Subscribe
La 12 martie, Parlamentul European a acceptat planul intitulat ReArm Europe, lansat și prezentat de președintele Comisiei Europene, Ursula Von der Leyen, la 4 martie. Eurocamera a dat undă verde cu 419 voturi pentru, 204 împotrivă și 46 de abțineri unui text care promite să devină piatra de temelie a viitoarei apărări europene comune. De fapt, acesta nu este doar un răspuns pe termen scurt și mediu la criza internațională generată de conflictul dintre Rusia și Ucraina, ci și o strategie pe termen lung pentru a face continentul european și UE mai autonome pe frontul apărării. O capacitate de apărare mai autonomă făcută necesară tocmai de scenariile pe care le-am menționat. Vorbim de investiții (chiar semnificative) și de o mai mare cooperare industrială, care să fie flancate de o evoluție în materie de standarde și tehnologie. Ceea ce a fost pus pe masă este o adevărată schimbare de paradigmă, pe care președintele Von Der Leyen a prezentat-o precizând că cele 800 de miliarde de euro pe care Bruxelles-ul le consideră necesare vor servi Europei pentru a se ocupa de propria sa securitate.
PILONII PLANULUI
O analiză a textului relevă cinci piloni care stau la baza planului ReArm Europe. În primul rând, flexibilitatea bugetară (care este introdusă prin intermediul unei derogări de la Pactul de stabilitate) pentru a realiza investiții de până la 650 de miliarde EUR în total. Astfel, în conformitate cu obiectivele planului, statele membre ar avea capacitatea economică de a-și spori semnificativ capacitățile de apărare pe termen scurt. Apoi sunt fondurile (150 de miliarde EUR) ale programului SAFE (Acțiunea de securitate pentru Europa): acesta este un fond destinat exclusiv achizițiilor comune de armament pentru modernizarea forțelor armate. O nouă datorie comună pe care Comisia o va emite pentru proiectele comune a cel puțin două guverne. Al treilea pilon pe care se sprijină ReArm Europe sunt stimulentele pentru industria de apărare din Europa, în logica limitării pe cât posibil a dependențelor extraeuropene în acest domeniu sensibil și strategic. Al patrulea pilon este cercetarea, care, din acest punct de vedere, are rolul de a face ca proiectele desfășurate de statele membre să fie din ce în ce mai avansate din punct de vedere tehnologic. În sfârșit, ultimul pilon se referă la investițiile strategice pe termen lung care ar avea ca obiectiv consolidarea apărării europene (într-o cheie comună) pentru a reduce cât mai mult posibil dependența de NATO și de Statele Unite.
PUNCTUL PRIVIND FONDURILE
Este clar că în această perspectivă nu se poate să nu se țină cont de reticența istorică a unor state membre de a crește datoria și investițiile comune. Într-adevăr, țările mai frugale ar putea manifesta nu puțină ostilitate față de finanțarea celor 650 de miliarde EUR rămase pentru a ajunge la cele 800 de miliarde preconizate (150 de miliarde ar proveni din fondul SAFE). În același timp, membrii UE cu datorii mai mari ar putea dori să evite o povară mai mare asupra bugetelor lor interne, precum și să aibă unele rețineri cu privire la creșterea poverii apărării. Cu toate acestea, dezbaterea internă din cadrul fiecărui stat va fi cheia pentru a înțelege care poate fi viitorul ReArm Europe și al unei apărări europene comune. În Franța lui Emmanuel Macron, se analizează posibilitatea creșterii investițiilor în apărare la peste 3 % din PIB. O manevră care ar costa aproximativ 30 de miliarde pe an, dar cu surse de finanțare încă neclare. Atât de mult încât opozițiile și sindicatele sunt pe picior de război. În Italia, dezbaterea se referă la reînarmarea sau nu a Europei și la creșterea cheltuielilor. La rândul său, ministrul economiei, Giancarlo Giorgetti, a prezentat în Europa un plan bazat pe un fond de garantare de 16 miliarde care ar mobiliza fonduri de până la 200 de miliarde prin investiții private. Acest lucru ar îmbunătăți industria tehnologică și de apărare europeană, fără a fi nevoiți să reducă serviciile esențiale. Apoi este cazul Germaniei, cu viitorul cancelar Merz confruntat cu destul de multe tensiuni interne: Grune, Die Linke și AfD trebuie să fie convinși că soluția este creșterea datoriei pentru a finanța reînarmarea și infrastructura necesară pentru a răspunde scenariului internațional și dezangajării probabile a Statelor Unite. Prin urmare, votul Parlamentului European deschide dezbaterile interne din cadrul statelor membre: elementul cel mai dificil de prevăzut în imaginea care se conturează lent a apărării europene.