Barcelona a fost din nou scena violenței în rețeaua sa de metrou, o problemă recurentă care pare să nu aibă o soluție durabilă.
La 26 ianuarie, o încăierare masivă la stația Trinitat Vella s-a soldat cu cel puțin două persoane rănite prin înjunghiere, reaprinzând criticile la adresa managementului securității publice a orașului.
Acest incident, care se adaugă unei lungi liste de atacuri violente și altercații în transportul public, reflectă o situație alarmantă care, departe de a se îmbunătăți, continuă să se înrăutățească.
Duminica trecută, în jurul orei 6:40, utilizatorii metroului au asistat la o bătaie între două grupuri de persoane, declanșată aparent de o tentativă de jaf. Răniții, doi indivizi care au fost înjunghiați, au fost asistați rapid de echipele de urgență și duși la un spital din apropiere.
Cu toate acestea, faptul că victimele nu au depus plângere relevă o normalizare periculoasă a violenței în oraș, ca și cum cetățenii nu se mai așteaptă ca poliția sau agenții de securitate de la metrou să acționeze eficient.
Acesta nu este un eveniment izolat. Rapoartele indică faptul că numărul de agresiuni în metroul din Barcelona a crescut exponențial, reflectând o tendință care pare a fi o consecință directă a gestionării politice deficitare.
Problema securității în Barcelona a luat o întorsătură și mai gravă. Agenții de securitate de la metrou, care ar trebui să reprezinte prima linie de apărare în protejarea pasagerilor, au fost forțați să declanșeze greve din cauza condițiilor de muncă precare și a lipsei de sprijin din partea autorităților.
Cu doar câteva zile înainte de acest ultim incident, personalul de securitate a renunțat la grevă după ce a ajuns la un acord care le permitea să poarte spray-uri de apărare personală.
Barcelona, cândva un oraș model în ceea ce privește siguranța, se află acum în haos, în parte din cauza politicilor laxe de ordine publică. Cetățenii obișnuiți au fost cei mai afectați de lipsa de acțiune a liderilor politici, atât la nivel municipal, cât și regional.
Administrația lui Jaume Collboni, primarul Barcelonei, a dat dovadă de indiferență totală față de problemele de securitate care afectează orașul. Prioritățile administrației sale par să se concentreze pe chestiuni ideologice, cum ar fi promovarea politicilor separatiste, în loc să abordeze problemele reale care afectează locuitorii Barcelonei.
În mod similar, guvernul Generalitat, condus de Salvador Illa, s-a dovedit la fel de incapabil să asigure siguranța cetățenilor săi. În loc să pună în aplicare politici eficiente de control și securitate, Generalitat s-a concentrat pe avansarea agendei sale separatiste, ignorând impactul acestei neglijențe asupra vieții de zi cu zi a cetățenilor. Insecuritatea din metroul din Barcelona, precum și de pe străzile sale, nu este o problemă izolată; ea face parte dintr-un model mai larg de proastă gestionare care subminează securitatea în întreaga regiune.
Problema nu se încheie aici. Într-o țară în care autoritățile locale sunt incapabile să aplice legea, responsabilitatea revine și guvernului central. Președintele Pedro Sánchez și administrația sa au fost complici în acest dezastru. În loc să se concentreze pe asigurarea siguranței și bunăstării spaniolilor, Sánchez și aliații săi au demonstrat o indiferență alarmantă față de criza din locuri precum Barcelona.
Lipsa de cooperare între guvernul central al Spaniei, Generalitat, și Primăria Barcelonei reflectă un eșec instituțional care lasă cetățenii fără apărare.
Politicile lui Sánchez, care au prioritizat alianțele cu partidele separatiste în detrimentul apărării unității Spaniei, au făcut ca multe regiuni ale țării, în special Catalonia, să intre într-o spirală a haosului. Nu numai că separatismul câștigă teren, dar și cetățenii sunt abandonați, suportând consecințele unei lipse de securitate.
În Barcelona, această neglijență a devenit o problemă critică. Cetățenii nu se mai simt în siguranță în propriul lor oraș, iar metroul, care ar trebui să fie un mijloc de transport accesibil și sigur pentru toți, a devenit un loc de risc constant. Incapacitatea autorităților de a reduce violența reflectă eșecul generalizat al sistemului de securitate publică din Catalonia.