În graba de a salva planeta, UE riscă să sacrifice economia

Uniunea Europeană își ia foarte în serios angajamentele de combatere a poluării, încercând să dea tonul în cursa pentru combaterea poluării în toate țările membre. În ultimul deceniu, UE și-a asumat un rol de lider în lupta împotriva schimbărilor climatice, în timp ce alte mari puteri mondiale au șovăit sau chiar au regresat, sau pur și simplu au refuzat și încă refuză să își asume rolul lor în provocarea poluării globale. Atitudinea executivului comunitar în această privință este cel puțin ciudată, având în vedere că UE pare să parcurgă acest maraton în mod susținut și neclintit, în frunte, în timp ce marii poluatori ai lumii rămân în mod deliberat în urmă, ca și cum ar vrea să evite să își epuizeze resursele. Politica de mediu a UE, cu Green Deal și Industrial Green Deal, este cu atât mai remarcabilă cu cât dorința blocului comunitar de a contribui la protejarea aerului pe care îl respiră planeta pare disproporționată față de răul pe care îl face în comparație cu alte țări.

UE ocupă locul 3 în ceea ce privește emisiile totale de gaze cu efect de seră în atmosferă

Deși UE ocupă locul al treilea în ceea ce privește emisiile totale de gaze cu efect de seră, cinci țări, dintre care niciuna nu face parte din blocul comunitar, sunt responsabile pentru mai mult de 60% din poluarea globală. Cei mai mari poluatori din lume, care au „concurat” în mod tradițional pentru primul loc, sunt China și SUA, urmate de India, Rusia și Japonia, arată un studiu realizat de Global Carbon Project.

35% din totalul emisiilor globale de dioxid de carbon și de metan provenite de la doar 20 de companii

Pe de altă parte, potrivit unei analize realizate de Richard Heede de la Climate Accountability Institute, cu sediul în SUA, cea mai mare autoritate mondială care monitorizează impactul combustibililor fosili asupra mediului, 20 de companii din întreaga lume contribuie cu 35% la toate emisiile globale de dioxid de carbon și metan. Acestea sunt companii din industria energetică ale căror activități au avut un impact semnificativ asupra mediului în ultimele șase decenii. Printre acestea se numără Chevron, Exxon, BP, Shell, Saudi Aramco și Gazprom. PetroChina se află, de asemenea, pe listă, dar oficialii spun că este o companie separată de predecesorul său, China National Petroleum, și că nu a avut nicio influență sau responsabilitate în ceea ce privește impactul de mediu al primei companii. Pe această listă nu se află nici o companie din UE.

Angajamentul UE de a reduce emisiile de CO2 cu cel puțin 55% până în 2030 și de a atinge neutralitatea climatică până în 2050, precum și Pactul verde european în valoare de 1 800 de miliarde de euro sunt mai mult decât generoase. În ultimele două decenii, UE nu numai că a colaborat, dar a și concurat cu SUA în ceea ce privește inițiativele privind schimbările climatice. Din păcate, la prima vedere, în graba de a salva planeta, UE riscă să-și sacrifice economia.

SUA a fost singura țară care s-a retras din acordul de la Paris privind schimbările climatice în primele zile de mandat ale republicanului Donald Trump, deoarece acesta a precizat că „nu vrea să sacrifice economia americană”. De asemenea, SUA au aderat la acord în prima zi a mandatului noului președinte democrat Joe Biden, pentru care problemele de mediu au fost prioritare pe agenda sa electorală. Obiectivele anunțate de Biden – o scădere de 50-52% a emisiilor de carbon față de nivelurile din 2005 până în 2030 – reprezintă aproape dublul angajamentului predecesorului său democrat Barack Obama, care stabilise un obiectiv de 26-28% până în 2025. În același timp, administrația Biden face presiuni asupra Chinei – și i-a încurajat și pe alții să facă același lucru – pentru a reduce emisiile și a-și asuma plata datoriilor către țările în curs de dezvoltare.

Potrivit unei declarații a lui Jake Sullivan, consilierul pentru securitate națională al SUA, John Kerry, consilierul pentru climă de la Casa Albă, ar fi făcut presiuni în acest sens în timpul vizitei sale din iulie la Beijing.

„Fiecare țară, inclusiv China, are datoria de a-și reduce emisiile”, a subliniat Sullivan, iar „lumea trebuie să încurajeze în continuare și chiar să preseze China să ia măsuri mult mai radicale pentru a-și reduce emisiile”.

Concurența dintre cele mai mari două economii ale lumii a fost resimțită și în poziția lor față de inițiativa Bruxelles-ului privind pierderile și daunele, care vizează crearea unui fond special din care țările în curs de dezvoltare să fie despăgubite și la care să contribuie marii poluatori.

Statele Unite au acceptat în cele din urmă această inițiativă anul trecut la Sharm-el-Sheik (Egipt), în cadrul COP27 (Conferința ONU privind schimbările climatice), după ce au respins ideea la reuniunea anterioară din cauza condițiilor impuse de China. Inițiativa „Daune și pierderi” invocă responsabilitatea morală a țărilor industrializate, care, timp de aproape două secole, au fost principalele surse de poluare. Cu toate acestea, China pretinde că este o țară în curs de dezvoltare.

