Lupta împotriva microplasticelor și Comisia Europeană

Microplasticele reprezintă o amenințare din ce în ce mai mare la adresa mediului și a sănătății umane din întreaga lume, iar Europa intenționează să ia măsuri.

Amenințarea din ce în ce mai mare la adresa mediului este reprezentată de particulele de plastic extrem de mici, adesea mai mici de 5 milimetri, care pot proveni din diverse surse, inclusiv deșeuri de plastic, produse de îngrijire personală, industria textilă și altele. Aceste particule minuscule se infiltrează în ecosistemele acvatice și terestre și chiar în aerul pe care îl respirăm, provocând daune ireparabile organismelor vii și mediului în general. Recunoscând această amenințare tot mai mare, Comisia Europeană a luat inițiative semnificative pentru a combate problema microplasticelor, care sunt adesea adăugate intenționat la diverse produse industriale.

Microplasticele se găsesc în fiecare colț al planetei, de la fundul oceanelor până la vârfurile munților, în mare parte datorită faptului că microplasticele pot persista în mediu timp de sute de ani și chiar mai mult.

Sursele acestor microparticule sunt multe și variate, iar una dintre cele mai importante este legată de materialele plastice convenționale care se fragmentează în timp sub acțiunea agenților atmosferici, cum ar fi soarele și vântul. În plus, produsele de consum comune, cum ar fi detergenții, cosmeticele și produsele de curățare, conțin adesea microplastice sub formă de bile sau particule în suspensie, adăugate intenționat pentru a îmbunătăți eficiența produsului. Alte surse includ uzura anvelopelor auto, eliberarea fibrelor de plastic din țesăturile sintetice în timpul spălării și dispersia peletelor de plastic utilizate în industria prelucrătoare.

Microplasticele reprezintă o amenințare pentru sănătatea umană, pentru mediu și pentru organismele acvatice, de la fauna marină la pești, care pot ingera aceste particule, cu consecințe potențial grave. Microplasticele se pot acumula în țesuturile organismelor, compromițându-le sănătatea și ajungând chiar în alimentele de larg consum, reprezentând o adevărată contaminare. Astfel de fragmente mici de plastic pot elibera în continuare substanțe chimice toxice, cum ar fi plastifianții, care pot dăuna organismelor și ecosistemelor din jur. Particulele de plastic pot fi purtate de vânt, ajungând în aerul pe care îl respirăm, și pot polua solul, afectând creșterea plantelor și calitatea terenurilor agricole. Dispersia microplasticelor în mediul terestru poate avea, de asemenea, efecte negative asupra faunei sălbatice care trăiesc în aceste habitate.

Comisia Europeană a recunoscut urgența abordării problemei microplasticelor și a întreprins o serie de inițiative pentru a combate răspândirea acestor particule dăunătoare. Una dintre inițiativele cheie a fost adoptarea strategiei „Plasticele într-o economie circulară”, care vizează reducerea materialelor plastice de unică folosință și promovarea reciclării și reutilizării materialelor conexe. Această strategie face parte din „European Green Deal”, un plan ambițios de a face din Europa primul continent neutru din punct de vedere climatic până în 2050.

Comisia Europeană a propus, de asemenea, o adevărată lege a economiei circulare, care stabilește obiective clare pentru reducerea microplasticelor adăugate în produse. Această lege impune ca produsele care conțin microplastice să fie eliminate treptat de pe piața europeană, introducând limite stricte pentru microplasticele din produsele cosmetice, detergenți și produse de îngrijire personală. O altă inițiativă importantă a fost semnarea Acordului voluntar între industria europeană a produselor cosmetice, a detergenților și a produselor de îngrijire personală, în ceea ce privește microplasticele adăugate, conform căruia companiile se vor angaja să elimine treptat particulele dăunătoare din produsele lor într-o anumită perioadă de timp.

Comisia Europeană a investit, de asemenea, în cercetare și monitorizare pentru a înțelege mai bine amploarea problemei microplasticelor și pentru a identifica principalele surse, iar astfel de studii științifice furnizează deja date esențiale pentru elaborarea unor politici eficiente de gestionare a problemei. Cu toate că inițiativele Comisiei Europene au fost salutate de majoritatea organismelor de mediu implicate în această cauză, există și provocări și critici, în special în ceea ce privește punerea efectivă în aplicare a politicilor și legilor. Pentru a se asigura că întreprinderile respectă limitele și obiectivele stabilite de Comisia Europeană, este necesară o monitorizare constantă și sancțiuni eficiente în cazul încălcărilor. Problema microplasticelor este globală, iar acțiunile întreprinse de Comisia Europeană, deși importante, nu pot rezolva singure problema. Este esențial să se promoveze cooperarea internațională pentru a aborda fluxul de microplastice la nivel mondial prin informarea oamenilor cu privire la problemele de sănătate pe care le pot cauza.

Alessandro Fiorentino