Iranul are un nou președinte. Will We Have Stability in the Middle East?

Moartea subită a preşedintelui Iranului, Ebrahim Raisi, într-un ciudat accident de elicopter, într-o zonă izolată a ţării, a tulburat extrem de mult apele din Orientul Mijlociu. Experţii în relaţii internaţionale vorbeau în urmă cu două luni despre “evoluţii imprevizibile” ale fatidicului accident asupra situaţiei – şi aşa tensionată – din regiune Unii avertizau că dispariţia lui Raisi – care, în trei ani de mandat, a instaurat ultraconservatorismul în societatea iraniană şi a imprimat o linie şi mai dură politicii externe – ar urma să radicalizeze şi mai mult discursul politic de la Teheran împotriva SUA şi a Israelului în perioada în care Iranul va intra în procedura stufoasă de negocieri între diferitele facţiuni de dinaintea alegerilor anticipate pentru desemnarea unui nou preşedinte.

Deşi nu au fost făcute publice cauzele oficiale ale prăbuşirii elicopterului prezidenţial, pe mai multe canale politice şi media a apărut informaţia conform căreia vinovatul principal ar fi SUA. Aceasta nu numai pentru că elicopterul era de fabricație americană, ci și pentru că era vechi și uzat, la fel ca întreaga flotă iraniană, care nu poate fi reînnoită din cauza sancțiunilor occidentale. Pe de altă parte, potrivit analiștilor de politică externă, moartea președintelui a ridicat, de asemenea, posibilitatea unor noi proteste în contextul vidului de putere din Teheran. Imagini cu femei iraniene dansând la știrile despre „Măcelarul din Teheran” au circulat pe rețelele sociale, alături de mesaje de condoleanțe din partea șefilor de stat din întreaga lume.

Fostul președinte iranian Ebrahim Raisi, decedat la 19 mai, era considerat un posibil succesor al liderului revoluției islamice Ayatollah Khamenei, liderul suprem al Iranului. Raisi s-a remarcat prin reprimarea sângeroasă a unora dintre cele mai ample proteste din istoria țării și prin lobby-ul său în cadrul negocierilor nucleare cu puterile mondiale, solicitând scutiri majore de la sancțiunile SUA în schimbul unor restricții modeste privind utilizarea de către țara sa a tehnologiei tot mai avansate. Poziția lui Ebrahim Raisi a fost, de asemenea, încurajată de retragerea haotică a armatei americane din Afganistanul vecin, precum și de schimbările în pozițiile politice ale Casei Albe.

Fostul președinte Raisi a intensificat tensiunile cu SUA

Potrivit Foreign Policy, în cei trei ani de mandat, Raisi a accelerat îmbogățirea uraniului și a făcut din Iran un antagonist și mai clar al SUA. Aceasta după ce predecesorul său, Hassan Rouhani, a urmărit o relaxare a relațiilor țării cu Occidentul, în special cu privire la politica nucleară a Iranului. În același timp, sub conducerea lui Raisi, Iranul a sprijinit Rusia în războiul său împotriva Ucrainei prin exporturi masive de drone și artilerie Shahed și a intensificat acțiunile militare împotriva Israelului după atacul Hamas din octombrie 2023 asupra acestei țări, lansând atacuri masive cu drone și rachete împotriva Israelului cu doar o lună înainte de moartea sa.

Pe plan intern, după numai un an de mandat, Raisi a impus o aplicare mai strictă a „legii hijabului și castității” din Iran. Arestarea tinerei Ahsa Amini, iraniană de origine kurdă, de către poliția antirevoltă pentru încălcarea acestor restricții privind femeile și moartea acesteia în închisoare au deschis un lung șir de proteste, care s-au dovedit a fi cea mai importantă provocare la adresa conducătorilor clerici ai Iranului de la Revoluția islamică din 1979. Sute de oameni au fost uciși atunci, potrivit organizațiilor pentru drepturile omului, iar multe femei care au îngropat membri ai familiei în acel moment au postat acum videoclipuri pe rețelele de socializare în care beau și dansează la moartea „Măcelarului din Teheran”.

Experții politici internaționali au estimat că, indiferent de cine îl va înlocui pe Raisi, este puțin probabil ca strategia urmărită de fostul președinte să se schimbe, fiind consolidată în eșaloanele superioare ale conducerii politice și clericale din Iran. Cert este că, din lista scurtă de posibili succesori ai lui Khamenei, singurul menționat a fost șeful său, Mojtaba. Gardienii Revoluției au încercat să folosească incidentul pentru a-și consolida poziția la vârful statului iranian și există chiar posibilitatea ca tragedia să lase o mică deschidere pentru noi mișcări de protest.

