În urma masacrului Hamas

Voi începe acest articol afirmând că nu cred că oricine care cunoaște măcar puțin istoria Israelului și modul în care acesta a tratat atacurile asupra propriului popor poate avea nici cea mai mică îndoială că ceea ce va urma în următoarele zile și luni nu va fi decât un război total care se va încheia, cel mai probabil, cu dispariția Hamas și, poate, a altor organizații teroriste suficient de nepăsătoare pentru a interfera cu securitatea israeliană. În sprijinul acestui argument, aduc în discuție evenimentele masacrului de la Jocurile Olimpice de la Munchen, cunoscut și sub numele de „Masacrul de la Munchen”, un eveniment tragic care a avut loc în timpul Jocurilor Olimpice de vară din 1972 din Munchen, Germania de Vest.

La 5 septembrie 1972, un grup terorist palestinian numit Septembrie Negru, asociat cu Organizația pentru Eliberarea Palestinei (OEP), a luat ostatici 11 membri ai echipei olimpice israeliene în Satul Olimpic. Teroriștii au cerut eliberarea prizonierilor palestinieni deținuți în închisorile israeliene și au amenințat că îi vor ucide pe ostatici dacă cererile lor nu vor fi îndeplinite. Pe parcursul următoarelor 20 de ore, lumea a privit cu groază cum o încercare de salvare ratată a autorităților germane a dus la moartea tuturor celor 11 sportivi și antrenori israelieni. Tragedia a provocat unde de șoc în întreaga comunitate olimpică și în întreaga lume, marcând un punct de cotitură sumbru în istoria sportului internațional, unde sfințenia Jocurilor Olimpice a fost încălcată în mod brutal de violența politică.

În urma masacrului de la München, Israelul a rămas profund traumatizat și înfuriat. Guvernul israelian, condus de prim-ministrul de atunci, Golda Meir, a fost hotărât să îi aducă pe făptași în fața justiției. Ca răspuns la acest atac, Israelul a lansat o operațiune secretă numită „Operațiunea Mânia lui Dumnezeu”. Misiunea avea ca scop depistarea și eliminarea responsabililor pentru masacrul de la Munchen, vizând figuri cheie din organizația Septembrie Negru. Campania s-a extins dincolo de autorii imediați, Israelul încercând să transmită un mesaj clar că actele de terorism împotriva cetățenilor săi nu vor rămâne nepedepsite. Răspunsul israelian, deși controversat și care a stârnit dezbateri privind etica asasinatelor cu țintă precisă, a demonstrat până unde este dispusă să meargă o națiune pentru a asigura siguranța și securitatea cetățenilor săi.

În urmă cu puțin peste 50 de ani, întreaga lume a văzut cât de departe poate merge reacția autorităților israeliene după ce aproape o duzină de oameni de-ai lor au fost uciși într-o țară străină. Să ne oprim un moment și să ne imaginăm cât de departe va merge reacția Israelului după ce 1300 de oameni de-ai lor, inclusiv bătrâni, femei și copii, au fost uciși pe teritoriul național, în casele lor, pe străzi, în cea mai sfântă dintre zilele evreiești, Sabatul.

Începând de vineri,¹³ octombrie, forțele de apărare israeliene au trimis deja un ordin de evacuare din nordul Fâșiei Gaza pentru peste un milion de palestinieni. Cel mai probabil, acesta este un precursor a ceea ce va deveni invazia Israelului pe teritoriul disputat, o invazie care va avea ca unic scop eliminarea celei mai mici urme de activitate a Hamas și asigurarea că un eveniment atât de oribil ca cel de sâmbătă nu se va mai repeta niciodată.

Tragedia care se desfășoară va provoca, cel mai probabil, o suferință imensă pentru cei peste 2 milioane de palestinieni care trăiesc în această întindere de pământ suprapopulată, care nu au unde să fugă sau să se ascundă și care sunt strânși centimetru cu centimetru între fanatismul Hamas și răspunsul israelian. Ca în toate războaiele, cei nevinovați vor suferi cel mai mult. Ca în toate războaiele, violența va genera și mai multă violență. Așa cum am văzut în anii trecuți, beneficiile progreselor tehnologice, iluminarea minții umane cu acces aproape nelimitat la cunoaștere nu ne-a învățat încă faptul că uciderea nu va duce decât la mai multe crime în viitor.

Reacția israeliană brutală care va urma cu siguranță, oricât de justificată ar fi, nu va aduce alinare niciunui suflet.