Neutralitatea climatică nu poate fi obținută fără independență energetică

Există un fapt foarte interesant cu privire la producția de energie electrică în Uniunea Europeană, care deschide câteva reflecții importante.
Într-adevăr, din 2004, producția de energie electrică în UE a devenit din ce în ce mai ecologică.
Acest lucru se datorează faptului că, până în prezent, ponderea energiilor regenerabile în cifrele producției de energie electrică a crescut de peste două ori.
O perspectivă în creștere și în anii următori, mai ales având în vedere politicile europene care vizează atingerea neutralității climatice până în anul 2050.
Un obiectiv cu siguranță interesant, dar care nu poate să nu se potrivească cu așteptările țărilor membre și cu perspectivele unui cadru internațional tot mai instabil.
Acesta este motivul pentru care obiectivul neutralității climatice ar trebui să fie însoțit din ce în ce mai mult de obiectivul independenței energetice în interiorul granițelor Uniunii Europene.
DATELE ELECTRICITĂȚII ÎN EUROPA Pentru a prezenta o imagine mai completă, trebuie utilizate analizele furnizate de Eurostat pe baza datelor anuale ale fiecărui stat membru al UE.
Trebuie remarcat faptul că energia disponibilă în Uniunea Europeană în 2022 a scăzut față de anul precedent (este vorba despre un – 4,5 %).
Petrolul, în special, a înregistrat o creștere de 2,8 % față de 2021, în timp ce gazul a scăzut cu 13,3 %.
Desigur, acest fenomen este strâns legat de contingențele internaționale.
În special, invazia Ucrainei de către trupele Moscovei.
În ceea ce privește sursele regenerabile de energie, ne-am adaptat la cifra prezentată la începutul acestui articol, cu o creștere constantă constantă.
PRODUCȚIA DE ELECTRICITATE ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ Datele sunt, prin urmare, destul de clare: în Uniunea Europeană, sursele regenerabile reprezintă cea mai mare parte din producție.
Imediat după aceea vin combustibilii fosili (sub diferite forme) și în cele din urmă găsim energia produsă de centralele nucleare.
În 2022, întreaga Uniune Europeană a produs 2 641 terawatt-oră de energie electrică (date Eurostat).
Această cifră este compusă din aproape 40 % energie regenerabilă, 38,6 % combustibili fosili și peste 20 % energie nucleară.
În cadrul combustibililor fosili, gazul a fost principalul element utilizat pentru producerea de energie electrică (19,6 %), urmat de cărbune (15,8 %).
Desigur, procentele variază de la un stat membru la altul, deoarece mai multe țări (cum ar fi Italia) nu au centrale nucleare.
În 2022, centralele nucleare erau în funcțiune în treisprezece state membre ale UE.
În plus, tocmai din cauza neprevăzutului internațional și a necesității de a revizui canalele de aprovizionare cu gaz – cu excepția Moscovei – pentru aproximativ opt dintre acestea, energia nucleară a acoperit mai mult de o treime din producția de energie electrică.
Acest lucru a dat timp cancelariilor europene să găsească alternative după invazia Ucrainei.
Desigur, diferențele dintre statele UE în ceea ce privește mixul energetic variază și în ceea ce privește energiile regenerabile.
Cotele variază de la o țară la alta, cu valori maxime de 90 % din energia produsă și minime de 15 %.
Desigur, această variație depinde de mulți factori.
În primul rând, trebuie să ne uităm la condițiile geografice ale fiecărei țări, la prezența și accesibilitatea altor resurse naturale, cum ar fi zăcămintele de gaz sau cărbune. Printre factorii care influențează procentele de utilizare a energiilor regenerabile se numără însă politicile naționale (ca în cazul alegerii energiei nucleare) și structura diferitelor economii.
PREȚURILE ELECTRICITĂȚII Conceptul de independență energetică este cu atât mai interesant și mai demn de luat în considerare cu cât se analizează evoluția prețurilor la energie legate de contingențele internaționale din ultimii ani.
Odată cu invazia rusă în Ucraina, prețul combustibililor fosili în Europa a crescut vertiginos.
Mai presus de toate, gazul a devenit un element de cheltuială mult mai important în facturile cetățenilor UE.
Legătura dintre prețul gazului și prețul electricității cu care acesta este produs este evidentă.
