Subscribe
Italia va avea cel mai mare grup guvernamental din Parlamentul European
Alegerile europene din 2024 vor fi foarte cruciale pentru multe state: pentru unele, va fi o schimbare radicală a echilibrului politic intern, pentru altele va fi o oportunitate de a avea un nou curs în cadrul Comisiei Europene, inserând nume de prim rang în ceea ce va fi majoritatea care va ieși din alegeri.
Va fi cu siguranță un test politic interesant pentru toată lumea, și pentru a vedea rezistența și stabilitatea diferitelor guverne europene. Guvernul Meloni va ieși cu siguranță întărit din acest test: potrivit sondajelor, centrul-dreapta italian va obține 35 de locuri în Parlamentul European, devenind prima coaliție de guvernare din Europa ca număr de aleși. Rezultatul este format din 4 locuri pentru Forza Italia (FI, PPE), 8 pentru Liga (LSP, ID), iar grupul premierului Giorgia Meloni, Fratelli d’Italia (FdI, ECR) va obține 23 de locuri, devenind al treilea partid mai prezent în Parlamentul European.
De fapt, primul loc va fi ocupat de Rassemblement National (RN, ID), cu 26 de locuri, iar al doilea de Partido Popular (PP, PPE), cu 25. Creștin-democrații uniți din Germania (CDU, PPE) vor fi la egalitate cu FdI.
Cu toate acestea, dacă cele 35 de locuri ale centrului-dreapta nu conferă țării o majoritate relativă, trebuie spus că sunt puține țări în care coalițiile guvernamentale depășesc 50% din cei aleși. Acest lucru se întâmplă în Bulgaria, Ungaria, Luxemburg, Polonia, România și Slovacia, sau în țări cu un guvern național puternic (Ungaria și Slovacia) sau ca rezultat al unor coaliții cu o bază largă.
În celelalte mari țări europene, nimeni nu se află la nivelul guvernului Meloni: guvernul Scholz format din social-democrați (SPD, S&D), liberali (FDP, RE) și verzi (Grüne, Verdi/ALE) se oprește la 33 de locuri din cele 96 disponibile pentru Germania; și mai rău este guvernul Attal, recent instalat și compus în principal din forțe apropiate de Renaissance (RE), mișcare politică fondată de Emmanuel Macron, care se oprește chiar la 18 locuri din 81.
Guvernul Tusk este al treilea ca număr de mandate, ajungând la 31, cu o componență care reunește partide aparținând PPE, RE și S&D. Guvernul Sánchez, alcătuit din PSOE (S&D) și Sumar (Verzi/ALE + GUE/NGL), stă prost, oprindu-se la 23, o coaliție care este astfel depășită chiar și de PP singur.
În Olanda, nu există încă un guvern, întrucât negocierile pentru formarea unui executiv sunt încă complexe. Cu toate acestea, coaliția indicată în sondaje de alegătorii olandezi ar urma să adune două treimi din mandate: 12 de la partidul lui Geert Wilders (PVV, ID), 4 de pe lista electorală a lui Pieter Omtzigt (NSC, PPE), 3 de la partidul fostului premier Mark Rutte (VVD, RE) și 2 de la grupul ruralist (BBB, PPE).
Atunci când analizăm sondajele, este important să observăm, de asemenea, grupul european „câștigător” națiune cu națiune: nu mai puțin de 10 țări vor vedea PPE ca fiind principalul partid european, și anume Bulgaria, Croația, Estonia, Germania, Grecia, Letonia, Luxemburg, Polonia, Slovenia și Spania; Portugalia, România și Suedia vor vedea în schimb o preponderență a S&D; ID se va impune în Austria, Franța și Olanda; Irlanda va vedea în primul rând GUE/NGL, macroniștii din RE se vor stabili în Cehia, în timp ce conservatorii din ECR văd în Italia principala lor țară de afirmare; o chestiune separată pentru Ungaria și Slovacia, unde vor domina Fidesz al lui Orban și Smer al lui Fico, care nu sunt în prezent membri ai niciunui partid european. În unele state, mai multe partide vor obține locuri egale, dar tendința clară este în continuare o întoarcere spre dreapta.
Ceea ce este fundamental de înțeles este cum să ne urcăm pe acest val, pentru a consolida consensul în țările în care există deja un guvern (Italia, Grecia, Suedia, Finlanda) și pentru a ajunge la putere în cele în care există astăzi opoziție (Franța, Germania, Spania). Dincolo de Comisia Europeană, care va deriva dintr-un Parlament European cu o componență complexă, ceea ce este fundamental este unitatea de scop a guvernelor. Adevăratul destin al Europei și al conservatorilor, conduși astăzi mai mult ca oricând de Giorgia Meloni, depinde de acest lucru.