Subscribe
Majoritatea țărilor UE nu dispun de legi care să ofere garanții solide împotriva influenței politice asupra mass-media, lipsa acestora având consecințe negative asupra independenței jurnaliștilor și, prin urmare, asupra calității informațiilor pe care le primește publicul. Aceasta este concluzia unui studiu privind independența mass-media realizat de ECR Party, care analizează datele din ultimii zece ani (2014-2023), colectate din statele membre și din țările candidate.
Studiul analizează, printre altele, modul în care proprietatea asupra instituțiilor media și influența politică afectează pluralismul de opinie și libertatea de exprimare în contextul provocărilor cu care s-a confruntat mass-media în ultimul deceniu. Una dintre aceste provocări este concentrarea proprietății mass-media în mâinile guvernelor, a actorilor afiliați puterii și a oamenilor de afaceri în contextul crizelor economice repetate, precum și lacunele și/sau implementarea deficitară a legislației privind mass-media. Astfel, autorii concluzionează că este nevoie de o supraveghere reală prin intermediul organismelor care ar trebui să supravegheze imparțialitatea mass-media, precum și de un control eficient asupra proprietății trusturilor media și a finanțării publice a acestora. Chiar dacă unele țări, printre care și România, au impus întreprinderilor media obligația de a-și declara proprietatea, există un „eșec general” în ceea ce privește punerea în aplicare a acestor legi în ceea ce privește asigurarea transparenței informațiilor.
Mass-media vulnerabile din punct de vedere economic au fost deturnate de politici sau grupuri de interese
Citând rapoartele UNESCO, autorii studiului susțin că Europa a înregistrat o creștere constantă a deteriorării libertății presei și a pluralismului de opinie în ultimul deceniu, în timp ce democrațiile de pe continent s-au confruntat cu provocări care variază de la crize economice la terorism, migrație și, cel mai recent, războiul din Ucraina. Piața media s-a confruntat cu recesiuni repetate, care au favorizat concentrarea afacerilor atât pe orizontală, în același sector – presă scrisă, televiziune etc. – și intersectorial. Studiul notează că Europa a fost întotdeauna caracterizată de monopoluri și oligopoluri de presă, ceea ce reprezintă o anumită amenințare la adresa pluralismului, dar în ultimii ani această practică a fost folosită de guverne pentru a înrobi presa și a reduce la tăcere vocile disidente. Mediul economic instabil a lăsat presa fără surse de finanțare și vulnerabilă în fața guvernelor.
„Guvernele, oficialii guvernamentali sau persoane care au legături cu partidele aflate la putere și-au sporit controlul asupra presei comerciale, fie prin achiziții directe, fie prin aplicarea părtinitoare a normelor existente pentru a limita în mod intenționat pluralismul – contribuind astfel la un mediu care este, de asemenea, ostil presei”, afirmă autorii raportului.
În loc să aleagă o abordare comună a reglementării concentrării proprietății pentru a asigura un mediu concurențial sănătos pe piața media, statele membre și-au exercitat prerogativa de a legifera în această privință și au adoptat soluții diferite. În timp ce Țările de Jos, Irlanda, Portugalia și Spania au legi specifice privind concurența pe piața media, majoritatea țărilor UE au doar reglementări generale privind concurența și, separat, doar legi specifice privind mass-media.
Cele mai multe țări europene nu au legi eficiente împotriva interferențelor politice în afacerile mass-media
O altă problemă evidențiată de studiul ECR este intervenția directă a statului în fuziuni și achiziții. Astfel, potrivit documentului, în majoritatea țărilor europene, garanțiile legislative împotriva controlului mass-media de către politicieni, partide sau grupuri de interese sunt slabe sau inexistente. În timp ce țări precum Portugalia și Lituania interzic în mod explicit partidelor politice să dețină trusturi media, în Malta, de exemplu, cele două partide care alternează la guvernare se numără printre actorii cheie de pe piața media. Italia l-a avut, de asemenea, pe fostul prim-ministru Silvio Berlusconi, un renumit magnat al mass-mediei, care și-a folosit afacerile media pentru a-și face oferta politică. Dar presa nu a fost vulnerabilă doar la preluarea de către stat, ci și la oamenii de afaceri care au folosit-o pentru a-și promova propriile interese și, departe de a urmări profitul, au folosit-o pentru a exercita influență politică. Această tendință a fost deosebit de evidentă în țările din Europa Centrală și de Est și din Balcanii de Vest, unde, după criza economică globală din 2008, volumul investițiilor străine a scăzut, facilitând trecerea proprietății media de la companiile străine la câțiva oameni de afaceri locali.