Mesajele candidaților prezidențiali, populismul în variantă islamistă

Moartea lui Ebrahim Raisi a perturbat un echilibru fragil al puterii în cadrul regimului teocratic de la Teheran, consideră profesorul român de relații internaționale Valentin Naumescu, fost secretar de stat în Ministerul de Externe de la București. Valentin Naumescu a subliniat că în accidentul de elicopter în care a murit Raisi a murit și ministrul de externe Hossein Amir-Abdollahian, care coordona politica externă agresivă a Iranului, era de asemenea un adept al liniei dure și un apropiat al Gardienilor Revoluției Islamice, temutul grup paramilitar prin care ayatolahii controlează țara cu mână de fier. Hossein Amir-Abdollahian are meritul de a fi negociat cu succes o reconciliere cu Arabia Saudită și de a fi menținut relația destul de tensionată cu Pakistanul pe un făgaș echilibrat. Expertul român în relații internaționale a mai explicat că un nou președinte ar trebui numit în termen de 50 de zile de la decesul celui precedent, un timp foarte scurt în care taberele de putere de la Teheran ar trebui să negocieze cine îi va succeda lui Raisi. Potrivit sursei citate, acest lucru este de natură să radicalizeze și mai mult poziția Iranului în străinătate.

„Nu procedura este neclară, ci consecințele declanșate în interiorul regimului autoritar de la Teheran de acest eveniment perturbator. Prin urmare, va urma o conducere executivă interimară și o posibilă competiție internă intensă între facțiunile existente în următoarele 50 de zile, fiecare încercând să câștige simpatia și încrederea internă printr-un discurs cât mai intransigent împotriva Israelului și a Statelor Unite (populism în varianta sa islamistă). Teocrația iraniană funcționa de obicei pe baza planificării, a deciziilor cristalizate și a numirilor cu mult înainte ca acestea să fie înfășurate formal în „alegeri populare”. De data aceasta, nu cred că regimul are pregătită soluția unei succesiuni discutate și agreate de toate facțiunile, moderate sau radicale”, a scris expertul român pe pagina sa de Facebook.

Autoritățile de la Teheran nu au anunțat încă oficial cauza prăbușirii elicopterului în care au fost ucise nouă persoane, printre care președintele și ministrul de externe. Dar Kremlinul a identificat vinovatul: Statele Unite, care, prin sancțiunile impuse Teheranului, au împiedicat echiparea flotei aeriene iraniene.

„Americanii nu recunosc acest lucru, dar realitatea este că alte țări împotriva cărora SUA au anunțat sancțiuni nu primesc piese de schimb pentru echipamentele americane, inclusiv pentru aviație”(…)

„Vorbim despre provocarea deliberată de daune cetățenilor obișnuiți care folosesc aceste vehicule, iar atunci când nu sunt furnizate piese de schimb, acest lucru este direct legat de scăderea nivelului de siguranță”, a declarat ministrul rus de externe Serghei Lavrov.

Acest lucru a fost confirmat de imaginile cu epava elicopterului difuzate de mass-media iraniană de la locul accidentului, care arată un elicopter Bell 212 prăbușindu-se în munți. Potrivit Financial Times, adevăratul „vinovat” este flota aeriană învechită, marcată de ani de uzură, care este, de fapt, „o metaforă pentru întregul regim de la Teheran”.

Blocat de ani de zile de sancțiunile occidentale, Iranul nu a putut să își reînnoiască flota și nu a avut acces la piese de schimb și contracte de întreținere.

„Flota aeriană a Iranului este o metaforă pentru întregul regim”, a declarat Ali Ansari, fondatorul Institutului de Studii Iraniene de la Universitatea St Andrews.

„Este vechi, nu ar trebui să poată continua să zboare, și totuși o face – până când nu o mai face”, a declarat el pentru Financial Times.

