Subscribe
Mai sunt șase luni până la alegerile pentru Parlamentul European și se pare că au început deja unele negocieri pentru posturile de conducere din Uniunea Europeană. În timp ce pentru postul de președinte al Comisiei Europene a fost avansat până acum un singur nume, cel al actualei sale deținătoare, Ursula von der Leyen, trei posibili candidați sunt deja luați în considerare pentru postul de președinte al Consiliului European, care ar deveni vacant în cazul în care actualul președinte, Charles Michel, ar câștiga un mandat de europarlamentar.
Klaus Iohannis, pe lista scurtă pentru președinția Consiliului European
Unul dintre aceste trei nume este cel al președintelui României, Klaus Iohannis. Deși analiștii de la București și din străinătate nu-i dau prea multe șanse, coaliția de guvernare de la București discută deja serios despre posibila sa candidatură și despre scenariile privind modul în care un eventual succes ar influența scena politică internă înaintea alegerilor prezidențiale și parlamentare de la sfârșitul anului. Președintele Consiliului European prezidează reuniunile celor 27 de lideri ai UE și reprezintă blocul comunitar în probleme de politică externă.
Funcția de președinte al Consiliului European este deținută din 2019 de belgianul Charles Michel, care a anunțat recent că va candida pentru un loc în Parlamentul European și că, dacă îl va obține, va demisiona imediat. În cazul în care postul devine vacant, liderii UE vor trebui fie să aleagă un nou președinte al Consiliului, fie, în conformitate cu normele UE, să accepte ca țara care deține președinția rotativă a UE să conducă Consiliul, și anume Ungaria, care deține președinția de la 1 iulie până la 31 decembrie 2024. Cu alte cuvinte, se așteaptă ca liderii UE să îi cedeze postul liderului de la Budapesta, Viktor Orban, care este prost văzut la Bruxelles din cauza pozițiilor sale, adesea în dezacord cu majoritatea liderilor UE. Prin urmare, există tot interesul din partea lor de a ajunge la un rezultat în cadrul negocierilor. Dar ce șanse are Klaus Iohannis? Comentatorii din București și din străinătate spun că acestea variază de la foarte slab la zero. Cei care spun că există o șansă invocă o cutumă europeană potrivit căreia, dacă nu convin altfel, liderii europeni îl aleg pe cel mai longeviv dintre ei. Ori, în prezent, cei mai longevivi membri ai Consiliului sunt, în ordine, Orban și Iohannis. Cert este că, dacă reprezentanții politici de la București ar reuși să-l aducă pe Iohannis – sau, de ce nu? un alt politician român – să negocieze, și chiar dacă s-ar ajunge la alegerea răului cel mai mic, ar fi o victorie fără precedent nu doar pentru România, ci și pentru celelalte țări din Europa de Est și, în general, pentru țările mici ale Uniunii care, când vine vorba de împărțirea pozițiilor înalte în UE, au rămas până acum pe margine. Singurul care pare optimist și crede că România are „șanse reale” la această poziție este premierul social-democrat Marcel Ciolacu. El a subliniat, într-o declarație oficială, că nu președintele Klaus Iohannis, ci România „are o șansă reală și chiar o șansă foarte bună”. Declarația lui Marcel Ciolacu a fost contrazisă la Europa Liberă de Dacian Cioloș, fostul premier tehnocrat al României, acum europarlamentar Renew. Dacian Cioloș a fost unul dintre politicienii români implicați în negocierile pentru alegerea lui Charles Michel, actualul președinte al Consiliului European. Dacian Cioloș a spus că premierul social-democrat habar nu are ce înseamnă o negociere la acest nivel și a precizat că nu este vorba de o țară, ci de o persoană care se află în cursă pentru această funcție.
