Subscribe
Sâmbăta trecută, Camera Reprezentanților a SUA a aprobat un pachet de ajutor militar pentru aliații străini. Aproximativ 95 de miliarde de dolari, care vor fi împărțite între cele trei crize internaționale majore care amenință lumea occidentală și democrațiile noastre: 8 miliarde de dolari pentru Taiwan și aliații din Asia de Sud-Est; 26 de miliarde de dolari pentru Israel și un nou ajutor umanitar pentru civilii din Gaza. Dar cele mai mari cheltuieli sunt pentru conflictul din Ucraina: până la 60 de miliarde de dolari pentru Kiev, din care 10 miliarde de dolari sunt împrumutate până în 2026. Se așteaptă aprobarea finală din partea Senatului, care este puțin probabil să se confrunte cu alte complicații. Votul „da” din Camera Reprezentanților a fost dat cu o diferență considerabilă: 311 voturi pentru, 112 împotrivă. Un semn destul de semnificativ: potrivit surselor Star, va fi nevoie de mai puțin de o săptămână pentru ca noile arme să fie trimise în Ucraina, deoarece zvonurile neoficiale sugerează că pregătirile pentru livrări au început deja înainte de votul din Parlament. Un avertisment, așadar, pentru întreaga Europă, care nu ar trebui să ezite să sprijine din nou Ucraina, pentru a ajunge – sperăm cât mai curând posibil – la o poziție în care Occidentul să poată începe un dialog cu agresorul rus dintr-o poziție de superioritate.
Da-ul lui Trump este un semnal pentru întreaga Europă
Semnalul a venit în special din partea fracțiunii republicane. Într-adevăr, trimiterea de noi fonduri către Ucraina nu ar fi fost posibilă fără sprijinul neoficial al lui Donald Trump. Fostul președinte pare să fi abandonat linia izolaționistă din ultimele luni în favoarea unei mai mari deschideri față de cauza ucraineană: „După cum toată lumea este de acord”, a scris magnatul pe Truth joia trecută, „supraviețuirea și puterea Ucrainei ar trebui să fie mult mai importante pentru Europa decât pentru noi, dar sunt și pentru noi. O deschidere care a fost demonstrată și de faptul că adevăratul arhitect al votului pozitiv în Congres a fost Mike Johnson, președintele Camerei Reprezentanților și un loialist al lui Trump. Și de faptul că între cei doi continuă să existe o relație de susținere reciprocă: „Face o treabă foarte bună în circumstanțe foarte dificile”, a declarat Trump în ultimele zile, referindu-se în mod special la Johnson. Probabil că este prea devreme pentru a vorbi despre un sprijin deplin al republicanilor pentru Ucraina, dar ceea ce este sigur este că deschiderea lui Trump și a unor figuri proeminente din lumea conservatoare americană este un semnal pentru întreaga Europă: trebuie să continuăm să sprijinim Ucraina pentru ca aceasta să ajungă la sfârșitul războiului într-o poziție de paritate sau superioritate față de Rusia.
Diplomația nu înseamnă să te apleci în fața inamicului
Aceasta este probabil baza diplomației, care nu ar trebui să se reducă la a se pleca în fața inamicului și a fi de acord cu toate cererile sale. Sprijinirea Ucrainei este crucială nu numai pentru a preveni o escaladare a războiului și o posibilă intrare a trupelor Moscovei în inima continentului european. Mai mult decât atât, sprijinirea Ucrainei va fi crucială pentru acordurile post-conflict. Acesta este motivul deschiderii lui Trump față de Kiev, în urma a ceea ce a făcut deja pentru a rezolva crize la fel de importante, cum ar fi criza nord-coreeană în 2017 și cea iraniană în 2020. Și, de asemenea, în urma lecțiilor lui Ronald Reagan, care a câștigat Războiul Rece împotriva Uniunii Sovietice prin diplomație, dialog și o mână fermă.
Europa învinge indecizia
Uniunea Europeană trebuie acum să răspundă cu fermitate la decizia SUA. Ea trebuie să răspundă pozitiv, depășind indecizia și discuțiile prelungite care încetinesc procesul decizional privind trimiterea de noi arme și, în același timp, ar putea să-l încurajeze pe președintele rus Vladimir Putin să continue presiunile asupra teritoriilor implicate în conflict: de fapt, se pare că Rusia se pregătește pentru o nouă ofensivă în vară, iar Ucraina nu poate fi luată pe nepregătite. Orice ezitare din partea claselor conducătoare europene și americane înseamnă pierderi de vieți omenești, de provizii și de părți de teritoriu. Strategia aprovizionării este, așadar, cea mai bună armă occidentală împotriva avansului rusesc, împotriva celor care continuă să pledeze neîncetat pentru calea pacifismului, care ar însemna, în schimb, capitularea și acceptarea unor concesii majore în fața Rusiei. Iar Europa nu își poate permite acest lucru.