Legile privind publicarea obligatorie a proprietății întreprinderilor media suferă din punct de vedere al transparenței
Aceste tendințe negative au fost contracarate în unele țări prin reglementări menite să asigure transparența proprietății trusturilor media. Cu toate acestea, deși majoritatea țărilor europene au cerințe formale de publicare a structurilor de acționariat ale întreprinderilor media, aceste obligații au adesea limitări, cum ar fi obligația de a divulga aceste informații doar autorităților, nu și publicului.
Publicitatea de stat – modul în care guvernele controlează presa fără a o deține
Proprietatea permite exercitarea de presiuni asupra independenței editoriale, dar influența politică poate fi exercitată chiar și fără a deține mass-media. Un astfel de mod de exercitare a influenței guvernului asupra presei este publicitatea de stat. Autorii studiului subliniază că în multe dintre țările analizate nu există reglementări care să asigure alocarea echitabilă și transparentă a publicității de stat, dar în Europa Centrală și de Est, unde moștenirea regimului autoritar se reflectă încă în relația dintre stat și mass-media, publicitatea din bani publici rămâne adesea una dintre puținele, dacă nu chiar singura sursă de finanțare a presei.
„Punerea în aplicare eșuată a normelor existente a dus la instrumentalizarea alocării de fonduri pentru a sprijini instituțiile pro-guvernamentale în detrimentul presei independente și critice. Studiile au arătat că mass-media favorabile guvernului primesc cea mai mare parte a publicității de stat și că între 2016-2018 a existat o creștere de cinci ori a posturilor care primesc peste 50% din finanțare de la guvern, unele dintre ele bazându-se chiar exclusiv pe publicitatea de stat”, se arată în studiu.
Autoritățile de reglementare slabe, conduse politic = presă aservită
Influența politică este, de asemenea, posibilă în mare măsură din cauza reglementărilor slabe în domeniul mass-media. Interferența politică – adesea prin numirea în aceste organisme a unor persoane afiliate partidelor aflate la putere – a redus capacitatea acestora de a asigura independența mass-media. Ca o consecință a slabei supravegheri, autorii studiului vorbesc despre controlul politic asupra serviciilor publice de media. Deși acestea ar trebui să fie accesibile publicului larg și să producă conținut pentru toată lumea, reflectând diferențele politice, sociale și culturale, guvernele au sporit controlul politic asupra consiliilor de administrație ale acestor mijloace de comunicare publice. Acest lucru a slăbit și conținutul informațiilor pe care le furnizează, notează autorii studiului. Aceștia observă că acest control politic asupra autorităților media a crescut în întreaga Europă, toate țările raportând un grad mai mare sau mai mic de influență politică în numirea directorilor de presă.
„Fără o supraveghere adecvată, „dezinformarea” poate fi folosită pentru a suprima mass-media de opoziție (…) În plus, dacă canalele media sunt cenzurate, segmente întregi ale populației pot rămâne fără surse alternative de informare”, subliniază autorii studiului ECR.
„Toate acestea s-au întâmplat într-un climat în care diseminarea informațiilor prin intermediul mediilor online a crescut, ceea ce reprezintă în sine o provocare pentru independența și fiabilitatea informațiilor pentru public”, adaugă ei.
Actul european privind libertatea presei – contribuția UE la depolitizarea presei
În ciuda tuturor acestor provocări, există speranță. Dincolo de exemplele pozitive din unele țări europene și de eforturile societății civile de a asigura independența mass-media, UE a devenit, de asemenea, din ce în ce mai activă în ceea ce privește impunerea unor standarde ridicate de protecție a mass-media. Un exemplu în acest sens este legislația europeană privind libertatea presei, care este concepută pentru a asigura o mai bună coordonare a reglementărilor naționale și convergența acestora în ceea ce privește stabilirea de garanții împotriva interferențelor statului într-o presă independentă. Regulamentul propus de Comisia Europeană și convenit cu ambasadorii statelor membre răspunde preocupărilor tot mai mari legate de politizarea presei, de lipsa de transparență în ceea ce privește proprietatea asupra mass-media și de alocarea de publicitate de stat către mass-media. Actul european privind libertatea presei stabilește un cadru legislativ cu noi norme și mecanisme pentru a îmbunătăți protecția jurnaliștilor împotriva politicii și pentru a asigura o piață media funcțională, inclusiv prin cooperare și convergență în materie de reglementare, inclusiv prin dispoziții pentru o mai bună transparență și alocarea echitabilă a resurselor economice.