Subscribe
Acestea sunt zile importante în ceea ce privește întâlnirile celor mai importanți exponenți ai ECR. Între zilele de studiu ECR organizate la Varșovia și convenția Fratelli d’Italia „Atreju” de la Roma, nu lipsesc ocaziile de întâlnire și dezbatere. OBIECTIVELE ÎNTÂLNIRILOR
Acestea sunt ocazii interesante de a face bilanțul și de a înțelege ce mișcări trebuie făcute pe teren pentru a avea un impact mai mare asupra noii Comisii Von Der Leyen, mai ales având în vedere ponderea pe care ECR și-a asumat-o în cadrul Parlamentului European, precum și ponderea pe care președinta sa – deși demisionară – Giorgia Meloni o are pe plan internațional. Între timp, să începem cu cifrele de la Strasbourg, unde grupul ECR numără în prezent 78 de deputați europeni, președinți și vicepreședinți de comisii pe teme importante precum agricultura, bugetul etc. O pondere specifică considerabilă, având în vedere și inițiativele luate în cadrul dezbaterii internaționale. Dar există și rolul, tot la nivel internațional, asumat de președintele ECR și prim-ministrul italian, Giorgia Meloni. O dublă recunoaștere care a sosit în aceste zile și care capătă mai multă greutate dacă ne uităm la cele două publicații care au certificat-o. Este vorba despre Politico și The Economist care au sancționat rezultatele excelente ale prim-ministrului Meloni în Europa și pe plan intern. Politico i-a acordat titlul de cel mai puternic lider politic din Uniunea Europeană, în timp ce The Economist se concentrează pe rezultatele economice ale Italiei, care se situează pe locul patru între celelalte state membre ale Uniunii Europene. O recunoaștere care este cu siguranță legată de scenariul general în care Giorgia Meloni s-a regăsit operând în acești ani de guvernare. Desigur, relația cu viitorul președinte al Statelor Unite și mâna sa dreaptă, Elon Musk, cântărește în acest sens, dar și modul în care conservatorii s-au poziționat în Europa sub președinția sa în ultimii ani. De asemenea, nu există nicio îndoială că, deși a votat împotriva lui Von Der Leyen la Strasbourg în iulie, relația sa cu președintele a permis Italiei să obțină șase funcții de vicepreședinte în noua Comisie, o realizare pe care cu greu s-ar fi putut paria cu ușurință în iulie. TEME ȘI ÎNTÂLNIRI LA VARȘOVIA
Temele panelurilor care au fost organizate de ECR pentru zilele de studiu de la Varșovia sunt numeroase și toate interesante și de actualitate. De la dezbaterea privind familia și modelul social european (în cadrul căreia am ascultat discursurile vicepreședintelui Parlamentului European, Antonella Sberna, și ale eurodeputatei din partea Fratelli d’Italia, Chiara Gemma) până la panelul privind acordul verde european și repercusiunile acestuia asupra sectorului agricol. Fără a uita subiecte precum competitivitatea Uniunii Europene la nivel internațional, noile tehnologii și social media, sistemul de infrastructuri din Europa și problema complexă a frontierelor externe ale Uniunii și a fluxurilor migratorii. GREEN DEAL ȘI AGRICULTURA EUROPEANĂ
Printre vorbitorii panelului privind Green Deal și legătura strânsă pe care această politică a UE o va avea cu sectorul agricol în următorii ani, s-a numărat șeful delegației Fratelli d’Italia la Bruxelles, Carlo Fidanza. Subiectul Green Deal a fost abordat din perspectiva unuia dintre cele mai importante sectoare pentru Uniunea Europeană: agricultura și, ulterior, procesarea alimentelor.