Singurul care nu a confirmat și nici nu a infirmat a fost președintele Klaus Iohannis care, în 2022, a declarat că, dacă i s-ar oferi un post la Bruxelles, s-ar gândi serios să plece din România. Probabil că Klaus Iohannis este prudent în declarații pentru că, după această declarație, dată în contextul în care numele său a fost pus pe o listă de posibili înlocuitori ai lui Jens Stotenberg, secretarul general al NATO, nu și-a dat în cele din urmă demisia. România este reprezentată în structurile NATO de politicianul social-democrat Mircea Geoană, care ocupă funcția de secretar general adjunct. Adevărul este că Iohannis nu mai poate candida pentru cea mai înaltă funcție în statul român, deoarece Constituția României limitează o persoană la maximum două mandate. De altfel, chiar dacă nu putem vorbi de cutume în România, este o obișnuință bine stabilită în ultimele decenii ca politicienii ale căror cariere au ajuns la final pe plan intern să caute o poziție fie în organismele europene, fie în diplomație.
Pe de altă parte, plecarea lui Klaus Iohannis înainte de finalul mandatului său, cu aproape jumătate de an înainte de final, ar putea aduce beneficii electorale partidului său, PNL. Unul dintre scenariile discutate în partid și în coaliția de guvernare de la București este ca Iohannis să demisioneze la începutul verii, iar funcția să fie preluată, conform Constituției, de președintele Senatului și liderul PNL, Nicolae Ciucă. PNL mizează pe faptul că, în calitate de președinte interimar, Nicolae Ciucă ar putea capitaliza electoral această oportunitate, crescându-și șansele de a intra în turul doi al alegerilor prezidențiale, alături, cel mai probabil, de unul dintre actualii săi aliați din PSD, aflat la guvernare. Și sunt doi candidați anteriori care au arătat că există o mobilizare mai puternică a electoratului de dreapta împotriva PSD pentru desemnarea liderului țării, unul dintre ei fiind Klaus Iohannis, celălalt fiind predecesorul său, Traian Băsescu. Data alegerilor prezidențiale nu a fost încă stabilită, dar liberalii ar dori ca alegerile pentru Senat și Camera Deputaților să aibă loc fie după cele prezidențiale, care ar urma să aibă loc pe 10 și 24 noiembrie, sau în același timp cu alegerile locale, pe care social-democrații le resping.
Pe de altă parte, șansele de reușită ale lui Klaus Iohannis în funcția de președinte al Comisiei Europene sunt strâns legate de rezultatele alegerilor europarlamentare din iunie. Potrivit calculelor de la Bruxelles, alegerile pentru viitorul Parlament European ar putea fi câștigate de Partidul Popular European (PPE). Într-un astfel de scenariu, PPE va avea ca prioritate ocuparea uneia dintre cele mai importante poziții europene, și anume cea de președinte al Comisiei Europene, și nu cea de președinte al Consiliului. Pe acest lucru contează Ursula von der Leyen, care este așteptată să își anunțe candidatura pentru un al doilea mandat la șefia guvernului UE la congresul PPE de la București, în perioada 6-7 martie. Deși funcția de președinte al Consiliului European ar putea fi revendicată de socialiști – care, potrivit sondajelor, ar obține al doilea cel mai mare scor la alegerile pentru Parlamentul European – există un precedent de rupere a acestora. Din 2014 până în 2019, Partidul Popular European a deținut, de asemenea, funcția de președinte al Consiliului European, prin Donald Tusk, și cea de președinte al Comisiei Europene, prin Jean Claude Junker.
Potrivit jurnaliștilor de la Bloomberg, care vorbesc și despre calculele care se fac la Bruxelles, la următorul Consiliu European, aproximativ jumătate dintre șefii de stat – 13 din 27 – sunt din familia Partidului Popular European. Unul dintre ei este chiar Iohannis, al cărui partid, PNL, este de asemenea afiliat la PPE, așa că și acest lucru ar putea înclina balanța în favoarea unui candidat al PPE la președinția Consiliului.
În afară de președintele român, alte două nume sunt vehiculate în prezent pentru acest post – fostul premier italian Mario Draghi, fost președinte al Băncii Centrale Europene, și Xavier Bettel, fost prim-ministru și actual ministru de externe al Luxemburgului. În timp ce primul nu a făcut încă declarații oficiale pe această temă, cel de-al doilea a declarat pentru RTL că nu candidează în prezent și că dorește să rămână în țara sa natală, adaugă Bloomberg.