Nici măcar unul înăuntru, unul afară

În discursul său privind starea Uniunii din 2023, președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a propus reducerea cu 25% a obligațiilor de raportare la nivel european și s-a angajat să colaboreze cu statele membre pentru a atinge același obiectiv la nivel național.

Mai recent, în ianuarie 2024, Departamentul pentru Politici Economice, Științifice și de Calitate a Vieții din cadrul Parlamentului European a publicat un studiu privind sarcina de reglementare a UE și impactul acesteia asupra întreprinderilor.

Raportul începe prin a afirma că „Comisia are în continuare posibilitatea de a spori transparența care stă la baza metodologiei sale”. Cu siguranță că nu este un început bun să arătăm că Comisia Europeană nu pare la fel de transparentă atunci când reduce birocrația Uniunii pentru întreprinderi și cetățeni, așa-numita abordare „un intrat, un ieșit”.

Conservatorii și reformiștii europeni ar prefera cel puțin o abordare de tipul „două ieșiri, o intrare”, având în vedere numărul deja excesiv de regulamente, directive și decizii cu care autoritățile europene încarcă deja piețele și indivizii; minimul pe care îl cerem este ca acest volum să nu fie mărit și mai mult.

Analiza concluzionează că presupusa reducere a costurilor de reglementare de către Comisie trebuie interpretată cu prudență, deoarece presupusele îmbunătățiri se confruntă cu „provocări metodologice importante”. Cu alte cuvinte, Comisia nu trebuie crezută foarte serios.

Din acest motiv, Parlamentul European recomandă să se prevadă o evaluare independentă a principiului „un intrat, un ieșit”, ca și cum evaluarea internă a serviciilor Comisiei ar fi părtinitoare. Într-adevăr, întreprinderile, în special întreprinderile mici și mijlocii, consideră, de asemenea, că în ultimii ani a avut loc o creștere netă a sarcinii de reglementare a UE, în contrast cu principiul proporționalității care ar trebui să ghideze acțiunea Uniunii.

Unele alte națiuni fac ceea ce UE ignoră. De exemplu, Regatul Unit a lansat încă din 2010 un mecanism „one in, one out” pentru a spori competitivitatea firmelor britanice. În 2013, guvernul Marii Britanii a îmbunătățit obiectivul la „unu înăuntru, doi afară”, care a fost înăsprit și mai mult la „unu înăuntru, trei afară” în martie 2016. Spre discreditarea actualului partid aflat la putere, strategia excelentă a fost ulterior abandonată.

Este interesant faptul că atât Polonia și Ungaria, cât și Italia, se situează sub media UE în ceea ce privește impactul sarcinii de reglementare, așa cum a fost raportat de companii în 2021 și în evoluția din 2018, când guvernele conservatoare au fost la putere în aceste trei state membre.

Din cele 18 direcții generale din cadrul Comisiei Europene, 11 aplică principiul „one in, one out” atunci când realizează evaluările de impact pentru noua legislație; ceea ce înseamnă că 7 nu fac acest lucru, fie în mod explicit, fie pentru că, așa cum spune Parlamentul, nu știm, nu avem un minim de transparență pe care îl merităm. Ne putem întreba dacă Comisia ar ști cu adevărat, de fapt, dacă ar ști.

Nu va fi o surpriză, după cum arată studiul, faptul că domeniul de politică în care a fost generată cea mai mare povară administrativă este cel al ofertei ecologice europene, cu 15 propuneri legislative, urmat de „Europa pregătită pentru era digitală”, cu 13.

În ceea ce privește costul net/economiile nete, programul european de comercializare a energiei verzi a fost, de asemenea, cel mai costisitor pentru întreprinderi și persoane fizice, cu un rezultat negativ impresionant de 2 miliarde de euro pe an. În alte cazuri, raportul Parlamentului recunoaște că „o serie de exemple au demonstrat că costurile preconizate ale noilor reglementări propuse par a fi mai mari decât beneficiile potențiale” și că „nu este clar dacă sarcina netă a fost redusă sau chiar limitată”.

În special, reprezentanții întreprinderilor, inclusiv ai IMM-urilor din Țările de Jos, Germania și Cehia, au raportat creșterea obligațiilor care decurg din intervențiile UE. Această tendință trebuie să se oprească și să fie inversată în legislatura 2024-2029, altfel credibilitatea instituțiilor Uniunii va ajunge la un nivel minim.

Sursa imaginii: IMAGO/Future Image