Fidanza a declarat că, în opinia sa, ar fi necesar să se revizuiască unele elemente centrale ale acordului UE-Mercosur, astfel încât să se limiteze dezechilibrul în detrimentul agriculturii europene. În acest caz, de fapt, cel mai mare preț în acordurile de liber schimb este plătit de produsele europene și, prin urmare, de agricultori. O aprobare a acestui acord, potrivit lui Fidanza, este de fapt imposibilă în acest moment, fără a interveni cu măsuri de atenuare – adică compensații – pentru a proteja agricultorii de acest dezechilibru. Este vorba, încă o dată, de depășirea unui Green Deal ideologic, departe de realitatea faptelor. Nu este vorba doar de daunele care ar putea fi aduse sectorului auto prin impunerea maniacală a tehnologiei electrice – care, apropo, este doar parțial controlată de Uniunea Europeană – ci și de a ne uita la alimentele și agricultorii noștri. Punctul comun aici, cel puțin în rândurile delegației Fratelli d’Italia, pare să fie cel amintit în mai multe rânduri și de prim-ministrul Meloni: atingerea neutralității energetice, dar prin intermediul unui mix energetic care respectă specificitățile fiecărei țări membre a UE, concentrându-se, de asemenea, pe biocombustibili și pe energia nucleară. SUBIECTUL FRONTIERELE EXTERNE
Interesantă, precum și centrală pentru scena internațională și evenimentele actuale legate de Siria, este dezbaterea privind frontierele externe ale UE și fluxurile migratorii, precum și politicile privind cererile de azil. Cu privire la acest din urmă aspect, asistăm în ultimele zile la o aliniere a cancelariilor europene cu privire la suspendarea procedurilor menite să verifice cererile de azil ale refugiaților care sosesc din Siria, tocmai în fața structurii schimbate a țării și a unei situații care este încă în curs de dezvoltare. În acest moment, Nicola Procaccini, copreședinte al grupului ECR din Parlamentul European, a intervenit în dezbatere, încercând să sublinieze care sunt elementele centrale ale abordării conservatoare a situației. În primul rând, trebuie să existe o guvernare strictă a fenomenului, mai ales în ceea ce privește selecția celor care au sau nu dreptul la azil. Procaccini afirmă că ar fi util să se pună cap la cap toate măsurile necesare pentru a evita o escaladare a sosirilor. Exemplul dat este cel al Poloniei după invazia Rusiei în Ucraina. Prin primirea a milioane de ucraineni, a fost realizat un serviciu minunat și generos, dar acest efort nu pare să fi fost pe deplin înțeles de Uniunea Europeană. Prin urmare, dezbaterea nu poate decât să revină la specificul italian, cu abordarea externalizării problemei imigrației începând cu lupta împotriva traficului de persoane. O politică care să fie pusă în aplicare cu coordonarea și colaborarea națiunilor de plecare sau de tranzit ale migranților, cu scopul final de a pune împreună politici mai ample care să poată crea condițiile în aceste locuri pentru a vedea garantat dreptul de a nu emigra, până la crearea de centre de primire în afara granițelor Uniunii Europene pentru a permite evaluarea dreptului migrantului la primire. ATREJU ȘI VIITORUL PREȘEDINȚIEI ECR
Convenția Atreju de la Roma este scena a ceea ce poate fi descris ca fiind primul pas către o schimbare a președinției ECR. Președintele Meloni va părăsi cel mai probabil președinția grupului, care ar trebui să revină aproape sigur fostului prim-ministru polonez, Mateusz Morawiecki.
Aparent, predarea efectivă ar trebui să aibă loc în curând, probabil chiar luna viitoare. În acest fel, delegația ECR care va fi prezentă la inaugurarea noului președinte al SUA va fi deja formată din noul președinte. Ziua inaugurării este stabilită pentru 20 ianuarie anul viitor, astfel încât termenul pentru această predare este destul de scurt, mai ales dacă luăm în considerare regulile stabilite în statutul ECR, conform cărora trebuie să treacă 15 zile între convocarea Consiliului și alegerea noului președinte. Candidatura poate fi prezentată de oricine din familia conservatoare, dar greutatea Fratelli d’Italia și a PiS polonez ar putea închide cu ușurință jocul într-un timp scurt. În orice caz, la închiderea Atreju va exista ocazia unui prim schimb de cuvinte, un fel de primă predare de mână, deoarece Morawiecki va fi prezent la Circo Massimo în sesiunea de închidere dedicată tocmai conservatorilor ECR; cu puțin timp înainte de discursul lui Meloni, programat la prânz. Giorgia ocupă această funcție din 2020, prima femeie italiană în fruntea unui partid în Europa, și a trasat cu siguranță cursul acestuia în ultimii ani, sporindu-i legitimitatea și greutatea în instituțiile europene. Fotografie: Alexandros Michailidis / Shutterstock.com ID 2222046149.