Subscribe
În 2024, Italia va marca o etapă importantă în tranziția energetică, cu aproape jumătate din necesarul național de energie electrică acoperit din surse regenerabile.
Potrivit bilanțului energetic publicat de Terna, compania care gestionează rețeaua națională de electricitate, 41,2% din energia consumată a fost produsă din surse regenerabile, cea mai mare cifră înregistrată vreodată în țară. În termeni absoluți, în 2024 s-au consumat 312 mii gigawați oră (GWh) de energie electrică, din care 128 mii GWh au provenit din surse regenerabile. Acest rezultat a fost posibil datorită creșterii semnificative a capacității instalate a centralelor regenerabile, care a înregistrat o creștere de 29% față de 2023, adăugând 1,6 gigawați (GW) la rețea. În prezent, puterea totală a instalațiilor regenerabile din Italia a ajuns la 76,6 GW, din care 37,1 GW din fotovoltaic și 13 GW din eolian. Infrastructurile de stocare a energiei, cum ar fi bateriile pentru autoconsum, au înregistrat, de asemenea, o creștere semnificativă cu 730 de mii de instalații noi care au adăugat 5,5 GW de putere. În ciuda creșterii capacității instalate, producția totală de energie electrică din surse regenerabile a crescut cu „doar” 13,4%. Aceste date reflectă o caracteristică intrinsecă a surselor regenerabile: variabilitatea. Spre deosebire de o centrală pe cărbune, care poate funcționa la capacitate maximă aproape tot anul, centralele eoliene și fotovoltaice depind de condițiile meteorologice, cum ar fi vântul și soarele, ceea ce face ca producția lor să fie mai puțin constantă. În 2024, sursele regenerabile au fost deosebit de productive în primele șase luni ale anului, datorită condițiilor meteorologice favorabile. Producția hidroelectrică a crescut cu 30,4%, urmată de cea fotovoltaică cu o creștere de 19,3%. Cu toate acestea, producția eoliană a scăzut cu 5,6%, la fel ca și producția geotermală (-0,8%). O altă cifră semnificativă pentru 2024 este scăderea cu 6,2% a producției de energie din combustibili fosili. Acest rezultat se datorează în principal dezafectării progresive a centralelor pe cărbune, o alegere strategică pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și promovarea tranziției către un model energetic mai durabil. Analizând în detaliu sursele regenerabile, centralele eoliene au contribuit cu 32,3% din producția totală, urmate de centralele hidroelectrice (26,8%), fotovoltaice (20,4%), centralele pe biomasă (15%) și geotermale (5,5%). Aceste cifre evidențiază importanța unui mix diversificat de surse regenerabile pentru a asigura o mai mare reziliență și stabilitate a rețelei electrice. În ciuda progreselor semnificative, calea către decarbonizarea sectorului energetic italian nu este lipsită de provocări. Variabilitatea surselor regenerabile necesită o consolidare a infrastructurii de stocare a energiei și o mai bună integrare a rețelelor electrice pentru a gestiona vârfurile de producție și de consum. În plus, va fi esențial să se investească în continuare în inovarea tehnologică pentru a îmbunătăți eficiența instalațiilor existente și pentru a dezvolta altele noi. Creșterea energiei fotovoltaice și eoliene, în special, ar putea fi accelerată prin politici de stimulare și simplificare birocratică, făcând instalarea de noi centrale mai accesibilă atât la nivel industrial, cât și la nivel național. Recordul atins de Italia în 2024 reprezintă un semnal pozitiv nu numai la nivel național, ci și la nivel european. Cu 41,2% din energia electrică produsă din surse regenerabile, Italia se poziționează ca un exemplu virtuos în lupta împotriva schimbărilor climatice și în tranziția către un sistem energetic mai durabil.
Acest rezultat demonstrează că, în ciuda dificultăților, este posibilă reconcilierea creșterii economice cu protecția mediului, promovând în același timp inovarea tehnologică și crearea de noi locuri de muncă în sectorul energiei regenerabile. 2024 marchează un punct de cotitură pentru Italia în călătoria sa către un viitor energetic mai durabil. Creșterea capacității instalate și a producției din surse regenerabile, împreună cu reducerea dependenței de combustibilii fosili, evidențiază angajamentul țării față de tranziția ecologică. Cu toate acestea, pentru a menține și accelera acest impuls, va fi necesar să se abordeze provocările legate de gestionarea rețelei și de eficiența instalațiilor, promovând în același timp politici care să stimuleze în continuare adoptarea energiei regenerabile. Europa în ansamblu va privi Italia ca pe un exemplu valid și eficient în perspectiva tranziției ecologice pe care mulți o speră.
Alessandro Fiorentino