de carbon, fără a lua în considerare implicațiile mai largi în materie de competitivitate și durabilitate asociate cu mixul de politici ales pentru a obține o astfel de reducere, au remarcat invariabil vorbitorii.
Într-adevăr, obținerea unei reduceri a emisiilor de carbon este puțin relevantă dacă calea politică propusă nu asigură durabilitatea socială și economică a măsurilor puse în aplicare. Cu alte cuvinte, ar putea exista cazuri în care întreprinderile și gospodăriile europene nu își pot permite surse alternative de energie, deoarece acestea nu sunt disponibile sau, mai simplu, sunt prea scumpe. În consecință, aceste aspecte critice ar trebui să fie evaluate cu atenție, iar măsurile compensatorii ar trebui explorate și oferite.
Alternativ, dacă politicile de tranziție ar fi puse în aplicare indiferent de situație, așa cum s-a întâmplat până acum, Europa ar fi obligată să piardă competitivitate în favoarea acelor economii care nu se supun acelorași standarde. Ca urmare, europenii vor avea parte în mod inevitabil de o scădere a nivelului de trai autoprovocată.
În plus, politicile de tranziție au fost puse în aplicare fără a se lua în considerare în mod corespunzător costurile acestora pentru mediu, nu doar pentru întreprinderi și gospodării. Acesta este cazul extracției și prelucrării ulterioare a materiilor prime esențiale care au consecințe de amploare asupra mediului. Astfel de implicații nu au fost împărtășite în mod transparent opiniei publice, deoarece, cel mai probabil, europenii ar fi reacționat negativ. De fapt, aerul curat din Europa se face, de asemenea, în detrimentul populațiilor din țările în curs de dezvoltare care suportă consecințele degradării solului și aerului – populații care trăiesc adesea sub regimuri autoritare.
În acest context, conservatorii europeni propun o agendă de tranziție axată pe pragmatism și subsidiaritate, protejând în același timp în mod corespunzător planeta noastră. Pragmatismul înseamnă că politicile de tranziție trebuie să fie atente la specificul teritoriilor noastre și să se bazeze pe tehnologia disponibilă. Deși ponderea surselor regenerabile de energie în aprovizionarea cu energie este din ce în ce mai mare, acestea sunt încă departe de a reprezenta o sursă de energie importantă și stabilă. Acest lucru se datorează limitărilor actuale în ceea ce privește producția de energie din surse regenerabile și stocarea acesteia pentru utilizare viitoare.
Diferențele geografice explică, de asemenea, capacitatea diferită a statelor UE de a genera energie regenerabilă. Prin urmare, energia produsă din gaz și energie nucleară ar trebui să fie explorată pe scară mai largă. În ceea ce privește toate aceste aspecte, vorbitorii au fost de acord că UE nu ar trebui să se limiteze la o abordare ideologică îngustă, ci mai degrabă să profite de oportunitatea de a profita de tranziție pentru a construi o nouă paradigmă pentru prosperitatea viitoare.
Ceea ce este în joc este de departe prea important pentru viitorul nostru. Opinia publică europeană a luat deja act de acest lucru.