Lucrătorii din afara UE rămân o resursă vitală pentru agricultura europeană

Între noi reguli și deschideri ale Comisiei Europene, lucrătorii agricoli de pe alte continente rămân protagoniștii discuțiilor politice

Agricultura a fost întotdeauna unul dintre sectoarele economice fundamentale pentru orice națiune, asigurând hrană, materii prime și locuri de muncă. În Europa, producția agricolă este supusă unor provocări constante, printre care se numără schimbările climatice, fluctuațiile prețurilor materiilor prime și necesitatea de a asigura securitatea alimentară pentru o populație în continuă creștere și, în acest context, lucrătorii agricoli din afara UE au dobândit un rol din ce în ce mai important, devenind o resursă vitală pentru industria agricolă europeană.

Uniunea Europeană (UE) găzduiește o populație numeroasă de lucrători agricoli din afara UE din diferite părți ale lumii, inclusiv din țări din Africa, Asia și America Latină. Acești lucrători îndeplinesc o varietate de sarcini esențiale în sectorul agricol, cum ar fi plantarea, recoltarea, tăierea și îngrijirea culturilor, iar dedicarea lor proverbială la locul de muncă a avut întotdeauna un impact semnificativ asupra producției și competitivității agriculturii europene. Unul dintre principalele motive pentru care lucrătorii agricoli din afara UE au devenit atât de indispensabili este lipsa forței de muncă locale disponibile pentru a îndeplini aceste sarcini din cauza urbanizării și industrializării, care au dus adesea la o migrație a populației rurale către orașe, lăsând goluri în comunitățile agricole. În plus, unele locuri de muncă în agricultură necesită competențe și cunoștințe specifice care pot fi dobândite numai prin experiență directă în domeniu, pe care lucrătorii din afara UE le includ adesea în experiențele lor profesionale și, cu aceste competențe, contribuie la menținerea productivității agricole.

Cu toate acestea, prezența lucrătorilor agricoli din afara UE în UE ridică, de asemenea, probleme complexe, inclusiv în ceea ce privește drepturile lucrătorilor, protecția socială și integrarea în societatea gazdă. Este esențial să ne asigurăm că acești lucrători sunt tratați în mod corect și cu toate drepturile acordate, cu condiții de muncă decente și salarii adecvate. Măsuri precum contracte de muncă clare, acces la asistență medicală și includerea în sistemele de securitate socială sunt esențiale pentru a asigura bunăstarea lucrătorilor agricoli din afara UE. Integrarea culturală este un alt aspect important atunci când este vorba de lucrători agricoli de pe alte continente, deoarece aceștia se află adesea departe de familiile lor și de rădăcinile lor istorice și se pot confrunta cu provocări în încercarea de a se adapta la noi medii. Comunitățile și organizațiile locale pot juca un rol crucial în a-i ajuta pe acești lucrători să se simtă bineveniți și susținuți. Inițiative precum cursurile de limbi străine, programele de orientare și evenimentele culturale pot contribui la promovarea integrării și la crearea de legături pozitive între diferitele comunități implicate.

Politica UE privind imigrația și munca sezonieră joacă un rol esențial în reglementarea lucrătorilor agricoli din afara UE. Programele de muncă temporară și vizele speciale permit lucrătorilor să intre în UE pentru perioade limitate, pentru a răspunde nevoilor sezoniere ale agriculturii, dar, cu toate acestea, este important să ne asigurăm că aceste politici sunt echilibrate și nu conduc la abuzuri sau la excluderea lucrătorilor, așa cum s-a întâmplat deja în trecut. Supravegherea minuțioasă, împreună cu mecanismele de control adecvate, pot contribui la prevenirea practicilor de angajare ilegale sau neloiale.

Este interesant faptul că unele țări europene au adoptat abordări diferite în ceea ce privește angajarea lucrătorilor agricoli din afara UE și, în timp ce unele națiuni preferă să angajeze lucrători sezonieri doar atunci când există un deficit de forță de muncă la nivel local, alte țări au creat sisteme mai structurate pentru a permite intrarea și munca în mod regulat. Abordarea problemelor legate de drepturile muncii, protecția socială și incluziunea va fi esențială pentru a asigura un mediu de lucru echitabil și durabil. Cu ajutorul unor politici bine concepute și al unui angajament comun al instituțiilor și al societății civile, este posibil să se maximizeze beneficiile care decurg din prezența lucrătorilor agricoli din afara UE, creând un echilibru între nevoile agriculturii și drepturile fundamentale ale omului. Atâta timp cât nu există programe comunitare care să îi apropie pe tinerii europeni de munca în agricultură, sprijinul profesional din partea cetățenilor din afara UE rămâne indispensabil.

Italia, în fața urgenței debarcărilor clandestine, se află în prima linie pentru o politică serioasă de regularizare a fluxurilor pentru cetățenii extracomunitari care doresc să lucreze în sectorul agricol, fie că este vorba de muncă sezonieră sau pe termen lung. Acesta este motivul pentru care lucrează pentru reactivarea unei politici de fluxuri controlate care să permită atât regularizarea contractuală, cât și legală a celor care solicită intrarea din aceste motive.