Subscribe
Vara este cu siguranță cea mai aglomerată perioadă pentru turism în țările Uniunii Europene.
Pe lângă marile capitale, munți și situri de interes cultural, ca în fiecare an, sunt în principal destinațiile de pe litoral care vor înregistra un număr mai mare de prezențe, în special pe coastele sudice ale Europei care se învecinează cu Mediterana.
Desigur, pentru litoralul european, fenomenul turistic este de o importanță vitală, mai ales în cazul unor țări precum Italia, care are aproximativ 7 500 de kilometri de coastă, dintr-un total de aproximativ 89 000 de kilometri în Europa.
Prin urmare, politicile atente la turism și la dezvoltarea acestuia (analizând și sprijinind toate aspectele sectorului) sunt esențiale pentru a fi introduse la nivel european și puse în aplicare la nivel național.
Cu toate acestea, există și alți factori care nu pot fi neglijați.
În primul rând, dezvoltarea a ceea ce se numește în mod obișnuit „economia maritimă”.
Este vorba de protecția tuturor întreprinderilor care au făcut din mare afacerea lor, începând cu scăldatul și continuând cu navigația, construcția de nave și comerțul.
Atenția acordată fiecăruia dintre aceste sectoare trebuie să fie foarte mare și să se exprime prin anumite politici comune, orientate, de asemenea, spre durabilitatea în timp a acestei mari resurse care este marea pentru țările membre ale Uniunii Europene.
Prin urmare, sunt necesare strategii de dezvoltare inovatoare și urgente care să cuprindă economia maritimă în toate aspectele sale.
Numai o concentrare reînnoită a statelor membre poate oferi stabilitatea necesară în gestionarea acestei resurse unice. TURISM Una dintre cele mai mari resurse, în special pentru țările riverane Mediteranei, este, fără îndoială, turismul balnear.
Pentru ca sectorul turismului să devină mai puternic, mai stabil, mai sigur și mai durabil sezon după sezon, este important să se apere și să se sprijine întreprinderile care se ocupă de aceste activități.
În special în Italia, unde aceste inițiative reprezintă o excelență absolută în sector, este necesară o aplicare corectă și echitabilă a directivei Bolkestein, astfel încât să se asigure combinația corectă de interes public și inițiativă antreprenorială privată.
Numai prin această colaborare putem aspira la o dezvoltare serioasă și constantă a sectorului.
Desigur, dezvoltarea turismului trebuie să aibă și o perspectivă europeană.
Consolidarea sa trebuie să treacă în mod necesar printr-o cooperare nouă și mai activă între statele membre ale UE.
În acest sens, va fi posibil să se maximizeze potențialul și atractivitatea europeană prin construirea și cultivarea, prin politici adecvate, a unei rețele de excelență în acest sector. PORȚI ȘI SECTORUL NAUTIC Îngrijirea și dezvoltarea turismului nu pot ignora interesul Uniunii Europene pentru politicile nautice și portuare.
Există diverse acțiuni care trebuie întreprinse pe această temă, care, în orice caz, nu poate neglija politicile dedicate care vizează integrarea la nivel european.
Porturile, în special, au nevoie de un interes care să nu se reducă la intervenții punctuale, ci care să se contureze pe termen lung, numai în acest fel putându-se vorbi cu adevărat de politici de relansare.
În special, sprijinirea activităților porturilor de agrement este un element de forță care poate cuprinde întregul teritoriu și nu rămâne legat de contingența îngustă a portului.
Apoi, există valoarea (intrinsecă și foarte adesea neexprimată) pe care o pot reprezenta porturile comerciale aflate în prezent în desuetudine. Schimbările din comerțul mondial, tonajul navelor și, nu în ultimul rând, politicile fiscale și comerciale (pe care le vom discuta mai târziu) din ultimele decenii au condus, de fapt, la subutilizarea, dacă nu chiar la abandonarea, a unor hub-uri altădată aglomerate.
Pierderea valorii comerciale a acestor situri nu poate reprezenta sfârșitul economiei pentru teritoriile respective, ci trebuie să fie un factor pentru o redresare diferită și mai durabilă.