Spre deosebire de UE, China s-a angajat să devină neutră din punct de vedere al emisiilor de dioxid de carbon abia în 2060. Până atunci, președintele chinez Xi Jinping a dat asigurări că țara sa va reduce utilizarea cărbunelui începând cu 2026. Însă, până în 2022, China a aprobat cele mai multe centrale electrice noi pe cărbune din 2015 încoace, potrivit unui raport realizat de Center for Energy and Clean Air Research (CREA) și Global Energy Monitor (GEM). Emisiile de carbon ale Chinei sunt acum mai mult decât duble față de cele ale SUA, iar tendința este de creștere. Și asta într-un moment în care Europa și SUA iau măsuri serioase pentru a le reduce.

Uniunea Europeană nu concurează cu SUA doar în ceea ce privește obiectivele, ci și în ceea ce privește alocările generoase de fonduri pentru industria ecologică. Contraoferta UE la IRA – planul masiv de subvenții al SUA – este așa-numitul Plan industrial Green Deal. Dar, potrivit unei analize Politico, intră într-un „război al ofertelor” pe care nu îl poate câștiga.

Legea americană de reducere a inflației (IRA), în valoare de 369 de miliarde de dolari, este o inițiativă care ar trezi temeri în rândul executivului de la Bruxelles că ar putea atrage afacerile europene peste Atlantic. Temerile au fost exprimate clar de președintele Comisiei, Ursula von der Leyen.

„Trebuie să avem o alternativă la ofertele lansate în străinătate. Vrem ca industria să rămână aici, să prospere aici”, a declarat ea la lansarea Planului Green Deal.

Planul industrial Green Deal vine cu reduceri de impozite pentru companiile sustenabile, urmărește redirecționarea banilor către industriile tehnologice „curate” și relaxarea normelor privind ajutoarele de stat. Dar planul se confruntă cu critici majore din două motive, relatează Politico. În primul rând, se bazează în mare măsură pe liniile de finanțare existente, mai degrabă decât pe altele noi – Comisia exploatează fondurile necheltuite din mecanismul de 800 de miliarde de euro care finanțează rețelele naționale NREN și dorește să acorde scutiri fiscale pentru firmele ecologice în cadrul fondului său de energie alternativă REPowerEU, care a „reîmpachetat” 220 de miliarde de euro în împrumuturi neutilizate, cu încă 20 de miliarde de euro în împrumuturi noi puse în comun. În al doilea rând, riscă să antagonizeze țările UE din cauza temerilor că majoritatea subvențiilor vor merge către țările mari, în special Germania și Franța. Asta în ciuda faptului că aceste două au primit 80% din subvențiile aprobate de Comisie în 2022.

„UE face un pas important pentru tranziția ecologică. Dar firmele vor decide singure unde este cel mai atractiv mediu de afaceri”, a declarat un oficial american, citat de Politico.

Fără subvenții substanțiale, industria auto europeană este în pericol

UE și SUA se luptă, de asemenea, pentru impozitarea mașinilor electrice, doar că metodele sunt diferite. Biden a anunțat la începutul anului trecut o propunere politică ambițioasă care ar putea impune ca vehiculele electrice să reprezinte două treimi din mașinile noi vândute în SUA până în 2032. Prin urmare, Departamentul de Energie al SUA a anunțat că intenționează să ajute industria auto să treacă la vehiculele electrice cu 12 miliarde de dolari sub formă de împrumuturi și subvenții. Programul are ca scop construirea sau renovarea fabricilor în comunitățile cu facilități de producție auto existente și consolidarea lanțului de aprovizionare cu vehicule electrice naționale. În același timp, „producătorii de automobile din Europa se confruntă cu o provocare asimetrică”, a declarat Luca de Meo, președintele Asociației Constructorilor Europeni de Automobile.

„Nu mai suntem în fruntea cursei tehnologice (…) în timp ce subvențiile din UE pentru vehiculele electrice cu emisii zero sunt în scădere, vedem un sprijin masiv din partea competitorilor noștri din China și SUA”, a remarcat oficialul ACEA în contextul discuțiilor privind introducerea noului standard de poluare Euro 7, care ar urma să facă tranziția către mașinile electrice în Europa până în 2035.

În absența unor subvenții substanțiale, unele voci au avertizat la momentul respectiv că noile norme pun în pericol industria auto europeană și investițiile în acest sector și vor afecta economiile unor țări, amenințând mii de locuri de muncă.

„În forma lor actuală, normele de poluare Euro 7 pun în pericol industria auto din întreaga Europă. În același timp, ele pun în pericol locurile de muncă”, a avertizat ministrul ceh al transporturilor, Martin Kupka.

Pe de altă parte, o coaliție de opt țări a semnat un document neoficial prin care acuză Comisia Europeană că împovărează producătorii auto cu obligații suplimentare, relatează Euronews în context.