Subscribe
Rolul crucial al țărilor în cadrul instituțiilor europene
Giorgia Meloni (FdI, ECR) a decis să se concentreze pe Raffaele Fitto (FdI, ECR) pentru a avea un rol important în Comisia Europeană, condusă din nou de Ursula von der Leyen (CDU, PPE).
Fitto, originar din sudul Italiei, districtul Lecce, se pregătește să aterizeze la Bruxelles și îi mulțumește premierului italian pe rețelele sociale.
Președinta însăși a subliniat importanța de a avea o persoană de încredere în cadrul Comisiei Europene, mai ales într-o perioadă delicată ca aceasta, în care Italia se vede nevoită să se ocupe de chestiuni cruciale, cum ar fi mai cunoscutul PNRR, pe care Fitto, în calitate de ministru al afacerilor europene, l-a gestionat până acum cu mare pricepere, aducând la destinație peste 90 % din fondurile alocate.
Este clar că opoziția își face datoria.
Opoziția face în mod clar un efort.
Elly Schlein, secretarul PD (S&D), și-a exprimat îndoielile cu privire la Fitto și la capacitatea sa de a gestiona contextul european divers.
Pe de altă parte, din partea celorlalți membri ai coaliției guvernamentale, există încredere că Fitto va reprezenta candidatul italian pentru Comisia Europeană și nu un nominalizat de partid.
Forza Italia (FI, PPE), reprezentată de liderul său și viceprim-ministrul italian Antonio Tajani, îl va sprijini pe Fitto și acest lucru ar putea influența pozitiv și opinia Partidului Popular European cu privire la candidatul italian.
Au urmat rapid comentariile unui alt politician influent din aceeași regiune cu Fitto.
Antonio Decaro (PD, S&D), în ciuda diferențelor politice, a recunoscut integritatea și onestitatea intelectuală a lui Fitto.
Decaro a declarat că a avut o relație de lucru excepțională cu Fitto și că amândoi au acordat prioritate bunăstării națiunii în fața loialității față de partid.
Tajani, Von Der Leyen, Metsola: acesta este tridentul PPE care s-a întâlnit ieri pentru a discuta nominalizarea lui Fitto.
Toți trei sunt de acord cu alegerea politicianului de lungă durată care a fost deja guvernator al regiunii Puglia și, de asemenea, ministru în guvernul Berlusconi din 2008 până în 2011.
În special, viceprim-ministrul și ministrul de externe Tajani speră că Fitto va avea un portofoliu important în cadrul Comisiei Europene.
Italia, de fapt, nu este doar una dintre țările fondatoare ale Uniunii Europene, ci și una dintre primele economii importante din cadrul acesteia. 
Fitto, în cadrul guvernului Meloni, deține delegații-cheie, după cum s-a menționat, inclusiv afaceri europene și coordonarea PNRR, iar absența sa ar putea crea un gol semnificativ.
Meloni va trebui să facă față provocării de a numi un succesor care să poată menține influența italiană în Europa și să gestioneze problemele interne delicate legate de distribuirea delegațiilor.
O mică remaniere guvernamentală nu poate fi, din toate punctele de vedere, exclusă, poate „mutând” câțiva miniștri pentru a rezolva problemele în curs.
Deocamdată, linia confirmată este cea a menținerii delegațiilor în cadrul Palatului Chigi, cu ipoteza încă incertă a creării unui nou subsecretar de stat.
Desemnarea lui Raffaele Fitto drept candidat italian la Comisia Europeană a stârnit entuziasmul și al mișcării de tineret Fratelli d’Italia.
Reprezentanții locali din Puglia au exprimat un sentiment de mândrie pentru faptul că unul dintre reprezentanții lor a fost ales pentru o funcție atât de prestigioasă, văzând în această numire o recunoaștere a muncii depuse de-a lungul anilor și un semnal pozitiv pentru viitorul regiunii lor, care anul viitor va fi, de asemenea, chemată să voteze pentru noul guvern local.
În concluzie, alegerea lui Raffaele Fitto în funcția de comisar european reprezintă o evoluție crucială pentru politica italiană.
Dacă acesta părăsește Palazzo Chigi, Italia ar putea pierde un ministru influent.
Cu toate acestea, expertiza sa va spori influența Italiei la Bruxelles, ducând la un impact pozitiv atât asupra politicilor europene, cât și asupra celor naționale.
Succesul acestei numiri va fi vital pentru viitorul Italiei, având în vedere rolul semnificativ pe care Uniunea Europeană îl joacă în numeroase dosare și probleme importante.