Un reformist și un ultraconservator în turul doi al alegerilor prezidențiale din Iran

La 5 iulie, în Iran s-au deschis urnele pentru al doilea tur al alegerilor prezidențiale. În al doilea tur al acestor alegeri, candidatul reformist Masoud Pezeshkian și ultraconservatorul Saeed Jalili, care s-a clasat pe locul doi în primul tur, s-au confruntat în cursa pentru succesiunea lui Ebrahim Raissi. În Iran, de la Marea Caspică, în nord, până la Golf, în sud, aproximativ 61 de milioane de alegători s-au prezentat la vot în 58 638 de secții de votare. După cum era de așteptat, sondajele au fost urmărite îndeaproape în străinătate, deoarece Iranul se află în centrul mai multor crize geopolitice, de la războiul din Gaza la dosarul nuclear, în care Teheranul este în conflict cu țările occidentale, în special cu SUA. Pe fondul nemulțumirii populației, în special cu privire la starea economiei, care a fost puternic afectată de sancțiuni, alegerile pentru înlocuirea lui Ebrahim Raissi au fost organizate în grabă. Prezența la vot în primul tur, care a avut loc în urmă cu o săptămână, a fost de 39,92% din cei 61 de milioane de alegători. Aceasta reprezintă cea mai scăzută prezență la vot în Iran din ultimii 45 de ani, departe de participarea de aproximativ 80% la alegerile prezidențiale de la sfârșitul secolului XX. Opoziția din Iran, precum și cea din diaspora, au îndemnat cetățenii să boicoteze scrutinul, afirmând că taberele conservatoare și reformiste sunt două fețe ale aceleiași monede.

„Este complet fals să se creadă că cei care nu au votat în primul tur sunt împotriva sistemului”, a declarat liderul suprem Ayatollah Ali Khamenei, care i-a îndemnat pe alegători să meargă la urne miercuri.

Cine este noul președinte al Iranului?

În primul tur de scrutin din 28 iunie, patru candidați au fost declarați eligibili pentru a participa la alegerile pentru înlocuirea lui Ebrahim Raissi, iar Consiliul Gardienilor Revoluției Iraniene a respins alți doi. Parlamentarul reformist Masoud Pezeshkian, un chirurg în vârstă de 69 de ani, s-a clasat pe primul loc cu 42,4% din voturi, față de 38,6% pentru Saeed Jalili, al doilea clasat. Pezeshkian și-a afirmat loialitatea față de republica islamică. El a făcut apel la un Iran mai deschis în relațiile sale cu Occidentul și a pledat pentru o „relație constructivă” cu Washingtonul și țările europene pentru „a scoate Iranul din izolare”. Masoud Pezeshkian a beneficiat de sprijinul foștilor președinți Mohammad Khatami, un reformist, și Hassan Rouhani, un moderat.

Adversarul lui Masoud Pezeshkian în turul doi a fost ultraconservatorul Saeed Jalili, 58 de ani. Jalili este cunoscut pentru poziția sa inflexibilă împotriva puterilor occidentale. El a fost susținut de Mohammad-Bagher Ghalibaf, președintele conservator al parlamentului, care s-a clasat pe locul al treilea cu 13,8% din voturi în primul tur. Ca fost negociator al programului nuclear, Jalili și-a menținut poziția intransigentă față de Occident, susținând că Teheranul nu are nevoie de acordul privind programul nuclear iranian, semnat în 2015 cu SUA și alte puteri mondiale. Said Jalili a denunțat ferm acordul, care a impus restricții asupra activității nucleare a Teheranului în schimbul unei relaxări a sancțiunilor, afirmând că acesta „a încălcat liniile roșii ale Teheranului” prin acceptarea unor „inspecții neobișnuite” la siturile nucleare iraniene.

Noul președinte iranian ales la 5 iulie este Masoud Pezeshkian, care l-a învins pe rivalul său conservator Saeed Jalili. Din cele 30 de milioane de voturi exprimate, Pezeshkian a obținut 53,3%, în timp ce Saeed Jalili a obținut 44,3%.

„Numărarea voturilor a fost finalizată, iar candidații au fost informați cu privire la rezultat. Pezeshkian are un avans de aproximativ trei milioane de voturi față de adversarul său Saeed Jalili, un adept al liniei dure”, au declarat sursele, care au solicitat anonimatul.

Alegerea lui Masoud Pezeshkian va avea un impact redus asupra politicilor republicii islamice. Noul președinte va fi strâns implicat în selectarea succesorului ayatollahului Ali Khamenei, liderul suprem al Iranului, în vârstă de 85 de ani, care ia toate deciziile privind cele mai importante probleme de stat. În același timp, președintele Iranului are puteri limitate: el este însărcinat cu punerea în aplicare a orientărilor politice generale ale guvernului stabilite de ayatollahul Ali Khamenei.

The text was translated by an automatic system