Din acest motiv, trebuie studiate și implementate politici de reamenajare a acestor locuri și de transformare a lor în porturi de agrement, întotdeauna într-o perspectivă de rețea.
Dezvoltarea turismului nautic este, prin urmare, celălalt element pe care trebuie să ne concentrăm.
Cu toate acestea, pentru a facilita navigația și exploatarea diferitelor noduri, este necesară o acțiune și din punct de vedere administrativ, prin revizuirea și armonizarea tuturor titlurilor nautice în interiorul granițelor Uniunii Europene.
Acest lucru va completa integrarea în acest sector și va accelera dezvoltarea.
De asemenea, trebuie acordată atenție hinterlandului.
De fapt, porturile trebuie să devină adevărate porți de acces, noduri intermodale utile pentru utilizarea și dezvoltarea hinterlandului și a teritoriului chiar și la câțiva kilometri de coastă.
În acest fel, se oferă noi oportunități de dezvoltare întregului teritoriu european.
Aceste politici care sunt atente la întregul sector și la întregul lanț de aprovizionare sunt cele care pot schimba cu adevărat perspectiva turismului european. ECONOMIA MARE Pe termen lung, politicile europene trebuie, de asemenea, să accepte necesitatea de a sprijini economia maritimă în ceea ce privește comerțul și producția.
În primul rând, pescuitul trebuie să revină în centrul atenției țărilor membre, care trebuie să îi recunoască importanța din punct de vedere socioeconomic.
Reglementările care pot rezulta din această atenție reînnoită trebuie să respecte diferitele contexte naționale și locale, astfel încât să garanteze nu numai durabilitatea resurselor și rentabilitatea pentru pescari, ci și protecția patrimoniului social și cultural pe care acest sector economic îl reprezintă pentru istoria teritoriilor și populațiilor de coastă.
O mai mare atenție acordată tradiției și acestui sector poate fi, de asemenea, acolo unde este posibil, un motor pentru creșterea sectorului turismului.
În acest caz, datorită specificităților gastronomice oferite de economia maritimă.
Șantierele navale europene, centrale pentru economie și industria grea, reprezintă, de asemenea, un know-how care trebuie protejat și îmbogățit.
Cu siguranță, o relaxare a competitivității fiscale ar putea fi un element de forță în raport cu concurenții internaționali.
Acest lucru este valabil mai ales pentru a nu pierde comenzi importante atrase în afara granițelor Uniunii Europene prin perspectiva unor facilități fiscale.
Dacă competența șantierelor navale europene este incontestabilă, aceasta trebuie să fie susținută și de perspective și politici care să invite investitorii să se concentreze pe calitate.
În același timp, asigurarea, tot pe termen mediu și lung, a unor surse continue de finanțare pentru dezvoltarea sectorului poate fi, de asemenea, un adevărat factor de stimulare pentru acesta. REGLEMENTĂRILE ETS Există apoi un punct sensibil asupra căruia trebuie luate măsuri, chiar și cu o oarecare grabă, pentru a nu pune în pericol realitățile economice care fac din comerțul maritim principalul lor atu.
Este vorba despre costurile introduse începând de anul trecut de reglementările ETS privind emisiile navelor. Un set de principii care, din păcate, penalizează porturile europene în raport cu concurenții lor internaționali.
Costul acestei impozitări, care se răsfrânge asupra navelor care acostează în porturile europene, ar putea duce la o prăbușire a traficului, în special în hub-uri (dintre care unul este Gioia Tauro).
Consecința directă este o deplasare către zonele care nu fac obiectul acestei directive, ceea ce ar crea astfel o denaturare nefirească a concurenței, precum și un impact foarte negativ asupra porturilor italiene și europene.
Este de neconceput că această concentrare asupra emisiilor ar putea determina comerțul maritim să se îndepărteze de porturile europene, favorizând locații și hub-uri mai îndepărtate.
Mai ales dacă ne gândim apoi la necesitatea de a aduce mărfurile pe piața europeană în orice caz.
O activitate care ar putea crește, de asemenea, emisiile în alte sectoare de transport, făcând ca costurile să cadă asupra economiilor statelor membre.