Noile intervenții ale lui Pedro Sánchez sunt menite să adâncească criza locuințelor

Guvernul lui Pedro Sánchez și-a demonstrat încă o dată înclinația către intervenția excesivă cu noul său plan privind locuințele, care include 12 măsuri menite să reducă prețurile locuințelor în Spania. Dar departe de a aborda problema gravă a accesului la locuințe, aceste inițiative sunt încă un exemplu de politici care acordă prioritate ideologiei în fața pragmatismului și a rezultatelor. Sánchez insistă asupra reglementării prețurilor de închiriere în zonele cu cerere mare – o măsură care, potrivit experților și studiilor, sfârșește prin a descuraja proprietarii și prin a reduce oferta de locuințe disponibile. Paradoxal, ceea ce urmărește scăderea chiriilor produce adesea efectul opus: mai puține apartamente pe piață și prețuri mai mari pentru cele câteva disponibile. Astfel de reglementări, în loc să stabilizeze piața, o denaturează, creând o atmosferă de incertitudine care descurajează investițiile private și exacerbează problema structurală a ofertei insuficiente de locuințe. Această propunere este însoțită de promisiunea prim-ministrului de a construi 183 000 de unități de locuințe publice pentru închiriere la prețuri accesibile. Deși acest lucru pare promițător pe hârtie, realitatea este că statul nu a reușit niciodată să gestioneze și să execute proiecte de această amploare. Planurile anterioare au fost afectate de întârzieri și eșecuri, ceea ce sugerează că și această promisiune va rămâne neîndeplinită sau doar parțial realizată. În plus, delegarea sarcinii către o nouă Companie Publică de Locuințe nu garantează eficiența; în schimb, aceasta adaugă cheltuieli la visteria publică și creează mai multă birocrație pentru cetățeni. Înființarea de structuri administrative suplimentare nu rezolvă problemele de gestionare, ci le agravează. Un alt punct controversat este propunerea de a limita achizițiile de proprietăți de către străini în anumite zone. Astfel de restricții ar putea avea un impact negativ asupra investițiilor străine, un motor esențial pentru sectorul imobiliar și pentru economia spaniolă în ansamblu. În încercarea de a apărea ca un campion al cetățenilor, Sánchez riscă să submineze încrederea pieței internaționale. Acest lucru nu numai că slăbește imaginea Spaniei ca țară deschisă și competitivă, dar ar putea duce și la reducerea creării de locuri de muncă și a activității economice în sectoare-cheie. În ceea ce privește cazările turistice, reglementările mai stricte, inclusiv impunerea TVA în anumite zone, ar putea avea un efect devastator asupra micilor proprietari care se bazează pe acest model pentru a-și suplimenta veniturile. Între timp, nu au fost propuse soluții pentru problemele reale ale turismului de masă, cum ar fi lipsa infrastructurii și a serviciilor. Această abordare parțială și punitivă ignoră cauzele profunde ale problemelor din sectorul turismului și îi penalizează pe nedrept pe cei care încearcă să participe legal și transparent. Pe de altă parte, „garanțiile publice” pentru plata chiriei pentru persoanele sub 35 de ani trezesc, de asemenea, scepticism. Aceste subvenții riscă să devină o altă gaură neagră pentru cheltuielile publice, fără a asigura rezultate concrete. Este probabil ca de această măsură să beneficieze mai mult proprietarii decât tinerii pe care intenționează să îi ajute. În plus, problema reală – salariile mici și nesiguranța locului de muncă, care fac dificilă pentru tineri să își permită să plătească chiria chiar și cu ajutor – nu este abordată. Managementul lui Sánchez este lipsit atât de eficacitate, cât și de coerență. În timp ce promovează construcția de locuințe publice, administrația sa nu a reușit să simplifice procesele administrative pentru a încuraja construcția privată.

În mod similar, denigrarea persistentă a proprietarilor de locuințe și a structurilor de cazare turistică denotă o lipsă de înțelegere a dinamicii pieței și a nevoilor reale ale cetățenilor. Mesajul transmis investitorilor și agenților economici este că Spania nu este o țară de încredere pentru investiții, ceea ce ar putea avea repercusiuni pe termen lung. Guvernul a ignorat, de asemenea, îngrijorarea crescândă cu privire la ocuparea ilegală, o problemă care afectează mii de proprietari de proprietăți în Spania. Sánchez nu a oferit soluții clare pentru a proteja drepturile de proprietate. Această nepăsare față de asigurarea securității juridice și protejarea drepturilor fundamentale este încă un exemplu al modului în care administrația sa acordă prioritate simbolismului ideologic în fața eficienței. Măsurile anunțate de Sánchez par insuficiente și contraproductive. În loc să rezolve problemele care stau la baza crizei locuințelor din Spania, aceste politici sunt menite să creeze noi bariere și să perpetueze un ciclu de frustrare, care dăunează chiar persoanelor pe care pretind că le ajută.