Odată cu reducerea importurilor, prețul gazului a crescut și, în ciuda faptului că mai puțin de 40 % din energia din Uniunea Europeană provine din combustibili fosili, acest lucru a contribuit semnificativ la creșterea costurilor pentru utilizatorii finali.
În special în 2022 (anul în care criza energetică s-a făcut simțită cel mai puternic), UE a introdus câteva măsuri speciale pentru a încerca să atenueze impactul costurilor asupra vieții de zi cu zi a cetățenilor, cum ar fi impozitarea redusă sau subvențiile pentru gospodării și întreprinderi.
De aceea, important acum este să se lucreze la reforma pieței energiei electrice în interiorul granițelor Uniunii Europene, pentru a evita noi creșteri legate de evenimente externe.
O STRADĂ A INDEPENDENȚEI ENERGETICE Având în vedere datele prezentate și peisajul internațional din ce în ce mai complex în care Uniunea Europeană este chemată să joace un rol de lider, este clar că drumul către independența energetică nu poate trece decât prin diversificarea furnizorilor și diferențierea surselor de energie.
După 24 februarie 2022, odată cu invadarea teritoriului ucrainean de către Rusia, diversificarea furnizorilor de energie a devenit un nod crucial în politica statelor membre.
Necesitatea de a realiza o înlocuire a aprovizionării cu gaz din Rusia a plasat Italia într-o poziție centrală pentru aprovizionarea cu energie a Europei.
Poziția geografică a țării noastre în centrul Mării Mediterane, împreună cu prezența infrastructurilor strategice, ne pune în poziția de a fi un actor-cheie în această reorganizare a furnizorilor de energie pentru Europa.
Chiar și Planul Mattei (util pentru crearea de parteneriate energetice la nivel național), lansat de guvernul italian, este un instrument fundamental în acest proces, foarte util pentru a construi o punte cu națiunile africane și pentru a face din Italia un adevărat hub necesar pentru a garanta Uniunii Europene securitatea și independența sa energetică.
Desigur, chiar dacă această inițiativă a frontului sudic al UE este absolut necesară și în conformitate cu contingențele internaționale, sunt necesare, de asemenea, intenții și politici specifice la nivelul UE și al statelor membre pentru a obține independența energetică.
În special, diversificarea surselor de aprovizionare cu energie și diferențierea surselor de energie trebuie să aibă loc cu accent pe sursele regenerabile și pe hidrogen, tocmai pentru a nu pierde din vedere perspectiva neutralității climatice din 2050.
În același timp, însă, așteptările economice și de creștere ale statelor nu pot fi ignorate, astfel încât trebuie garantată și autonomia membrilor de a-și decide propriul mix energetic, în conformitate cu planul național industrial și de creștere.
Desigur, acest lucru presupune creșterea investițiilor în cercetare și dezvoltare pentru a asigura o inovare continuă în domeniul energetic, inclusiv calea către o energie nucleară de fuziune mai sigură, mai stabilă și mai curată, pentru a face statele membre și Uniunea Europeană din ce în ce mai suverane și independente din punct de vedere energetic. Acest lucru se poate întâmpla, de asemenea, prin revenirea la exploatarea zăcămintelor din perimetrul UE, precum și prin crearea de politici care să orienteze membrii către neutralitatea energetică pentru o mai mare securitate în acest sector strategic.
Prin urmare, la nivel național, trebuie să creăm instrumente care să pună în aplicare aceste directive, de asemenea în vederea sprijinirii din ce în ce mai mari a gospodăriilor și a întreprinderilor care decid să investească în energia regenerabilă.
În cele din urmă, trebuie să lucrăm la rețea, astfel încât aceasta să fie din ce în ce mai eficientă și mai integrată.
Acest lucru poate fi realizat prin consolidarea infrastructurilor și a interconexiunilor energetice, așa cum a făcut, de exemplu, Italia, cu capitolul RePowerEu din cadrul PNRR.
Obiectivul trebuie să fie creșterea investițiilor în consolidarea sistemelor de stocare, dezvoltarea rețelelor inteligente și creșterea comunităților energetice, pentru a nu fi nepregătiți în fața agenților externi sau a fluctuațiilor de pe piața internațională a energiei, din cauza unor factori care nu pot fi prevăzuți sau influențați direct.