Oprirea gazului rusesc din Ucraina

Europa se bazează pe patru rute alternative

Încetarea definitivă a tranzitului gazelor rusești prin Ucraina reprezintă o schimbare majoră în peisajul energetic european. În urma expirării contractului pe cinci ani dintre Kiev și Moscova, semnat în 2019, Comisia Europeană a declarat că Uniunea Europeană este bine pregătită să facă față acestei noi provocări. Datorită planificării strategice și diversificării surselor de aprovizionare, UE este pregătită să atenueze impactul deciziei. Încetarea tranzitului de gaze rusești prin Ucraina a fost confirmată atât de Moscova, cât și de Kiev în declarații separate. Acest eveniment marchează o nouă deteriorare a relațiilor dintre cele două țări și subliniază dorința Europei de a reduce dependența de aprovizionarea cu energie din Rusia. În trecut, Ucraina era una dintre principalele rute pentru gazul rusesc către Europa, cu volume care depășeau 130 de miliarde de metri cubi pe an. Astăzi, acest tranzit a fost eliminat. Președintele ucrainean Volodymyr Zelensky a numit această evoluție „una dintre cele mai mari înfrângeri ale Moscovei”, subliniind „șantajul energetic” al Rusiei de-a lungul anilor. Pentru a face față acestei întreruperi, Uniunea Europeană a identificat patru rute alternative principale pentru a asigura aprovizionarea cu gaze: Terminalele de gaze naturale lichefiate (GNL) din Germania joacă un rol crucial. Capacitatea germană de regazeificare îi permite să primească volume semnificative din țări producătoare precum Statele Unite, Qatar și Norvegia. Porturile grecești, datorită poziției lor strategice, oferă acces direct la GNL din estul Mediteranei și din Orientul Mijlociu, consolidând reziliența energetică a Europei de Sud-Est. Italia, cu terminalele sale GNL și conducta transadriatică (TAP), poate canaliza gazul din Azerbaidjan și Africa de Nord către inima Europei. Polonia contribuie cu terminalul Świnoujście și Baltic Pipe, care transportă gaz norvegian. Turcia, deși nu este încă un actor important, ar putea deveni în viitor un centru energetic major. Purtătoarea de cuvânt a Comisiei Europene a reiterat faptul că infrastructura energetică a Europei este suficient de flexibilă pentru a asigura distribuția de gaz non-rus către țările cele mai afectate de întrerupere, în special cele din Europa Centrală și de Est. Această flexibilitate este rezultatul unor investiții semnificative în diversificarea surselor și îmbunătățirea rețelelor de interconectare. În ciuda asigurărilor privind securitatea aprovizionării, piața europeană a reacționat cu îngrijorare. Pentru prima dată din octombrie 2023, prețul gazelor naturale a ajuns la 50 de euro pe megawatt oră. Această creștere este atribuită atât sfârșitului tranzitului prin Ucraina, cât și sosirii temperaturilor de iarnă. Ministrul italian al mediului și securității energetice, Gilberto Pichetto, a asigurat că Italia a luat toate măsurile necesare pentru a asigura securitatea energetică a țării. „Depozitele de gaz sunt complet umplute de la 1 noiembrie”, a declarat el, adăugând că sunt în curs de desfășurare evaluări suplimentare pentru a maximiza rezervele și a înfrunta iarna cu seninătate. Sfârșitul aprovizionării cu gaz rusesc prin Ucraina este un punct de cotitură istoric și reamintește importanța diversificării energetice. Uniunea Europeană, conștientă de lecțiile învățate din criza energetică declanșată de războiul din Ucraina, accelerează tranziția către surse de energie regenerabile și durabile, reducând progresiv dependența de combustibilii fosili.

Această strategie pe termen lung nu numai că consolidează independența energetică a Europei, dar contribuie și la atingerea obiectivelor climatice, cum ar fi neutralitatea din punct de vedere al emisiilor de carbon până în 2050. Întreruperea tranzitului gazului rusesc prin Ucraina este o provocare căreia Uniunea Europeană pare pregătită să îi facă față. Cu o planificare orientată, o infrastructură rezistentă și o rețea de rute alternative, Europa se dovedește capabilă să se adapteze rapid la noile realități geopolitice. Cu toate acestea, nevoia de a continua diversificarea surselor și de a investi în energia regenerabilă rămâne esențială pentru asigurarea unei securități energetice durabile.

Alessandro Fiorentino